1,546 matches
-
singură dă contur sub tălpi răbdării înăbușind limba de agată în miere, de mi se pun pe inimă osii din tulpini de flori, dorind să mă vindec de cuvinte când nimic nu mai este de făcut. Păcatele curg între malurile deșertăciunii până-n marea unde bate vântul speranței visând la cochilii pline de perle. În ființa ei s-au pârguit curbele domoale culorile au căpătat un luciu metalic, cad abrupt din unghiuri de apă până ce i se desprind din răsuflare și respiră
TOT CE CRED ESTE CA VARUL NESTINS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378820_a_380149]
-
că-i greu!" Dar Cel Preasfânt îi spuse: "E răsplata, Ce tu o meriți pentru ce-ai lucrat, Ai fi putut s-alegi dar judecata E dreaptă, fiecare își ia plata, Am cântărit ce-ai strâns și cât ai dat!" Deșertăciune-i viața fără Mine, O goană după vânt și tu știai! Tu n-ai trecut prin valea de suspine Și nu ai plâns, cu cel de lângă tine, Tu arzi în foc, sărmanul este-n rai!" Prieteni dragi, gândiți cu-nțelepciune
DOAR LÂNGĂ TINE, DOAMNE SUNT ÎNTREG de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378968_a_380297]
-
că trebuia să am grijă de tine și n-am avut..că trebuia acum să fiu lanaga tine și Dumnezeu știe numai ce a fost în capul meu de n-am fost acolo..și, ce banal tot, ce banal...! ce deșertăciune... De ce a trebuit să pleci nu știm încă... ce s-a întâmplat,nu știm...unii încă caută explicații...poate chiar ale supraviețuirii proprii, deoarece în așa caz fiecare vede propriul... dar, știu că n-ai fi putut trăi cu o
FRATELLO… FRATELLO.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379819_a_381148]
-
Publicat în: Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului La margine de timp căzută Văd lumea toată în derută, Perdeaua clipelor de fum... Un naufragiu parcă-n ceață Se rupe firul scurt de ață... În mijlocul acestui drum... Deșertăciuni cu gust de miere Mi-au dat avânt și chiar putere... Îmi par că sunt acuma scrum... Pământul tot de sub picioare Simt cum se crapă și mă doare! Doar rugăciunea vreau s-o spun. O lacrimă ușor pierdută Trezește clipa
LA MARGINE DE TIMP de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379973_a_381302]
-
fecundă dacă n-o pierzi și va pieri. E clipa de singurătate pe care o dorești ades, când inima prea tare bate pentru-o iubire,dintr-un vers. E clipa ta de rugăciune în armonie cu tăcerea, când toate sunt deșertăciune și numai Lui îi spui durerea. Referință Bibliografică: Clipa / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CLIPA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381924_a_383253]
-
câmpii-ntr-un fel fără de rost nu că ți-ar păsa oricum nu poți ești de un veșted evident încercând nu faci decât să-i dai drumul la-nnecare-n tine începând de la frunză în frunză până la drojdie-n drojdie înfrunzim o deșertăciune după ce tot ocolim prin-prejurul de după noi se face târziu de nici de margini nu ne mai trebuie a ne ține și ce să zic, care-ar fi marea grozava înțeleapta formulă de căpătâi: tot bem iarăși tu și despre tine
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
peste ani. Prin urmare, Părintele Ionel Popescu nu ține informația pentru sine, nu face însemnări pentru sertar, ci o face publică. De aici și altruismul scriiturii sale. În același timp, acesta se încăpățânează să creadă că nu chiar „totul este deșertăciune”, că mai există „ceva” care se poate extrage timpului, un „ceva” mate¬rializat într-o carte care restaurează fapta bună, gândul măreț și gestul ziditor. Pe lângă acestea, mai există un lucru major: în¬crederea Părintelui Ionel Popescu (autor bine, corect
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT IONEL POPESCU, ICOANE VII ALE SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI, EDITURA “PARTOŞ”, TIMIŞOARA, 2015, 200 OAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/381883_a_383212]
-
vechi se încolăceau prin prezentul ce frământa viitorul. Stânca vieții Darianei a luat chip în vis și nu putea să fie biruită. Cum ar putea-o învinge când ea nu-și găsea calea? S-a rătăcit într-o lume a deșertăciunii. Lumina a fost strivită de noapte. Mistuită de gânduri Dariana s-a apropiat de fereastră. A observat că teii au înfrunzit. Și-a amintit că i-a văzut cu câteva clipe în urmă născând muguri. De atunci nu exista zi
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
ochii fără a-și defini ființa. Am observat bătrâni ce-și plecau trupul obosit mulțumiți, că au cules lumină nepieritoare. Eu am rămas undeva la o răscruce de drumuri. O clipă am lăsat-o să se înece în frumețea amăgitoarei deșertăciuni. O altă clipă am încercat să o învăț să urce pe stâncă. Aceasta din urmă și cea mai importantă clipă, clipa desăvârșirii mele se împiedică prin colțuri de piatră ... Redefinire e numele clipei ce se zbate între stâncă și eternitate
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
barbă. Iar părul...”; „Luna stă agățată de un stejar”; „Poetul are insomnii./ Noaptea deschide fereastra spre Soare”; „m-am trezit din mormântul meu cu cărți” ș.a.). Uneori pare a fi (atunci când scrie despre moarte, singurătate, beție ș.a.) un limbaj al deșertăciunii, nonsensului, unui vid de posibilități, care țin de o existență perturbată. Alteori poare că traiul său, zilele, viața sunt metaforizate aidoma unei cantilene al cărei melos venit dinspre sufletul său merge înapoi, neavând, fie și aparent, nici un orizont. Ori nefiind
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
mai văduvească-o lume ca s - audă propriul nume. Câteodată nici chiar eu nu mă înțeleg,că-i greu să fii și atent la zbor, și c-un ochi la prădător, să și cânți , să și aduni, să și ștergi deșertăciuni de pe-al tău cer când senin, când de negri nori prea plin... Referință Bibliografică: Nici chiar eu / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aura Popa : Toate
NICI CHIAR EU de AURA POPA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380517_a_381846]
-
de-acum de Domnul Pentru orișice cuvânt. Dacă pe sărac l-apasa Nedreptatea celuilalt N-avea teamă, peste toate Stă de veghe Cel Prea’ Nalt. Cine iubește argintul N-are-n viața zile bune E’ nsetat mereu de-avere S’ asta e deșertăciune. Gol cum a iesit din pântec Se întoarce în pământ Ce folos că pentru toate S-a trudit atât în vânt? Chiar de ar trăi un secol N-are’ n suflet bucurie Că-i că umbră călătoare Rătăcita în pustie
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.V – FERICIREA ESTE-N DOMNUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379321_a_380650]
-
dialog tainic cu divinitatea - pentru acest miracol dăruit muritorului de rând ( izgonit din starea sa angelică, primordială). * Cerul creației este brăzdat adesea de zborul unor păsări negre, melancolice, a căror strigăt anunță întristatea și naufragiul poetului pe un țărm al deșertăciunilor: „rămân un Veșnic îndrăgostit visător,/ în Efemerul care mă-nconjoară,/presărându-mi în / Calea spre Mântuire/ boabe din roua Fericirii, în lumini orbitoare...” Nicio singurătate nu poate fi mai mare decât aceea în care ești expulzat din propria taină, din
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
cineva? Când tu esti om nemulțumit, nu poți pretinde-așa ceva! Întoarce-te la rădăcini la dragostea din început, Si cheamă-L în necaz pe Domnul așa cum o făcea-i demult. Din toate câte-s pe pământ ,nu sunt decât deșertăciune, Sunt doar o goana după vânt, și-a inimii amărăciune. Speranța nu-i decât la Domnul, în Jertfă de pe Cruce, Ce a spălat păcatul lumii și mântuire-n dar ne-aduce. Al meu, al tău, și-a mamei mele, a
POSTASUL de MIRON IOAN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379338_a_380667]
-
Ochii mei... abia reușeau să se obișnuiască cu ”întunericul” din jur. Cineva se chinuia să aprindă o lampă. Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui. Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii. Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic. Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi. Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în acea zi de 13 octombrie. Nu-mi plăceau spitalele, dar cineva mi-
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Ochii mei... abia reușeau să se obișnuiască cu”întunericul” din jur.Cineva se chinuia să aprindă o lampă.Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui.Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii.Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic.Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi.Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în aceazi de 13 octombrie.Nu-mi plăceau spitalele, dar cineva mi-a
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Mâna El și-o-nchide nimeni n-o poate deschide. El îți dă cu mâna largă, dar nu-ți bagă în desagă, Și nicicând nu-i pare rău, de ce-a dat, de darul Său. Ai căutat slava lumii leagănul deșertăciunii. Te-ai încredințat în om și-ai uitat de-al Vieții Domn. Nu te-ai lăsat instruită de Cuvânt călăuzită. Ai pus la grea încercare, îndelunga Mea răbdare. Totuși Tatăl azi se-ndură, ne-nsemnata ta făptură, Să poată fi
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
MOTTO: "Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care până și materia visează. Ninge urât, ninge politic, ninge haotic
ŢARA ÎN CARE MULTĂ LUME DOARME (SAU CUM NU SE POT TREZI DINTR-UN COŞMAR ROMÂNII DE BUNĂ CREDINŢĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381418_a_382747]
-
11 decembrie 2016. MOTTO: "Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care ... Citește mai mult MOTTO:"Somnul - acele infime crâmpeie de moarte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
îi plăcea să se plimbe prin ploaie, pentru că nimeni nu-și dădea seama când plânge.” plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizer peste țara în care o lume-ntreagă doarme. morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase. plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă sărat peste țara în care materia și tehnocrația visează. plouă în alb și negru peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
om căruia îi plăcea să se plimbe prin ploaie, pentru că nimeni nu-și dădea seama când plânge.” plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizerpeste țara în care o lume-ntreagă doarme.morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormițilorși le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere,devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase.plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă săratpeste țara în care materia și tehnocrația visează.plouă în alb și negru peste destinele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
numea Herder. Rămânând în spiritul Indiei, unde Soarele - Surya, în Vede este considerat Zeul Focului, poetul Marian Dumitru aduce din ”văzduh și din grădină fiori de foc, aprinzând acel foc al iubirii eterne”, foc care face slovele fierbinți/ când îngerul deșertăciunii spune/ că limbile de foc și mai nebune/ ale iubirii, mi l-au scos din minți”(Pasiune, pag. 17). Cartea se află sub semnul iubirii de la un capăt la altul, iubirea - cea care își revarsă măruntaiele sale fierbinți peste poeme
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
crezi deplin în iubirea mea. (...)Necutezând a-ți săruta mâinile, Veronica mea cea dulce, te rog, te rog să mă ierți și rămân robul tău pentru totdeauna. Emin” Și iată ce afirmă Mircea Eliade: „Eminescu. Deasupra tuturor gloriilor efemere și deșertăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică: geniul. (...) orice s-ar întâmpla cu neamul românesc, oricâte dezastre și suferințe ne-au fost urzite de Dumnezeu, nici o armată din lume și nici o poliție
LECTURI BINECUVÂNTATE: „DULCEA MEA DOAMNĂ, EMINUL MEU IUBIT !” de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374380_a_375709]
-
și Mă respingi mereu, Am vrut să te îndemn la nemurire, Am venit să ți-l arat pe Dumnezeu. Ierusalime, Ierusalime, cetate dragă Mie! Cum nu cunoști tu vremea cea mai mare, Vremea cercetării tale. Ești îndărătnică, neprimitoare, Și din deșertăciunea zidurilor tale, Nu va rămânea nimic, nicio paloare”. Din ochii cei mai limpezi de sub soare, Cu unda dimineților pe gene Și bunătatea lor înnoitoare Cădeau mărgăritare-n diademe. „Ierusalime, Ierusalime,- Șoptea mereu cu buze tremurânde. Cum nu Îmi înțelegi a
PLANSUL DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374502_a_375831]
-
și nu mă vei urma, Când voi veni pe nor la judecata Mea, Și Eu te voi respinge, și Eu te voi uita! Ierusalime, Ierusalime, cetate dragă Mie! Nu mă primești și mă respingi mereu. Ești îndărătnică, neprimitoare... Și din deșertăciunea zidurilor tale, Nu va rămânea nimic, nicio paloare. (Marina Angela Glodici, volumul de poezii „Lacrimi stelare” 2003). În lumea acesta totul este trecător și se transformă în uitare, dar Cuvântul Lui Dumnezeu se va împlini întocmai. Nu lăsați dragostea adevărată
PLANSUL DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374502_a_375831]