1,932 matches
-
prin cultură, sentimentul demnității naționale: „Ardealule!!! îți simțim durerea ta și a fiilor tăi și îți vom tălmăci în scrisul nostru, încrestând în sânge, drepturile tale și ale fiilor tăi la viață liberă și românească.” În primul număr este publicată Deșteaptă-te, române de Andrei Mureșanu, după care poeziile lui O. Goga alternează cu articole omagiale, cum este cel semnat de Corneliu Coposu, datat 8 mai 1938, deci scris la moartea marelui scriitor. Poetul primei generații de la A. se dovedește Iustin
ARDEALUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285428_a_286757]
-
unei mese nopți Întregi, joacă cărți și-și pierd sănătatea, inima și averea; amorul și entuziasmul au fugit din sufletul lor; ei caută distracția și interesul În iubire; sunt reci și indiferinți pentru tot; nimic nu-i atinge și nu deșteaptă devotamentul și generozitatea lor; ideile mari și ambițiunea nobilă nu coprind și nu exaltează sufletul lor; studiul și dorința de a fi folositori țărei lor nu-i răpește din vârtejul unei vieți triste și neînsemnate; ei nu speră nimic, căci
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dar și sufletele delicate, care s-ar Întâlni astfel În apreciere. Dandysmul Își află rădăcinile În natura omenească din toate țările și din toate timpurile, deoarece vanitatea e universală. Ceea ce s-ar putea numi coarda dandysmului doarme, spre a se deștepta În mijlocul a treizeci și șase de mii de corzi care alcătuiesc acest afurisit de instrument, atât de complicat și uneori atât de desfrânat al naturii umane. Dar Anglia l-a făcut să sune cel mai bine! L-am pomenit pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trezia, viața și, după atâta risipă și nebunie, „voia numai să zacă”. Paralizia morfinomană eliberează visarea, reveria și Hrisant se exilează în amintire. Fastul montărilor, dezlănțuirile carnavalești, jocul și goana măștilor, pofta de ceremonial insinuează ideea teatralității. Surparea idealului eterist, deșteptând - în replică - simțul actoricesc al lui Hrisant, pledează pentru ideea unei istorii consumate ca farsă. Barochismul cărții este indiscutabil. Se întâlnesc aici poetica preaplinului, tehnica aglomerativă, laitmotivul ubi sunt și, desigur, amenințarea Trimisului (adică, motivul „omului secret” al barocului). Străinul
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
iradieri ale temei navale. Opiniile literare ale lui B. sunt în genere cuminți, de bun-simț, cu o tendință, totuși, de retardare. O serie de evocări apar ca „sclipiri răzlețe” din vremuri care smulg sobrului vaporean o pioasă lacrimă, dar îi deșteaptă și un fin surâs. Secvențele din trecut, mângâiate de ficțional, tind să se preschimbe în schițe literare. Scrisorile dintr-o călătorie sau alta, publicate în „Adevărul”, au o turnură meditativă. Atâtea „lucruri văzute și auzite” trezesc în reporter naratorul. După cum
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
aceea grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe mecanic și străbătea acum vagoanele, confiscând tot ce-i cădea în mână. Charlotte și-a scos broboada și și-a acoperit capul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aș fi putut-o imagina în mâinile ei, în mijlocul unei izbe siberiene. Da, o carte deschisă, iar ochii ei scânteind de lacrimi... În conversațiile imaginare cu Charlotte redeveneam adolescent. Maximalismul meu juvenil, stins de multă vreme sub evidențele vieții, se deștepta. Iarăși căutam o operă absolută, unică, visam o carte care ar putea, prin frumusețea ei, să refacă lumea. Și auzeam vocea bunicii răspunzându-mi înțelegătoare și zâmbitoare, ca odinioară, la Saranza, pe balconul ei: - Îți mai amintești de apartamentele strâmte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este o terapie specifică pentru nevrozele noogene (nevrozele care rezultă dintr-un conflict de conștiință sau dintr-o problemă axiologică). Logoterapia încearcă să lărgească câmpul de valori al pacientului, să-i descopere un sens al existenței sale personale, să-i deștepte simțul responsabilității în raport cu realizarea (concretizarea) potențialităților intrinseci. Psihoterapii directive În acest cadru se descriu terapeutici nesistematice a căror acțiune sugestivă nu este conștient folosită pentru a restaura sănătatea. Terapeutica de persuasiune își găsește cea mai tipică prezentare în lucrările lui
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
neci suflarea cea dulce și mirositoare a unei femei... Eu, dimpotrivă, am să-ncerc a împrospăta ș-a idealiza în el ideea acelei femei... Am scris un cântec ș-am să-l cânt azi la ospăț... Prin visăriile vinului voi deștepta visul cel frumos al acelei femei albe... Ea-l va însufleți, îl va-ntoarce... De nu, nu strică! ARB[ORE] Ea-l va întoarce! Și știi tu cine-i acea femeie pe care vrai s-o scufunzi în inima lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scrisoare Scrisă chiar de a ta mână, Lăpușnene, de scăpare; Și pe când uitam cu dânsul datoria de soție, Trup fără de vro voință și cuprins de nebunie... Tot el a trimis în taină să-l ucidă... l-a ucis. Cum mă deșteptai atuncea din grozavul, negrul vis... Nu i-a fost de-ajuns o moarte... trebuia rușine-adîncă, Trebuia ca la mormîntu-i să urmeze-o pată încă, Trebuia ca, cu rușine, să mă-mbrac în negru port Și să nu-ndrăznesc privirea-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și mormânt... noapte și lumină... demon și angel. Una merge pe mărirea unui Cezar.......... cealaltă se-ngroapă-n praful unei curți vechi și meditează asupra ruinelor lumei... Partea [a] II [-a] a visului Satan ce învinge... partea mea cea forte... deșteptată numai din când în când prin a doua a mea ființă, prin ființa de înger care geme din când în când prin glasurile poporului - - și sperie, ca dintr-un somn de moarte, partea mea întîi, ce învinge alături cu Mihai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chin s-o poarte Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mărei moarte! ANUL 1848 [sau] MOARTEA - MORS (apare din pământ într-o haină simbolică) 2254 Sunat-a moartea aspră... tu-n lume ce aștepți? Au vrei tu ca poporul român să îl deștepți? În van îți e chemarea și cântecul în van: Necată-i românimea pe-a lumei ocean. Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord Va amorți pe liră-ți românul tău acord Și fiii plini de viață ai Asiei pustii Vor stinge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nori! Muzica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire - O pauză - Când se ridică iară, scena e ca întîi; același trunchi, aceeași galbenă lumină de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat dintr-un somn neliniștit, cu visuri de-o impresiune puternică. Fruntea sa e osândită și fața în delir adânc. Muzica melodramiză încet aria lui Deșteaptă-te române El o declamă încet și espresiv, rezemîndu-se cu mâna stângă pe liră. ) [VARIANTA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Poporul, ochii-n lacrimi, jură în ceasul sunt C-o Românie una esistă pe pământ Și au făcut Credința, Voința lor cea tare Din două țari mici, slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite destul îs și ajung Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung Ce poate face-atuncea sufletul meu cel mare, Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri dezmierdat? Zburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut, într-a mea noapte, pân
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că viitorul cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genezei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină, Ca să domnească lumea ca ziua cea senină, Ca roza cea vergină ce doarme și visează Pîn'n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. Nu știai că destinul, în vocea-i de aramă, În fruntea unui popol, ca să domnești, te cheamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
momente în viața popoarălor când...... " "Este trist lucru ca...... " Cînd........... " "... este de datoria oricărui cetățean român... " Da, d[omni]lor! Vedeți acvila română a lui Ștefan și Mihai zburând prin aerul românesc și, cu zgomotul român a românelor sale aripi, deșteptând inima romînimei române și speriînd lumea neromînă. Da, d[omni]lor! Traian, împăratul romînilor...! " {EminescuOpVIII 378} {EminescuOpVIII 379} TEATRUL TRADUS VÎRFUL CU DOR BALADĂ ROMÎNĂ ÎN TREI PĂRȚI Textul de F. de Laroc [Carmen Sylva ] Muzica de Zdislav Lubicz Traducere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și oasele mele nu vor să mă mai servească. (șede) Curios, ce nu ți se-ntîmplă într-o singură zi, de multe ori atâtea încît ți se pare vis și la sfârșitul zilei îți freci fruntea spre reamintire, ca și când te-ai deștepta din somn. (merge-nspre fereastă) Să șez în pace nu pot! Acuma o fi la director!... Cum s-o fie purtând el? O cum aș vrea să-l văz. Are multă finețe el, maniere la vorbă, la intonație. Dă-i Doamne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fost odată nu mai poate ca să fie, E că acea fericire care-n mână ai avut-o Ai pierdut-o pentru tine dar și mie mi-ai pierdut-o. Cine știe dacă-n urmă amoroasa ta văpaie N-ar fi deșteptat în mine iar a inimei bătaie, {EminescuOpVIII 463} N-ar fi încălzit de-a pururi învălișul ei de gheață Pentru a schimba cu totul amărâta mea viață? CHALKIDIAS Da... Te-ai amăgit în mine... Ce păcat! LAIS Dezamăgit Ești și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
A vorbi este ușor. LAIS Însă cum e cu putință să te schimbi așa, deodată? Care zeu, cuprins în suflet de-o invidie ciudată, A putut să amorțească al tău cuget de er u?... O, ascultă-mă pe mine și deșteaptă-te din nou, O, pătrunde-te-n adâncul unei inimi turburate Cumcă cel ce nu e liber este mort pe jumătate. Deci arunc-a ta viață pîn' ce nu e de ocară, Până nu-i încă pătată de robia cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate acele crude imputări ce ți-am făcut. Dând altuia pentru mine toate câte le-ai avut, De viața ta întreagă pe deplin te-ai lepădat, Încât șters este trecutul... LAIS (la pieptul lui) O, noroc neașteptat!... E un vis? Deșteaptă oare sunt? Ah, nu mai pot pricepe... Însă haide. Haide-afară, casa asta încă-ncepe Ca să-mi facă silă... Vino!... Nu așa! (ea sună într-un disc) Ei, Timas, vină! (TIMAS vine pe ușa din stînga) Haina ta repede. Dă-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domniei-tale. Alergai acasă; neciodată în viața mea decât atuncea n-am auzit o voace mai clară, care striga ca o amerințare în fundul sufletului meu." Fugi! Aleargă! " striga voacea din mine și eu zburam mai mult decât mergeam. - E Iulia încă deșteaptă? întrebai pe-un servitori ce-mi ieși înainte. - Contesa? întrebă el. - Da, da, contesa!... - Contesa e desigur încă deșteaptă, căci a trămis de-abia de cinci minute nu știu unde pe camerieră. {EminescuOpVIII 572} Eu alergai în camera soției mele. Iulia sta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spre a nu fi silit de a-i urî. Te găsii pe domnia-ta și pe Iulia, soția d-tale... era fiica ei; ea era frumoasă și încă neci o tentațiune n-o pusese în lumina-i adevărată. Atunci se deșteptară pentru un moment vechile mele visuri de un amor fidel și escuzam pe maica din cauza fiicei; pe maica ei o iertam, care lovise așa de adânc cel mai sânt din toate simțămintele, dacă esistă într-adevăr ceva sânt în scurt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să binevoiască a uni al său glas cu al lui. Henrietta, împinsă de o putere căriia nu putea a se împotrivi, cântă cu dânsul; se auziră atunci două glasuri cerești ce murmura foarte dulce o muzică scrisă pentru îngeri. Nina, deșteptată de această armonie dumnezeiască, se sculă în uimire, crezând că se află în farmecul vreunei vedenii de noapte, dar nu cuteză să intre în camera fiului său. Locuitorii Sorrentei, ce venea de la sărbătoarea din Neapol, se opriră dinaintea casei lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se prefăcu în dușmănie pe față contra guvernului romeic. Pîn-acum Suleiman, care vâna autocrația asupra turcilor, nu avea decât un singur rival periculos în persoana frățîne-său Mohamed din Asia; de acuma-nainte însă spiritul iscoditor al lui Mircea știu să deștepte pe un al doilea rival mai puternic în fratele său Musa, pe care-l pofti cu acest scop dincoace în Europa. Pentru Mircea nemulțămirile provinciilor europene din Turcia contra lui Suleiman nu erau o taină, deci se puse cu tot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin o putere ne-nlăturată și care e pus sub legea acestei somațiuni interne. Pentru că el e cel mai mult dotat, de-aceea el și dă mai mult decum poate aștepta sau pretinde publicul, căci el descopere lumi până aci necunoscute, deșteaptă tipuri cu cari împopulează fantazia noastră, făcîndu-ni-le familiare nouă însă fiindcă el dă nemărginit mai mult decum voia sau chiar presupunea publicul, de aceea nu găsește de comun la aparițiunea sa un teren potrivit pe care ar putea să înflorească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]