1,480 matches
-
majore ale stilisticii proprii, tematic și iconografic sînt tot mai sever confiscați de imperativele doctrinare ale realismului socialist și de epica sociologizantă a artei noi, pusă și ea în slujba clasei muncitoare de la orașe și sate. Lupta oficială cu formalismul decadent, satanizarea geometriei ca formă elementară a evazionismului și a lașității mic-burgheze, denunțarea lui Brâncuși ca unealtă a propagandei occidentale împotriva comunismului eroic și a înaltelor sale valori umaniste se manifestau simultan atît cu formele tacite de rezistență, a se vedea
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
mărturisește intenția de a rivaliza în rigoarea compoziției cu scriitorul antic: ambiția mea este ca odată să se spună despre mine că am tratat pagina cu severitatea componistică a lui Sallustius, pe a cărui schelă de fier am crescut plantele decadente, spumoase (p. 80). Radu Petrescu se referă de mai multe ori la opera lui Lucrețiu. Observă că spiritul cântului al IV-lea din De rerum natura adie deasupra duelului amoros dintre Tancredi și Clorinda din Ierusalimul eliberat, remarcă dezvoltată în
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
omor considerat că una din artele frumoase", concepută de Thomas de Quincey. Cu rezervă însă că ficțiunea scriitorului polonez exclude umorul ușor cinic specific britanicilor, substituind acestuia atitudinea melancolica. Din acest punct de vedere, personajele lui Kusniewicz nu sînt chiar decadente. Locotenentul Kiekeritz nu practică uciderea că pe un sport de plăcere, ci ca pe o etică. El moare odată cu victima să, trăind astfel simultan ambele ipostaze (victima/ calau), iar impulsul ucigaș îi vine mai degrabă din dorința de cunoaștere decît
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
s-o interpreteze, nu ca pe un recviem, ci ca pe o glorificare a eroilor leningrădeni. Și poeziei i se cerea o atitudine asemănătoare. Modernismul poetic, bazat pe muzică, pe individualism și pe obscuritate, a fost condamnat ca burghez și decadent, iar poezia silită să se întoarcă la exprimarea unor sentimente obștești, limpezi și festive. Oarecum neașteptat este să constatăm că o critică aproape la fel de severă la adresa muzicii a venit dinspre raționalismul liberal ale cărui origini se află în Renaștere și
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste, acuzat de cosmopolitism, formalism, evazionism, estetism, ermetism, decadentism, inaccesibilitate, spirit burghez, adică îndepărtare de
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
de binele la care personajul nu vrea să contribuie; și explorat, așa-zicând, pe întregul plan de incidență cu viața propriei familii. Înainte de a pleca în lungul său exil occidental, Petru Dumitriu oferă așadar României Socialiste un roman de moravuri decadente, impecabil construit și scris, cu profunzimi de mare proză și cu certe valențe cinematografice. Cum deja știm, cadoul prozatorului a fost refuzat; mai exact, luat și aruncat în pivnițele nefrecventabile ale literaturii noastre postbelice. Merită să-l recuperăm de acolo
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
exersează talentele inginerești trudind alături de Machiavelli pentru recucerirea Pisei de către Florența. Sandro Boticelli pictează aici, sub patronajul familiei de Medici, Nașterea lui Venus. Florentinii ni se relevă drept oameni sofisticați, iubitori de artă și dependenți de plăceri senzuale, iar atmosfera decadentă a tavernelor și a bordelurilor e și mai vie prin antiteza cu predicile severe ale călugărului dominican Girolamo Savonarola. Florența este în sine personaj romanesc, micul oraș-stat greu încercat din punct de vedere politic și militar - dar cu ambiții coloniale
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
văd în rânduirea generală decât, repet, agresiune, luptă pe viață și pe moarte, și ură, ură și iar ură! țipă în gura mare Alcibiade... - na, că s-a întrerupt legătura! exclamase el, tălmăcind ce spusese Zoon, acel tânăr guraliv și decadent ce pretindea că stă de vorbă cu Zeii...
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
condiționările aparte ale vieții politice bucureștene. Goga este unul dintre cei care, în numele unui ideal etic desuet și iluzoriu, au contribuit decisiv la prăbușirea stimei de sine a românilor, înfățișând viața din Vechiul Regat exclusiv sub latura ei coruptă și decadentă, ignorând cu desăvârșire enormul elan creator și, mai ales, inteligența politică națională care avea să creeze, în 1918, România Mare. Iar volumele postbelice sunt de-a dreptul ratate. Idei tot mai puține, clișee „patriotice”, un verb oratoric impresionant prin energie
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
aveau "strategii", ce se schimbau periodic. Odată, prioritățile solicitau impunerea culturii în sens unic, de care am amintit, necesitatea intervenției mai susținute a tinerilor critici ideologi, popularizarea modelului cultural realist-socialist. Altădată, ordinea se modifica: 1. demascarea și demolarea literaturii considerate decadente străine și române; 2. impunerea noii literaturi bazată pe realismul socialist. Mai târziu, în 1948, apar "sarcini" noi: 1. combaterea "decadentismului imperialist", în special american, și propaganda pentru modelul cultural sovietic și din celelalte țări-satelite; 2. revizuirea moștenirii culturale literare
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
torcînd înăbușit undeva în fundal dar pentru așa ceva trebuie să te obișnuiești să adăstezi dincoace de porți ca și cum mîinile și picioarele n-ar mai avea nicio trebuință năucit azvîrlit sub soarele cu dinți ca după o externare subită demodat și decadent deopotrivă glifă de veghe zgîlțîită de friguri după ce s-a perpelit în cuptoarele istoriilor unde nu și-a găsit locul glifă în lumina amorțită întărită ca mierea pe pereții chiupurilor o casă somptuozitatea ei măcinată erodată de rutina gesturilor ce
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
salute pe strada oameni pe care nu îi cunoșteam, acestora părându-li-se figură mea cunoscută, dar neștiind de unde să mă ia. Locul meu a fost luat după scurt timp de altcineva, deoarece Tudor Vornicu, șeful TV, m-a declarat decadent pentru că la una din emisiuni purtasem o cămașe de tip „Jivago,” la vremea aceea la modă fiind în Vest filmul anticomunist cu acest nume. Pentru mine, cea mai memorabilă emisiune pe care am organizat-o la TVR a fost urmărea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
autor, și ca fiind de inspirație divină. Cât de eficientă poate fi această soluție de natură spirituală (recomandările nepropunând o reformă economică, așa cum au făcut marxiștii și utopicii) rămâne o speranță; pentru că a învia ființa noastră din cenușa unei societăți decadente, sclavagist-democratice, ar fi nevoie de un efort de voință considerabil de-a lungul mai multor generații reeducate pentru a smulge omul din năravurile cele rele. Și omul educat timp de milenii (însuși autorul o spune) în a privi lumea ca
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
cuvinte, ale lui, ale lui Cezărică, - cum își botezase băiatul - fuseseră, ca prunc, ...mater și pater!.. Până și plânsetele, țipetele specifice plozilor, purtau în ele accentul poruncitor, arogant, dominator, al romanilor (dacă aceștia plângeau); ori, în loc de gângurelile fericite, - scandările stricaților, decadenților de Triburțiu et compania, - semnele împrăștiate prin Evropa de îndelungata filiație a lui Aeneas, fugarul, răsădind zeii troieni ca pe niște lăstari verzi încă mai întâi pe pământul penisulei italice, de unde energia Troiei nimicite avea să renască întinzându-se din
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
a lui Lope de Vega - care era autorul lui preferat - jucată pe scenele populare improvizate Del Príncipe sau De la Cruz, ori una din gazetele și fițuicile cu versuri satirice și anonime care circulau la Curte În vremurile acelea mărețe și decadente, funeste și geniale, făcându-i albie de porci pe favorit, pe rege, monarhia și luna de pe cer; În multe din ele, desigur, Alatriste recunoștea talentul caustic și proverbialul duh mușcător al prietenului său, veșnicul bombănitor și popularul poet don Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
băgătanului“, bolșevica demonizare a „chiaburului“ și-a „burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-au adăugat preponderent la noi atribute negative: epatologică, decadentă, vanitoasă, extravagantă, dementă, iresponsabilă, insațiabilă, falimentară, cinică, imorală, scuturată de pofte drăcești, ce mai: bampirul care suge sân gele poporului... De la „ciocoii“ lui Filimon la „cronica“ lui Petru Dumitriu, sute de nume literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
încercările de interpretare a lui Eminescu prin prisma teoriilor din fizica nucleară sau din matematicile superioare (protocronismul, bată-l vina!) și așa se întîmplă cu Bacovia care nu are deocamdată "fizicienii" lui, dar despre care toată lumea știe că este "simbolist", "decadent", "monocord", poetul toamnei, al tîrgului de provincie și al plumbului. Intrată în sfera de interese a noii critici, opera lui Bacovia își recuperează încet dar sigur propria sa esență, devine "a noastră", depășind pragul atît de greu de trecut al
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
că există o pasăre capabilă (și mai ales dornică) să imite ciripiturile și trilurile oricărei specii de cîntătoare din vecinătatea ei. O imitatoare de geniu, un fel de poetă specialistă în parodii sau doar un epigon al maeștrilor pădurii, o decadentă sau o postmodernistă talentată. Este vorba de graur. Oamenii se războiesc cu graurii pentru că dau iama, în stoluri mari, în vii și livezi. Cam obișnuiți să profite de pe urma creației altora, ca toți postmodernii, ei mănîncă pe-nfundate struguri și prune
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
crimă", „o dramă adevărată", stereotipii caraghioase care aveau să însoțească genul conferindu-i convenționala acoperire „artistică" menită să accentueze perversitatea scenei. Decorul burghez cu o notă aristocratică adaugă un fel de demnitate bizară scenei, iar aici regăsim, de fapt, alchimia decadentă a regizorului: suprapunerea excitației pe care scena pornografică o introduce prin contrast în cuprinsul vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor săi pentru „artă", și în special arta cinematografică, peste modul retro în care Balabanov filmează în spirit postmodern
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
al cărui libret conține stupefiante banalități cărora muzica le conferă o dimensiune aureolară. Scena finală a sinuciderii lui Victor Ivanovici ca expresie catartică în absolut a vizionării filmului lui Putilov intrat în circuitul cinematografic devine emblematică asupra dimensiunii poetice și decadente a filmului. Plutind în derivă pe o bucată de gheață pe care Neva o duce către mare, Victor Ivanovici trăiește apogeul existenței sale căreia îi conferă o ieșire memorabilă din scenă, la finele operei la care a contribuit într-un
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
de câteva zeci de ani. Pentru un astfel de loc, e puțin. Ei bine, eu cândva am fost hobbit./ - Hobbit decăzut? se miră Smeagolița, căci oricine știe că smeagolii nu sunt altceva decât hobbiți decăzuți./ - Nu, nu, mai degrabă unul decadent... Iar înainte de asta, am fost chiar om. După ce m-am așezat aici, la casa mea, și-am devenit povestuc, mi s-a spus Dublu B, în onoarea celor doi B pe care îi purtam cândva în nume. Dar prietenii îmi
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
face între acel tip de jurnalism capricios practicat de poet și tabletele de prozator ale lui Constantin Țoiu. Același joc cu personalități scindate e de găsit și în ultimul grupaj de articole, Cu Omicron mai departe. Omicron e un înger decadent în toate sensurile cuvîntului. Căzut pe pămînt și obligat să fie martorul unor întîmplări mici și dizgrațioase, dar și un adevărat dandy, un prețios care își curăță cu infinită grijă aripile albe pînă cînd acestea "arătau nou-nouțe, ca scoase din
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
Barnabas revine destul de motivat în anii ’70, - întâmplător anii în care a rulat serialul TV care i-a servit drept model lui Burton -, în plină febră consumeristă, dar cu toate acestea în mijlocul unei familii purtând desuet marca unei glorii crepusculare. Decadenții familiei, exceptându-i pe cei câțiva impostori, nu fac un contrast prea mare cu strămoșul sangvinar. Elizabeth Collins Stoddard (Michelle Pfeiffer), dr. Julia Hoffman (Helena Bonham Carter), Bill Malloy (Christopher Lee) sunt din același film, defazat poate cu câteva decenii
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
pod de flori, ci ca în orice țară comunistă care se respecta, o graniță bine păzită cu sîrmă ghimpată pentru cetățenii ei care de prea mult bine sau din naivitate ar fi putut să încerce s-o șteargă în Occidentul decadent. Că a existat o șansă a unirii Basarabiei cu România este foarte posibil, vidul de putere în urma puciului din Rusia a oferit-o, sigur este că președintele rusofil de atunci, rusofil și acum, Ion Iliescu, a făcut tot posibilul să
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
capitalist, documentate de autor pe propria piele. Mărturia politică a lui Matei Călinescu (fie ea și indirectă, oblică, subsumată unui alt tip de confesiune) este validă prin acuitatea observației și credibilă prin comparația mereu trasată între Vest și Est, putredul, decadentul Occident și sănătosul, înfloritorul lagăr socialist. Component al unei generații lovite de stalinism în plină perioadă formativă, refugiat în universul de curății și semne al Bibliotecii, dar ispitit, în tinerețe, la conformisme ca preț al publicării, autorul lui Zacharias Lichter
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]