1,810 matches
-
care Eu mă reflect și mă reprezint ca subiect pentru mine, În mod paradoxal, prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
schimbarea umanului, marcată de trecerea de la omul natural al physis-ului, la omul cetății, al polis-ului. Transformarea va pune o nouă amprentă asupra conduitelor umane. Dimensiunii naturale, primare, a libertății se supraadaugă una nouă, cea a responsabilității. Libertatea este un dat natural al omului. Dar libertatea omului natural diferă de a omului cetății. Cetatea impune individului necesitatea. În virtutea acesteia, fiecare individ este liber de a fi și de a face ceea ce este permis conform legilor cetății. Libertatea fiecăruia nu trebuie să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
plenitudinii noastre” (Traité de l’existence moraleă. Un studiu interesant, privitor la destin, ne este oferit de către V. Băncilă (v. Ideea de destină. Pentru acesta, destinul este ceva ontologic, dar nu În absența omului, ci integrat existenței acestuia, ca un dat al realității umane. Destinul este o realitate unică, majoră și substanțială, care se manifestă sub trei aspecte: determinism, fatalism și libertate. Orice destin va reuni cele două planuri ale existenței umane: planul metafizic și planul natural, sau planul inteligibil și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
O analiză mai atentă, care să meargă mai departe de interogația persoanei În legătură cu propriul său destin, ne conduce la ideea că această contradicție pe care individul o vede concentrată În destinul său este de fapt contradicția persoanei umane ca un dat structural, pe care aceasta o poartă În interiorul său, dar pe care fie că nu o vede, fie că nu o poate Înțelege; o simte și o trăiește, proiectând-o asupra propriului său destin. Și În cazul acesta, este firesc să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
B., de sorginte cerebrală. Aluziile livrești - nu puține - se încadrează firesc în fluxul discursului poetic, înfiorat de o acută senzație de neliniște, de teamă, dar o teamă calmă, niciodată transformată în panică. Trăindu-și cu luciditate destinul, ca pe un dat ce nu poate fi nicicum deturnat, poeta, ca o altă Ană a lui Manole (simbol ce revine, de altfel, obsesiv în poezia sa), se lasă zidită de viață, de sentimente, de cuvinte, fără zbateri, fără regrete, ci doar cu o
BABU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
că am mințit în legătură cu rolele, și că probabil mă voi face de râs. Dar rolele sunt exercițiul perfect pentru a-mi menține coapsele subțiri și mușchiuloase. Dar pot să merg la sală mai încolo? întreb eu, pentru că mă tem că datul cu rolele nu e suficient ca să țin sentimentul de vină la distanță. ― Sigur că poți, spune Brad. De fapt, în după-amiaza asta este un curs de învârtit, care s-ar putea să-ți placă. ― Curs de învârtit? ― Da, râde el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de fostele iubite sau de politicieni. Nu uitați: Canis lupus familiaris are propriile bucurii care sunt de obicei inofensive pentru cei din jur, dar pot distruge covoare albe și pantofi italienești. Faptul că Își marchează teritoriul și rod este un dat. Și dacă au ceva În comun cu Homo erectus, sunt acele trăsături ale masculului inadaptat la viața În societate. Ambii fac numai ce le place: se scarpină la testicule, dorm pe canapea și amușină Între picioare pe oricine Întâlnesc. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scris, în chestii: literare, istorice, mistice, filosofice, euharistice, critică literară și de film, cultură, politică, drept, artă culinară, creșterea intensivă a vacilor merinos (?!?), mers pe bicicletă, înot de performanță în cadă, dormitul pe partea stângă și nu în ultimul rând, datul în bărci, de lăsatul secului. Strașnic și prevenitor prieten, nu-i așa? Dacă doriți, vi-l recomand, numai să nu veniți după aceea la mine cu reclamații, fiindcă după o săptămână o să i se pară că-l priviți cruciș, că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
înalte. Poezia sa vorbește cu noblețe despre Tanacu, la polul opus față de „neuitatele aprecieri moderne” care au adus un alt fel de faimă localității. Fire sensibilă la tot ceea ce este frumos și pozitiv se apleacă, din când în când, asupra datului lumii, nuanțările de clar-obscur, dar și irizările izvoarelor, pădurilor și plaiurilor însorite. Viața de familie, componentele acesteia, viața socială și religioasă conferă poetului o multitudine de aspecte față de care acesta ia atitudine cu mijloacele sale specifice. Formele și valoarea poetică
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
treabă, ci cu mine. Acum suntem totuna...“ „Cum adică?“, făcu femeia. „Adică amândoi suntem o apă și-un pământ, răspunse acesta.“ „Ce vreți să insinuați? Nu v-am rugat să-mi faceți nici o dezlegare... Nu am nevoie de nimic. Taina datului În boghi păstrați-o pentru dumneavoastră. Eu mă mulțumesc cu ce am... Nu am nevoie nici de aur, nici de argint.“ „Nu insinuez nimic, răspunse oaspetele. Și-am spus una, iar tu Înțelegi alta. Aici nu e vorba de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
termin și, iată, acum cinci minute am mai și reușit. Cred că nu e rău, dar aștept părerea altora, în special a Mariei, mai ales că ar urma să se publice într-un volum și o revistă, ambele internaționale, plus datul în stambă în public la Departamentul IU și la New York. Intru în linie dreaptă în etapa în care trebuie să lucrez la ultimele capitole din cartea pentru Polirom și, cu asta, bilanțul ar fi foarte bun: un curs, un studiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde sufletul meu își exercita liber mișcarea. Din punctul de vedere al realității, trebuie să mărturisesc o ignorare involuntară, nu exista pur și simplu, era supramodalitatea instinctuală a ființei de a simți, ca un dat accesibil, apropierea Anei. Dar ce-a fost, gândeam, cu visul acela - căci vis a fost - sau fața unei realități nebănuite, ființând deasupra noastră. Toți erau străini de toate acestea. Mă întrebasem atunci și în serile ce urmară dacă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tine însuți, bineînțeles. Ideea de moralitate va prima întotdeauna, pentru că derivă de la Dumnezeu ca singură măsură a faptelor noastre, care ne-a fost dată încă de la naștere, ființând deci înainte de orice educație sau evoluție. Știm încă de copii, ca un dat al ființei, ce e bine și ce e rău, că, de pildă, n-ai dreptul să ucizi. Să distrugi viața pe care nu tu ai creat-o. - Dar dacă ai avea în fața ta un om pe care trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Floarea i-a deschis. —Buna vremea, mamă. —Bună să-ți fie inima, băiete. Intră. — Ce s-a întâmplat? —Vai de mine! ce vrei să se întâmple? Nu s-a întâmplat nimic rău, har sfinților. Ce te uiți așa de înspăimântat? Dat-ai tu peste ceva rău? Ai căzut? Te-ai rătăcit? Văd că n-ai întârziat prea mult. Eram îngrijate. De ce taci? Vorbește, omule. Totdeauna faci tu așa. —Eu? Da, tu. Te-am întrebat. Vai, Doamne Isuse! Răspunde. — Ce să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
între genunchi: — N-o să fiu pe-aici în weekendul ăsta. Mi s-a tăiat respirația. Mă simțeam ca și cum mi-ar fi tras cineva o palmă. Poate că ar fi trebuit totuși să fac chestia cu atinsul degetelor de la picior și datul din fund. —Tre’ să plec la Boston, a continuat. Am ceva de rezolvat. — Cum spui tu. —Cum spun eu? S-a întors. Părea surprins. — Da, Aidan, cum spui tu. Te culci cu mine, începi să te porți ciudat și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deasupra golfului, și am apucat să mai văd arcurile întinse de argint și buclele căzute de aur, formele și modelele pe care străzile nu știu că le descriu. — Către sfârșitul cărții te năpădește plictiseala. Probabil că din cauza oboselii provocate de datul paginilor. Oamenii citesc atât de repede - să ajungă la sfârșit, pentru a se lăsa pătrunși de tine. Îi înțeleg. Cât timp poți să reziști scufundat în viețile altora? Cinci minute, dar nu cinci ore. E un efort major. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Multora le spune că aceasta „fiind o cursă rapidă“, ea nu va opri acolo unde vor ei să meargă, deși localitățile respective sunt pe traseu. Bineînțeles că, dintre aceștia, majoritatea se urcă după ce dau banii și acceptă ca pe un dat că pentru o localitate În care „cursa rapidă“ nu oprește șoferul nu poate emite bilet. Dintre cei câțiva care merg până la capăt și au cumpărat bilete de la ghișeul autogării, unul remarcă Întârzierea care se produce pentru că n-am fost lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îndepărtă În grabă. — Hei, iubire, sunt mult mai bune melodiile astea, nu? Întrebă el, examinându-și reflecția În geamul cabinei DJ-ului. —Aia era Lizzie Grubman? am Întrebat, Înțelegând În sfârșit de ce mi se păruse atât de cunoscută. Își reluă datul cu capul Într-un zid imaginar. Se pare că ea și Tara Reid au auzit de petrecerea noastră elegantă din weekendul ăsta și au vrut să vadă cu ochii lor. — E...ăăă... e drăguță, am spus, fără inspirație, conștientă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trăiește Întru dumnezeire chiar și fără Constantinopol! Capitala creștinătății ortodoxe se află În sufletele fiecăruia din noi! Ea nu e nici la Kiev, nici la Moscova, nici la Sofia, nici la Belgrad, nici la Târgoviște și nici la Suceava! E datul nostru și ființa noastră! Și e, În același timp, frăția noastră cu creștinătatea catolică a Apusului Europei! Creștinătatea noastră se apără până În ultima mănăstire din adâncul codrilor! Și nu va pieri chiar dacă ființa noastră vremelnică se va face țărână! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de știință de carte. Suntem martorii unor fenomene nefirești în viața socialeconomică, cu consecințe grave pe termen lung: răsturnarea valorilor și criza morală. Vedem cum ies în față înavuțiții peste noapte, corupții, cei cu tupeu și cei ce stăpânesc arta datului din coate. Școala este din ce în ce mai disprețuită, diplomele de bacalaureat și chiar de licență au devenit un fel de cărți de vizită cu valoare simbolică, iar educația, un moft. Societatea capitalistă pe care o construim nu mai are oare nevoie de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
aud la geam Cu degetul cum bate. Dar n‐ a fost el!... Să‐l văd venind, Aș mai trăi o viață. E dus, și voi muri dorind Să‐ l văd o dată‐n față. Așa vrea poate Dumnezeu, Așa mi‐e datul sorții, Să n‐ am eu pe băiatul meu La cap, în ceasul morții! Afară‐i vânt și e‐ nnorat, și noaptea e târzie; Copilele ți s‐au culcat Tu, inimă pustie, Stai tot la vatră‐ ncet plângând: E dus și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
umanist, ca un cavaler medieval care, sub nici o formă nu lovește pe cel lipsit de apărare. Ca și dvs. am fost la un pas de dispariție și totuși salvat de Creator, probabil că misiunea mea trebuia să continue, conform unui dat anume. Mai târziu, în liniște și singurătate, a venit momentul spovedaniei, al mărturisirii, concretizat în cele scrise ca martor și participant activ la evenimentele în care am fost implicat. N-am avut nevoie de jurnal, de însemnări, pentru că trăirile emoționale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Soarta ne-a despărțit tocmai când traiul ne era mai fericit și lipsit de griji și când legăturile sufletești erau și mai puternice între noi și aveam o mai mare nevoie de sprijin reciproc! Fiecare trăiește atât cât îi este datul. Când flacăra vieții se stinge, nu mai e nimic de făcut și trebuie să ne supunem cu acea cumințenie care însoțește omul la sfârșitul existenței sale!... Să mulțumim Creatorului pentru cât ne-a îngăduit în această lume, de cele mai multe ori
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
românească atât de mică. Ea, la o asemenea probă de sâni, nu mai are nevoie de bani. Prietenii știu de ce! Următoarea mea însemnare: alege momentul potrivit. Cred că asta o s-o rumeg eu mai multă vreme, fiindcă sunt renumit la datul cu oiște-an gard, așa că va trebui să fac o perioadă de tatonări. Am ajuns la cheia de boltă a ajungerii urgente printre cei celebri, numai să ai mijloacele media necesare și anume, să faci un scandal cât mai gogonat cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de astfel de povestioare, armele din panoplia Evei, pe care femeia le scotea la iveală și le flutura deasupra capului ori de câte ori situația o impunea. Iar acum Eva avea la dispoziție și arma supremă: păpușa și Sally Pringsheim și povestea cu datul muiei. Echilibrul acuzațiilor reciproce, care fusese factorul determinant în cadrul legăturii lor, se schimbase dramatic. Wilt ar fi avut nevoie de un act de inventivitate disperată ca să-l restabilească. „Nu uita să cumperi mâncare pentru câine.“ Ei, tot era bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]