850 matches
-
în vârstă sau pe măsură ce individul devine conformist, cu activități de slabă varietate. După cum s-a precizat în capitolul anterior, creații ce pot apare în timpul viselor, consumurilor de droguri, febrei sau producții ale bolnavilor mintali pot fi caracterizate de o imaginație debordantă, dar fără posibilitatea transpunerii în practică deoarece frizează absurdul. De aceea, vom lua în considerare doar imaginația creatoare care conduce la creații cu valoare socială probată. Este adevărat, au existat creatori cu experiențe în consumul de droguri, alcool, exces de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
creatoare (climat familial și social favorizant dezvoltării aptitudinilor necesare creației) și marea lor motivație de a crea. Platon, filozof grec antichității, spunea că, iar Corneille, dramaturg francez al secolului XVIII, scria că . Vârsta tânără oferă anumite atuuri pentru creativitate: energie debordantă, dorința de afirmare, capacitate ridicată de efort, posibilitatea cea mai ridicată de acumulare a informațiilor. La această vârstă, mai apropiată de copilărie, există aptitudinea de „joacă cu ideile”, imaginația este neinhibată, iar gândirea este flexibilă (încă nu s-a ajuns
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
seamă. Și nici nu știu ce le-aș fi putut spune unor copii de vârsta mea. — Cum așa? Pur și simplu. Și vreau să-ți mărturisesc ceva. Mă fascinezi de-a dreptul. — De ce? — Arăți obosit și cu toate astea ai o vitalitate debordantă. Și nu înțeleg cum e posibil așa ceva. Eu și bunicul nu obosim niciodată. E adevărat că ești obosit? — Da, sunt. — De ce? Cum se manifestă? — Nu sunt capabil să-mi evaluez sentimentele, mă autocompătimesc, mă enervez pe alții, îi compătimesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bani gata post ’89. Crunt lexical (scriitorul este un formidabil burete absorbant al limbajelor argotice, adevărată „probă de microfon” pentru dezaxarea prin limbaj a României), legănând galeș promiscuități și portretizând acid, mizantropic și misogin, cu o viziune de o virilitate debordantă, cinică și copleșitoare, romanul dovedește, în fond, fascinația autorului față de ideea de feminitate. Ipostaze umilitoare ori ațâțătoare, femei ultragiate și agresive, hipersensibile sau animalizate, bărbați veștejiți prematur alături de feminități devorante la modul frenetic. Un an mai târziu, același macho necruțător
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției spre economia de piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de scriitură caracterizat prin finețea observației și ironiei, prezent și într-o serie de articole dedicate unor poeți români contemporani. SCRIERI: Fântâni carteziene
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
că post-modern este „ceea ce, după modern, dincolo de modern, face cale-ntoarsă, manifestă o voință de a termina cu excesele modernului.” și-i situează momentul de apariție În literatura franceză În anii 1980. Ori, pentru Lyotard, postmodernitatea este tocmai excesul unei modernități debordante (care, adică, Într-o formulare revendicată de la estetica lui Kant, debordează conceptul). Postmodern este, deci, În ambele variante franceze citate, un anamnesis al modernului: fie că se Întoarce de dincolo de modern, din exces, spre sine (Brunel), fie că apare ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care scrisul, ca În atîtea cazuri, Îi menține În viață datorită virtuților lui taumaturgice. Este, dacă se poate spune așa, un efect de remediu al unui dezechilibru: acela dintre intensitatea scăzută a vieții sociale contemporane și transa unei vitalități individuale debordante. De aici, prin scris, perfuzii de imagine administrate unor tablouri terne, hiperbolizarea și, astfel, ca să nu evităm cuvîntul, dereglarea unor funcții perceptive. Este clar că, În romanul contemporan, familia reprezintă ultima comunitate În care eul autobiografic mai crede că se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru tot ceea ce dă strălucire imaginii unei lumi de jucărie (animale exotice, insecte, piramide), vor contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume (Când mor fac
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Întâmpla... Poate doar piaptănul să-mi mai simtă lipsa. Sunt prea bătrân ca să mor, trebuie să-mi mai crească vreun dinte?” (Mourir m’enrhume, Paris, Minuit, 1987). Este o carte În care tematizarea burlescă a morții devine semnul unui apetit debordant pentru viață. Personajul morții, viu, cu profilul desprins parcă din textul medieval german Plugarul și moartea, de Johannes von Tepl, este și eroul următorului roman, Le Démarcheur (Agentul comercial, 1989). Aici Monge, maniac al epitafului funerar, Încearcă pe diverse căi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acutizează senzațiile, moartea fiicei sale Ana, actrița rebelă, vulnerabilă și emanând totodată o energie deconcertantă, revenind obsesiv ca o vină inexpiabilă. Relațiile cu ceilalți trei copii (Cristina, Mihai și Sebastian, cel care îi uimește pe cei din jur cu imaginația debordantă și atracția față de povești) păstrează ca punct de reper imaginea Anei. Romanul are în centru mai multe tipuri de legături, fiecare consistentă în sine, probând nevoia Mariei de comunicare și dăruire. Relația tensionată cu George, primul ei soț, întemeiată inițial
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
formula narativă; dacă în Aniversarea (1980) destinul personajelor e reconstituit printr-o succesiune de monologuri interioare, rechizitorii sau justificări, în Din aproape în aproape (1989), cronică de familie, frescă a anilor ’40-’50 și totodată roman de moravuri, primează epicul debordant, cu accente senzaționale. G.-C. semnează și un volum de publicistică, Reverberații (1971), în colaborare cu Alexandru Guțan, precum și romanele pentru copii Alte culori, alte anotimpuri (1973) și Caruselul primăverii (1986). SCRIERI: Liliacul cânta în surdină. Ars amandi, București, 1968
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
Protagonista întâmplării este Joanna, o tânără portugheză, care deși află, după ce a rămas însărcinată, că suferă de leucemie, refuză cu fermitate un avort terapeutic, dar și orice tratament oncologic care i-ar putea dăuna copilului. Fiind protejat permanent de efluvii debordante de iubire maternă, fetusul care va purta numele de Veronica, se dezvoltă nestingherit și se va naște prin cezariană. Pentru mamă, urmează o suită de tratamente antileucemice, iar atunci când starea ei de sănătate s-a redresat, se hotărăște pentru un
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
profundă a inconștientului, identificând alături de nivelul biografic, consacrat prin termenul de psihodinamic (și care este similar cu inconștientul individual teoretizat de Freud) și două nivele transbiografice: inconștientul perinatal și cel transpersonal. Această descoperire epocală nu este fructul unei simple fantezii debordante și nici a unor 207TRAUMA ȘI SUFERINȚA elucubrații speculative, ci semnifică rodul unei proeminente capacități de esențializare a unui portofoliu cazuistic impresionant ce reunește circa 6.000 subiecți care, prin intermediul terapiei psihedelice, au realizat „călătorii”în propriul lor ocean abisal
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cum îl denumește Kastenbaum (apud Vekolka, 2004), care destabilizează capacitatea adaptativă a specialistului, favorizând astfel producerea burnout-ului. Conform autorităților domeniului, burnout-ul este un fenomen procesual, care implică cinci secvențe distincte (Fekete, apud Vekolka, 2004): debutul, când specialistul învestește un entuziasm debordant și nu-și cenzurează deloc identificarea sa cu bolnavul; urmează perioada de stagnare; apoi etapa frustrării, când se îndoiește de însăși valoarea profesiei și a competenței sale în domeniu; faza apatiei, care se traduce prin reducerea evidentă a contactelor cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că toți copiii cu NDE beneficiază de 231TRAUMA ȘI SUFERINȚA plenitudinea relaționării cu Lumina, în timp ce doar o parte din adulți au această șansă. Desigur, vorbim de cu totul altă Lumină decât cea cotidiană pentru că este o plăsmuire vie, învăluitoare și debordantă de iubire și tandrețe, care comunică telepatic. Dincolo de disprețul olimpian și coroziv, prin care știința academică mai tratează această problemă, dar și dincolo de tapajul elixirant pe care îl întreține media în jurul unui subiect atât de ușor vandabil, să trecem în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
renunțarea la idealuri, la planuri, funcționarea într-o ubicuitate derizorie, scăderea stimei de sine. Aceste semne mai pot fi remarcate încă și astăzi (Kogan, 2001) în sentimentele de incompetență și nesiguranță trăite de români în interacțiunea cu vesticii. e) Umorul debordant arunca o altă privire asupra cotidianului coercitiv. Fronda împotriva regimului se manifesta în cercurile de prieteni prin bancurile care luau în derândere măsurile, politica, evenimentele, oamenii partidului comunist, făcându-le mai suportabile, reducându-le la dimensiuni neterifiante. Umorul care eliberează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prisos să spunem că nu existau absorbante și că femeile se dovedeau extrem de inventive pentru a-și acoperi nevoile impuse de fiziologia lor ciclică, lunară. Inventivitatea românilor cu scopul de a face față și a se sustrage rigorilor regimului era debordantă. Se inventau metode pentru încălzire, pentru a asigura iluminarea seara, când se intrerupea furnizarea electricității, pentru a face mâncare și prăjituri aproape fără ingrediente, pentru a te putea deplasa în țară etc. Femeile dovedeau o inventivitate dusă la rang de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ambițiile sale nemăsurate, prin setea neostoită de cucerire, ocupă întreg teritoriul disponibil. Thibaudet presupune că în fața tuturor scriitorilor stau asemenea "Napoleoni", ca reprezentări ale unei stăpâniri absolute, fără rest a domeniului. Universul scriitorilor e populat cu figuri auctoriale copleșitoare, excesive, debordante, care prin cantitatea și relevanța scrierilor umplu întreg orizontul. Acești "Napoleoni" intimidează și în același timp fascinează; ei sunt cei care implică mobilizarea scriitorilor din următorul val, ei justifică angajarea generației viitoare. Flaubert începe să scrie pentru că e copleșit de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mea de suflet cu Dumnezeu! Și cu muzica. Sunt trei lumini pe care trebuie să le am obligatoriu. A.V. S-a întâmplat să ajungeți în cealaltă extremă, să fi avut un partener foarte bun, cu o voce extraordinară, frumos, debordant, care să vă farmece și pe Dumneavoastră pe scenă? N.M. Placido Domingo (râde). Cred că a fost de toate. Dar au fost și alții... A.V. Și cum ați reușit să "duceți" scena respectivă, sau spectacolul întreg, din toate punctele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fost la dânsul de vreo trei ori... I.H. ...da' erai îndrăgostit de Gabriela Melinescu... E.B. ...păi, normal că eram îndrăgostit, dar, cum să spun, era Nichita... Care era absolut fascinant! Eu l-am prins într-o perioadă în care era debordant, turna poezii după poezii vorbind! Și nu așa, câteva ceasuri. O chestie care, dacă începea dimineața, ținea și noaptea, și continua... Eu nu puteam..., mă duceam și mă culcam. Plus că bea. M-a învățat să fac și un cocteil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ce s-ar alege de misterul fiecărei existențe? Fără să mai vorbim despre cel al teatrului. Cartea este, într-un fel, o oglindă în care se recompune, natural, în mișcare, chipul unui mare actor. Tumultos, timid, incandescent, tăcut, uneori, neobosit, debordant, direct, sincer, tandru, cu fragilități bine ascunse, un prieten pe care poți conta viața toată, un artist care simte cuvîntul, care îl întoarce pe toate fețele și îl emite numai după ce l-a integrat minții și sufletului, un om care
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
marginea unui vulcan fumegător care poate, în orice clipă, să-l împietrească definitiv. Maratonul său literar e impresionant: pe ultima turnantă a vieții, reușește să pună pe hârtie marile lui cărți, lucrate cu o luciditate ,până la sânge" și o stilistică debordantă. Dramaturgia, deși numără câteva piese de bun nivel (Pragul albastru, Arca bunei speranțe, Simion cel drept), se resimte vizibil de compromisurile făcute în vederea reprezentării - cu atât mai dificilă, aceasta, cu cât autorul concepea un teatru pentru citit, în linia Blaga
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
și subiectivă. Le cri du cameleon al lui Joseph Nadj, un spectacol la frontierele dintre teatru și circ, în care îi regăseam pe Bruno Schulz și pe Tadeusz Kantor în cea mai fascinantă și expresivă demonstrație a ludicului, a unei debordante și de neuitat lecții de actorie; Livada de vișini a bulgarilor Margarita Mladenova și Ivan Dobtchev și dialogurile-dezbateri conduse cu inspirație de George Banu; Ascensiunea lui Arturo Ui, un spectacol regizat de Heiner Müller, cu un actor extraordinar, Martin Wuttke
Visul unor nopți de vară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13644_a_14969]
-
nimic sofisticat. De aceea, descoperirea ritmului de pe scenă într-un loc în care pare că nu se întîmplă nimic devine principalul suport al spectacolului, cheia lui. Ceva atît de banal, care nu-ți atrage privirea prin nimic, posedă vitalitate, energie debordantă. O lume năstrușnică, surprinzătoare prin ce face, și cum, prin voluptăți și insațietăți, prin continua agitație pe o temă cu variațiuni, prin inocența cu care privește același obiect ca și cînd l-ar vedea pentru prima oară, prin perversiunea cu
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
Nagy Sándor "...Îmi țes scrînciob din viața-mi". Hanno Höfer a concurat cu Dincolo și a jucat în Zapping, unul dintre cele trei filme ale lui Cristian Mungiu, care a cîștigat cu o grotescă satiră, Corul pompierilor. Printr-un umor debordant s-a detașat dumnezeu@paradis.hu de Stefanovics Angéla, Kálmánchelyi Zoltán și Végh Zsolt, dar laureat a fost eseul metafizic în decor medieval Pasărea de aur al lui Szaladják István, în detrimentul Tînărului Morel de Xantus János, a Rozikei nu se
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]