1,598 matches
-
rămână devotată unui tipar al activității instituționalizate internalizat mai profund decât prevede neorealismul sau instituționalismul. Între 1989 și 1999, atât cadrul de securitate atlantic, cât și instituțiile europene au avut o valoare intrinsecă, și nu instrumentală, de cadru normativ pentru decidenții politici germani. Această perspectivă este compatibilă cu caracterizarea făcută de Anderson și Goodman preferințelor Germaniei din timpul perioadei unificării. Totuși, această evaluare depinde foarte mult de validitatea tezei potrivit căreia Germania a dobândit o putere constitutivă considerabilă în raport cu structura guvernanței
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Potrivit celei de-a doua interpretări, elitele germane au folosit "tactica salamului" pentru a transforma gradual opinia publică în favoarea "normalizării" și acceptării implicării în operațiuni militare. Această explicație este compatibilă cu discontinuitatea și pune accent pe caracterul de agent al decidenților politici germani. Totuși, această interpretare nu surprinde calea prin care modificările poziției germane au fost motivate de o dorință de a consolida cooperarea multilaterală pentru securitate. Baumann și Hellmann sugerează că o abordare mai adecvată este cea potrivit căreia cultura
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prin care modificările poziției germane au fost motivate de o dorință de a consolida cooperarea multilaterală pentru securitate. Baumann și Hellmann sugerează că o abordare mai adecvată este cea potrivit căreia cultura strategică nu a fost o constrângere pasivă asupra decidenților politici germani, ci a impulsionat în mod activ procesul de adaptare a politicii externe. Astfel, imaginea de sine distinctivă a germanilor a dus la un tipar al intervenției, care ar fi putut fi exclus în urma unor calcule orientate mai pronunțat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instabilitatea este larg răspândită. Pentru ca Japonia să urmărească o strategie de tip "blat" în ceea ce privește potențialele amenințări directe la adresa securității sale, ea trebuie să-și asume riscuri evidente. Într-o anumită măsură, concluzia raportului lui Nye i-ar putea convinge pe decidenții japonezi că SUA încă mențin un angajament puternic față de Asia de Est. Totuși, așa cum recunoaște Buzan, "acest fapt generează posibilitatea ca garanția ... să nu fie onorată dacă Japonia ar intra într-o situație complicată cu un vecin regional" (Buzan, 1995
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
strategiile de ajutor și investiții ale Japoniei sunt puternic bilaterale și orientate în favoarea intereselor mediului de afaceri japonez. Într-adevăr, gradul de politizare a investițiilor Japoniei prin ADB este atât de puternic, încât Wan l-a interpretat drept dovadă că decidenții politici japonezi îi acordă o valoare intrinsecă, și nu instrumentală. Autorul subliniază că comportamentul Japoniei "nu poate fi explicat pur și simplu ca o coincidență între ce dorește Japonia și ce dorește ADB. ... Japonia își definește dorințele în funcție de dorințele băncii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mod fundamental, "realismul mercantil" prezintă afinități foarte puternice cu Doctrina Yoshida. Așa cum notează Katzenstein și Okawara, dezmembrarea Uniunii Sovietice "nu a cauzat schimbări bruște" în politica de securitate a Japoniei. Autorii concluzionează că "atunci când structurile internaționale se schimbă ... cu rapiditate ... decidenții politici japonezi își definesc obiectivele și căile de realizare a strategiilor lor politice parțial ca reacție la indiciile oferite de structurile interne" (Katzenstein și Okawara, 1993, pp. 116-117; vezi și Macleod, 1997; Inoguchi și Jain, 2000; Katzenstein și Okawara, 2001
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ține seama de anumiți factori interni. Autorul face deosebire între învățare și adaptare, ca reacții diferite posibile ale Chinei față de mediul internațional în schimbare. Învățarea are loc: [...] dacă schimbarea politicilor se datorează unor transformări la nivelul paradigmei centrale susținute de decidenții politici ... pe măsură ce aceștia internalizează informațiile noi despre mediul extern. Prin contrast, în modelul adaptării, o schimbare de politică se datorează ajustării tactice la condițiile externe schimbătoare. Așadar, nu trebuie să ne așteptăm la o schimbare a paradigmei, ci la o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
legitimității regimului. Astfel, comportamentul Chinei trebuie înțeles în termenii adaptării, și nu ai învățării. Totuși, putem dezvolta o versiune mai sofisticată a afirmației potrivit căreia China se confruntă cu presiuni sistemice în sensul schimbării fundamentale a paradigmei centrale susținute de decidenții politicii externe. În acest sens: [...] interdependența este o situație incomodă cu care trebuie să se confrunte țările, și nu o perspectivă asupra lumii sau o strategie de politică externă, și ceea ce contează cel mai mult este comportamentul Chinei în procesul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prin adoptarea unei reacții de învățare față de interdependență, China poate cere reciprocitatea într-un mod mai eficient, în privința clarificării politicilor de implicare ale Occidentului (Jisi, 1998, pp. 22-23). Totuși, numai o reacție implicând modificarea fundamentală a paradigmei centrale susținute de decidenții politici chinezi sau învățarea i-ar oferi un cadru cognitiv conform în totalitate cu implicarea alături de restul lumii. Astfel, în timp ce Occidentul poate face pași importanți pentru a facilita integrarea Chinei în sistemul internațional, în cele din urmă China este cea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
efectele din viitor. Iar societatea este cea care garantează stabilitatea celor mai multe adevăruri (aici pragmatismul se raliază la poziția lui Durkheim). În științele sociale, pragmatismul inspiră diverse orientări fecunde, de exemplu în privința deciziei, a poziției sociale și a contextului cultural al decidentului. Influența pragmatismului asupra fondatorilor sociologiei Fără să intrăm într-o prezentare aprofundată a acestei relații, puțin cunoscută în Franța, trebuie cel puțin să știm că fondatorii sociologiei nu ignorau curentul pragmatist. Durkheim i-a consacrat un întreg curs la Sorbona
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
formării personalului didactic. Éric Debarbieux este foarte explicit în evaluarea pe care o face situației din școlile franceze. Critica este solidă, directă și constructivă. Fiind din Québec, eu prefer, evident, să las pe seama cititorilor, profesorilor, directorilor de instituții, cercetătorilor și decidenților francezi să-i evalueze pertinența. Tot ei vor fi capabili să determine urmările și deciziile care se impun. Totuși, indiferent că e vorba de Franța sau de alte țări, trebuie să fim conștienți că politicile publice pentru educație sunt melanjuri
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
General, care face o sinteză bine actualizată a diferitelor treceri în reușită ale subiectului. În acest tabel, rezultatele sunt simple: sunt strategii cu eficacitate demonstrată și strategii care nu merg. Tabelul este deci un mic îndreptar pentru uzul practicienilor și decidenților: vom vedea că soluțiile "americane" de care auzim întruna nu sunt rezultatul unor studii de eficacitate la fel de "americane". De exemplu, faimoasele boot camps, tabere de reeducare prin ordine militară pentru tineri cu probleme grave, sunt considerate ineficace. Tabelul 30. Strategii
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pentru aplicația clasică a ciberneticii la știința politică, vezi Deutsch 1966). În ce fel se poate aplica acest algoritm deciziilor politice? În politică, deciziile sînt întotdeauna complexe. Confruntat cu un mare număr de informații adesea contra-dictorii și cu scopuri incompatibile, decidentul poate evita, dacă nu există vreo constrîngere de timp, alegerea imediată și o poate transforma într-un proces; politica devine astfel un proces. Primul principiu al procesării ar putea fi numit fragmentare în vederea simplificării. Decizia este divizată în părți mai
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nici un răspuns la întrebarea de ce Uniunea Sovietică nu a anticipat reacția. POLITICA GUVERNAMENTALĂ Asumpții Pentru modelul politicii guvernamentale, deciziile sînt rezultatul interacțiunii strategice intraguvernamentale. Acțiunea guvernamentală este privită ca o împletire de decizii relativ independente. Analiza începe cu poziționarea principalilor decidenți. Din această poziție, cu importanța și rolul respectiv, analiștii pot deduce percepțiile și preferințele necesare, pentru a face predicții credibile. Analiza se concentrează asupra interacțiunii dintre actorii raționali; este o abordare interacționistă sau strategică. Decizia este concepută prin analogie cu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
activă a sistemelor de convingeri (Little și Smith 1988). Această scurtă secțiune își propune să ilustreze cîteva idei care s-au dezvoltat în conexiune directă și în complementaritate cu modelele lui Allison. Asumpții Cercetarea lui Steinbruner se concentrează asupra psihologiei decidentului individual și reprezintă astfel ultimul dintre cele patru modele subliniate mai sus. Principalul punct de plecare al acestui model este recunoașterea capacității mentale umane de a da o structură datelor, care altfel ar rămîne disparate și a faptului că această
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o judecată bine delimitată și categorică. Ea contrastează cu decizia clasică rațională, în care scopurile contradictorii trebuie, cel puțin într-o manieră limitată, să se alinieze unei măsuri a utilității comune. Al treilea model al lui Allison se ocupă de decidentul individual. În condiții de complexitate, modelul procesului cognitiv poate produce diferite așteptări și poate cere ca noi date să fie luate în considerare. Modelul politicii guvernamentale propus de Allison consideră deciziile ca rezultînd dintr-o negociere intraguvernamen-tală, în care se
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
condiții de complexitate, modelul procesului cognitiv poate produce diferite așteptări și poate cere ca noi date să fie luate în considerare. Modelul politicii guvernamentale propus de Allison consideră deciziile ca rezultînd dintr-o negociere intraguvernamen-tală, în care se presupune că decidenții sînt actori raționali. Din perspectiva teoriei procesului cognitiv, raționalitatea nu mai poate fi asumată ca atare. Căutarea comună a unui compromis este îngreunată de aspectele cognitive ale deciziei. În special dispozițiile cognitive ale decidenților celor mai importanți pot crea o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
intraguvernamen-tală, în care se presupune că decidenții sînt actori raționali. Din perspectiva teoriei procesului cognitiv, raționalitatea nu mai poate fi asumată ca atare. Căutarea comună a unui compromis este îngreunată de aspectele cognitive ale deciziei. În special dispozițiile cognitive ale decidenților celor mai importanți pot crea o diferență. Astfel, luarea deciziei va fi mai puțin coerentă decît în cazul în care s-ar fi produs ca o serie de adaptări reciproce ale indivizilor care analizează. Bertjan Verbeek (1992), de exemplu, a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
așadar, individului încă de la primele sale contacte cu societatea. Modelul educațional creează o cultură patriarhală, în care educația pentru viață este diferită în funcție de sexe. Modelele sociale reprezentate în școală asociază imaginea bărbatului cu cea a eroului creator de istorie, a decidentului politic și a marelui strateg. Femeia este cea care trebuie să se ocupe de îngrijire și de asigurarea tuturor condițiilor pentru ca eroul să-și poată duce misiunea la capăt. Discriminarea de gen în educație se manifestă și în percepțiile diferite
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
și să știe să le pună În valoare În diferitele situații În care ar putea să se afle (ca solicitator de angajare sau de promovare, de participant la negociere cu alți solicitatori În calitatea lor de manager, În poziția de decidenți asupra strategiei unei afaceri etc.). Competențele se negociază, cu alte cuvinte, capabilitățile, despre care am vorbit, se pot (sau nu) transforma În poziții (statute) și roluri pe care absolvenții le pot performa doar În măsura În care aceștia vor putea convinge că diploma
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
acesteia ca atribuție a unui nou grup profesional (manageri) cu pregătire specială În domeniu. Acum putem vorbi de apariția managementului ca o activitate de dirijare generală a afacerilor de către un grup profesional cu pregătire specială care Își legitimează calitatea de decidenți nu pe baza dreptului de proprietate, ci ca urmare a competențelor lor profesionale. A. Chandler a expus modul În care „capitalismul modern american devine capitalism managerial”<footnote A. Chandler, The Vizible Hand: the Managerial Revolution, În „American Business”, Cambridge, Harward
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
acele industrii și sectoare a căror tehnologii și piețe au permis coordonării administrative să fie mai profitabilă decât conducerea pieței. Deoarece aceste zone se aflau În centrul economiei americane, iar managerii profesioniști au Înlocuit familiile, economiștii sau reprezentanții lor, ca decidenți În aceste domenii, capitalismul modern american devine capitalism managerial”.<footnote Ibidem, p. 11. footnote> Înlocuirea „mâinii invizibile a pieței” prin „mâna vizibilă a managerilor” a adus schimbări importante În procesele social-economice ale Întreprinderilor. Capitalismul premanagerial avea o serie de avantaje
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
222). footnote> Pe aceleași coordonate se Înscrie și „teoria instituirii” (K. Weick, P. Berger etc.). Teoria - bazată, de asemenea, pe rolul actorilor - abordează „nașterea” socialului prin acțiunile decizionale ale actorilor. „Această viziune plasează atât incertitudinea, cât și mediul În „capul” decidenților. Din acest punct de vedere subiectiv, nevoia de informație experimentată de către manageri Îi determină să caute și să găsească mai multă informație, astfel Încât cu cât nivelul incertitudinii perceput este mai mare, cu atât mai mult complexitatea și schimbarea mediului vor
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
-se preocupărilor permanent crescânde pentru mai mare informație și generare de baze de date”.<footnote Hatch Mary Jo, Organization Theory, New York, Oxford University Press, 1997, p. 93. footnote>. Axată pe rolul actorilor, teoria pune În evidență nevoia de informație a decidenților. Nevoia de informație, la rândul său, stă la baza proceselor de instituire („enactment”), termen folosit de Weick „pentru a arăta că managerii construiesc, rearanjează, desființează, demolează multe trăsături «obiectiveă ale mediilor lor. Când oamenii acționează, ei orientează variabilele, introduc direcții
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
poate fi utilizată pentru evaluarea multicriterială a proiectelor de inovare și exprimarea valorii unui proiect printr-o mărime adimensională: utilitatea. Premisele metodei constau în aceea că în evaluarea proiectelor de inovare sunt considerate atât criterii cantitative, cât și calitative, iar decidenții sunt interesați în mod diferit de mărimea fiecărui criteriu de evaluare și selecție. Metoda permite o abordare agregată a unor criterii de evaluare și selecție aparținând diferitelor categorii parțiale ale eficienței proiectului (criterii strategice, de marketing, financiare, de producție etc.
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]