855 matches
-
de tablouri. Motivul pentru care poți vedea filmul de foarte multe ori, așa cum te duci la muzeu, sala pictorilor flamanzi. Lucrat pe pînză, În filigran, cu filtre de culoare, Dueliștii are nu doar un subiect perfect, dar și o imagine debordantă, o uluitoare bogăție de lumini, cadre, unghiuri, fizionomii surprinse În scene picturale. Keitel reușește un memorabil rol de compoziție. Neandertalianul Îmbrăcat În uniformă, paranoicul incurabil cu care nu se poate angaja nici o discuție, criminalul prin excelență: răul fără Întoarcere, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aș duce la un film psihologic. Din cauza privatizării marilor giganți industriali am uitat să semnalez posterității de la bloc apariția unei noi reviste de artă, cu mare audiență În rîndul maselor, Prostituția. Textele excelent scrise, de largă respirație, cu un ritm debordant, atacînd teme esențiale, sînt splendide bijuterii. Unul dintre cele mai frumoase eseuri se numește Trei floci S.A. Ținuta grafică deosebită face ca reproducerile să se prezinte ochiului Înlăcrimat Într-o naturală stare de sălbăticie. Încercînd să relanseze interesul pentru literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cvasiconstant al profilurilor Îți creează invincibila dorință de-a te privi În oglindă, lucru ce devine la un moment dat peste măsură de deprimant și-atunci renunți, optînd să te minunezi doar În fața anorganicului, așa c-am admirat peste tot debordanta fantezie a construcțiilor, nici o casă nu seamănă cu alta, sînt roșii, albe, brune, vii, de o inepuizabilă varietate a formelor, fiecare cu personalitatea ei, cu grădină. În plus, la Bruxelles mai ales, mi-au trebuit minute-n șir ca să-nțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îl privea cu o indiferență superioară. Gândi că îl privea nu era o formulare fericită. Nu... Magicianul tăia din el cu privirea, parcă ar fi dorit să facă un sandviș cu felii dintr-un scriitor ratat, he, he!, ce imaginație debordantă ai, demnă de o cauză mai bună... Simți pe umeri mâinile Magicianului. Nu-și dăduse seama că se ridicase de pe fotoliu și se apropiase cu pași neauziți. Din prima clipă avusese senzația că Magicianul plutea, nu mergea, plutea prin încăpere
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
An-te-hai. Își petrec viața nefăcând nimic altceva decât să psalmodieze. Fiecare dintre ele are un pat micuț în spatele statuii lui Buddha. Vreau să știu cum arată concubinele, așa că urmăresc sunetul psalmodiilor: cobor pe o cărare care duce la Sala Tinereții Debordante. An-te-hai îmi spune că e cel mai mare dintre aceste temple. Când intru, văd că pardoseala e acoperită cu siluete care se roagă. Fumul de tămâie e gros. Credincioasele se ridică și se lasă în genunchi precum valurile oceanului. Psalmodiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în muștar dulce”, le-au umplut viața acelor ani care s-au scurs prea repede. Ca la bagheta unei vrăjitoare, această autoare la prima ei carte zburdă din lumea realității fermecate în lumea cuvintelor găsită uimitor și cu un entuziasm debordant dă viață „clipei”. Pentru că „clipa” este minunea care există doar dacă o trăiești, și atâta cât o trăiești, adică doar o clipă- Fericiți cei ce știu să o trăiască. Fiecare lună din vară aducea evenimente noi la Garmish: întâlnirea mondială
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul și închipuirea, 1984) pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii zburătoare, București, 1969; Balcanice. 100 balade, București, 1970; Paștele cailor, București, 1970; Templul otrăvii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
subtilitatea), câștigată În mod comod, În raport cu niște lucruri facile Înțelegerii și elogiază În schimb acea interioritate psihică dispusă să realizeze travaliul Înțelegerii profunde a marilor probleme ale existenței: „Prefer de o mie de ori avântul unui spirit barbar, exploziv și debordant, decât distincțiile complet irelevante ale spiritelor subtile, iubitoare de diferențieri În lumină, deoarece nu pot Înțelege marile intuiții din noapte și singurătate. Necesitatea afirmării conținuturilor descoperă sterilitatea din speculațiile subtile ale formaliștilor. Mai bine fac elogiul nebuniei decât al subtilității
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
influențare magică pe care o dețin unii oameni și căreia nimic nu i se poate opune. La oamenii de geniu, această putere este sublimată, convertindu-se În acte creative de excepție; la ceilalți, demonicul ia aspectul unei energii brute, exaltate, debordante: „Mai grozav apare demonicul când se ivește Într-un om oarecare, copleșitor. În timpul vieții mele am putut să observ și mai de aproape, și mai de departe vreo câțiva. Nu sunt totdeauna cei mai străluciți oameni, nici prin spirit, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
113, care patronează primul volum, în care "structura discursivă încorpora senzațiile cele mai fruste, gesticulația, nu lipsită de retorism"114. Așa cum era de așteptat și cum fiecare autor resimte acest fapt, odată cu înaintarea în timp, și la Ana Blandiana, "lirismul debordant din volumul de debut se cenzurează vizibil în al doilea volum Călcâiul vulnerabil (1966)"115. Odată cu distanțarea de lumea paradisiacă, ia naștere un conflict între eul liric și realitatea înconjurătoare, generându-se, în consecință, dorința creării unei noi realități: "Eul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o să mă aplec/ Din talgere vis mut sau faimă?// Între tăcere și păcat/ Ce-o să aleg cirezi sau lotuși?/ O, drama de-a muri de alb/ Sau moartea de-a învinge totuși...//"( Știu, puritatea). Toate acestea, în ciuda faptului că lirismul debordant din primul volum începe să se cenzureze, din ce în ce mai vizibil, odată cu cel de-al doilea volum: Călcâiul vulnerabil, 1966. Versificând, patetic, "obsesia unui absolut al purității, văzut ca o condiție paradisiacă, pierdută prin naștere și în alte poeme precum Intoleranță, Ora
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
filtrate obsesiv, uneori, opinii din domeniul filosofiei, lingvisticii, literaturii, istoriei și criticii literare. Alina-Iuliana Popescu se oprește permanent din interpretare pentru a(-și) explica un termen, pentru a-l relua întru înțelegere, în numele unei participări active la parteneriatul scriitor-cititor. Curiozitatea debordantă și interesul în a nu lăsa neelucidate lucrurile, o fac să apeleze, tot timpul, la note de subsol voluminoase, care se hrănesc vorace din chiar corpul expunerii. Ele pot deveni supărătoare când termenii vizați fac parte dintr-un câmp lexical
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură: "Cenzura ar fi trebuit să închidă amândoi ochii spre a nu vedea cât de "neortodoxă" era poezia sumbră a Ilenei Mălăncioiu (...)." Ana Blandiana, în schimb, este reflexivă, gravă, de o simplitate debordantă, sentimentală, ascunzându-se, parcă, asemenea unui copil, după salcâmul de-abia înflorit din grădina bunicilor. Aș fi încercat, mai degrabă, chiar cu riscul de-a ieși din limitele feminismului, o conexiune între lirica Anei Blandiana și cea practicată de Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că post-modern este „ceea ce, după modern, dincolo de modern, face cale-ntoarsă, manifestă o voință de a termina cu excesele modernului.” și-i situează momentul de apariție În literatura franceză În anii 1980. Ori, pentru Lyotard, postmodernitatea este tocmai excesul unei modernități debordante (care, adică, Într-o formulare revendicată de la estetica lui Kant, debordează conceptul). Postmodern este, deci, În ambele variante franceze citate, un anamnesis al modernului: fie că se Întoarce de dincolo de modern, din exces, spre sine (Brunel), fie că apare ca
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care scrisul, ca În atîtea cazuri, Îi menține În viață datorită virtuților lui taumaturgice. Este, dacă se poate spune așa, un efect de remediu al unui dezechilibru: acela dintre intensitatea scăzută a vieții sociale contemporane și transa unei vitalități individuale debordante. De aici, prin scris, perfuzii de imagine administrate unor tablouri terne, hiperbolizarea și, astfel, ca să nu evităm cuvîntul, dereglarea unor funcții perceptive. Este clar că, În romanul contemporan, familia reprezintă ultima comunitate În care eul autobiografic mai crede că se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru tot ceea ce dă strălucire imaginii unei lumi de jucărie (animale exotice, insecte, piramide), vor contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume (Când mor fac
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Întâmpla... Poate doar piaptănul să-mi mai simtă lipsa. Sunt prea bătrân ca să mor, trebuie să-mi mai crească vreun dinte?” (Mourir m’enrhume, Paris, Minuit, 1987). Este o carte În care tematizarea burlescă a morții devine semnul unui apetit debordant pentru viață. Personajul morții, viu, cu profilul desprins parcă din textul medieval german Plugarul și moartea, de Johannes von Tepl, este și eroul următorului roman, Le Démarcheur (Agentul comercial, 1989). Aici Monge, maniac al epitafului funerar, Încearcă pe diverse căi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Sau, mai corect scris, de chef-ă în devenire. Este ca și cum ați face un bussiness plan, dar unul infinit mai complicat*. Și asta pentru că realizarea unui plan de piață de succes presupune nu doar capacități manageriale, ci și o imaginație culinară debordantă, abilități de relaționare cu gospodinele mari, vedere în spațiu, noțiuni de geometrie euclidiană, mecanică (fizica din liceu), cunoașterea mediului (măcar manualul de clasa a II-a) și încă multe altele. * Din nou vă atrag atenția asupra dificultății misiunii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
vizitatorului. Legitimându-se identitar ca alb și civilizat, vizitatorul se amuza copios în zona "mai puțin civilizată", în adevăratul spațiu de carnaval la care era expus. Următorul pas în combinarea realității cu imaginarul și a temei târgului internațional cu amuzamentul debordant este parcul de distracții american, cu Coney Island drept cel mai notabil exemplu la în-ceputul secolului al XX-lea. Construirea parcului de distracții pe insula Coney a fost rezultatul mai multor factori: dezvoltarea industrială fără precedent în America în ultimele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
prin trecerea într-o altă vârstă și, implicit, cu o nuntă. Întreaga construcție epică a basmului se află deci orientată spre motivarea acestui act. Pentru a accentua puterea destinului, basmul recurge deseori la elemente spectaculoase, care ies dintr-o fantezie debordantă. Acest gen de narațiuni extrem de răspândite speculează la maximum fabulosul, capacitatea de invenție, fantezia proprie creatorilor basmelor. "Căsătoria constituie baza ideologică pentru relațiile sociale și sexuale, transformându-le, prin restructurarea identităților și a acțiunii sociale. Datorită semnificației sale culturale (van
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
7% [39, 40]. Controversele privind rolul octreotidului (analogul sintetic al sandostatinului) în reducerea riscului de apariție a fistulelor pancreatice persistă, deși la ora actuală se pare că rolul său în prevenirea fistulelor pancreatice s-a diminuat simțitor, după un avânt debordant. Rațiunea folosirii sandostatinului rezidă din faptul că este un inhibitor al funcțiilor pancreatice exocrine și endocrine. Prin aceasta, sandostatinul reduce volumul secreției pancreatice dând astfel răgaz anastomozei pancreatico-digestive să se vindece în condiții de siguranță. Există la ora actuală 11
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
și dominarea, în plan social, prin impunerea pe scena mondenă. Împărtășind contradicțiile vremii, Pariziana este capabilă să proiecteze o nouă perspectivă asupra evenimentelor, deopotrivă estetică și pragmatică. Liberă în interior de constrângerile impuse de către bărbați, femeia pariziana inventează. Imaginația ei debordanta și întreprinzătoare este în stare să mute lumile, în dorința de a fi fericită. Inițiativa, fantezia și rapiditatea o deosebesc de semenele sale din alte țari [v.Hoffet, p.90]. Ea este o femeie puternică și dinamica, cu abilități și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției spre economia de piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de scriitură caracterizat prin finețea observației și ironiei, prezent și într-o serie de articole dedicate unor poeți români contemporani. SCRIERI: Fântâni carteziene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
superpusă" (Eminescu) alogenă? Nu este de mirare că efortul arhitecților neoromânescului de primă generație a fost unul comparativ mult mai dificil decât cel al școlii lui Lechner din Austro-Ungaria, devreme ce primii aveau de adus împreună nu doar o diversitate debordantă de tipuri arhitecturale medievale (în cazul arhitecturii ortodoxe din Moldova și Valahia, bunăoară), ci și pentru că această diversitate provincială trebuia temperată în numele unor idealuri noi, cele ale unității și omogenității naționale și, pe cale de consecință, statale. Acestui efort inițial - soldat
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
formelor ideale după care trebuie organizată politic realitatea socială, societatea franceză era departe de a fi omogenă, unitară și integrată intern. Franceza era vorbită doar de o minoritate concentrată în Île-de-France, care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o multitudine debordantă de dialecte (bretonă, gasconă, flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]