851 matches
-
românesc. Era, după cum bine se vede, o „adaptare a dezadaptării” pe mai multe planuri, iar romanul meu Îngerul de gips, publicat după prima mea Întoarcere din exil În ’73, nu are altă temă decât aceasta. Azi, unii filosofi o numesc „deconstrucție”, eu am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții, trăiește o „declasare”, o „dezarticulare socială”, nu din pricina „atracției vulgarității”, ci de teama, abisală, a abrutizării, chiar și În forme „pozitive
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
patru romane pe care le-am publicat În acest timp „mizerabil, confuz și splendid, uluitor de prolific”. Îngerul de gips, În ’72, cu tema: „spargerea adaptării ca o formă a rezistenței, a viului” - ulterior, filosofii francezi au numit acest proces „deconstrucție”; În ’77, un studiu al kitschului, dar și al seducției politice printr-o „fracturare” tipologică radicală În persoana lui Grobei, din Bunavestire; În ’81, abordarea ambițioasei teme a lui Don Juan (ce avea să cuprindă, apoi, Încă patru volume, patru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
of a Nation. Romania since Communism, 2004). Despre revoluția română: Nestor Rateș, Romania. The Entangled Revolution, New York, 1991; ediție românească: România. Revoluția Încâlcită, București, 1994, și mai recent, În special pentru o revistă a diverselor interpretări, Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții, Iași-București, 2004. Despre evenimentele violente din iunie 1990: Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche, Roumanie, le livre blanc. La réalité d’un pouvoir néo-communiste, Paris, 1990; ediție românească: România, cartea albă (13-15 iunie 1990), București, 1991. O interpretare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deși acest roman însemna nu numai reintegrarea mea în lumea și mediul literar românesc, după ce toată lumea credea „că am fugit”!, dar era abordarea, în ’73, a unei teme ce absoarbe azi multe condee critice și filozofice - la noi și aiurea: deconstrucția! Eu, vorbind despre eroul Îngerului de gips, am numit „boala” sau „dezadaptarea ca o formă a adaptării”, sau, mai bine zis, ca o formă a renașterii, a unei învieri posibile, a „înaintării”. Iată trei critici importanți, prieteni toți trei, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a cadrelor politice de către armata israeliană o garanție a anarhiei interioare, a proliferării bandelor, a clanurilor și a răfuielilor, pe scurt, un haos total și fără de sfârșit e clar că nu s-a mers pe calea unui nation-building, ci a deconstrucției oricărei forme de guvernare de cealaltă parte a zidului. Este reversul logic al unei anexiuni programate pe termen mediu (treizeci de ani) și care va fi ratificată la momentul potrivit, "ținându-se cont de noile realități de pe teren". Mai întâi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cuvânt în această conferință savant-scandaloasă despre păcat și greutatea sa. Spre final, atât eu cât și Père Jean eram mulțumiți, dar fără a ști prea bine de ce; simțeam instinctiv că Sfinții Părinți sunt inatacabili, ieșiseră victorioși din această tentativă de deconstrucție. O altă observație de pe "teren": unitatea și iubirea sinceră ce părea să existe între gay-ii din sală se comportau ca o sectă, cu o solidaritate reală, nu trucată. Poate că și conștiința păcatului împărtășit îi poate lega la un moment
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Legionarii noștri, Editura Kogaion, București, 1997 ; idem, Marele manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga, Editura Miracol, București, 1999 ; idem, Vin americanii !, Editura Kogaion, București, 2001. Vezi aceste cărți „deconstruite” de Dan Petrescu, la 770, pp. 133-188. 770. Dan Petrescu, Deconstrucții populare, Editura Polirom, Iași, 2002. 771. Petre Pandrea, Garda de Fier. Jurnal de filozofie politică. Memorii penitenciare, ediție Îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, București, 2001. 772. Grigore M. Jipescu, Suferințele țărănimei și vindecarea lor, București, 1888. 773. Ion-Aureliu Candrea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
există un deplin consens asupra a ceea ce înseamnă modernitatea. Brânzovenescu a fost silit la o serie de abrevieri și a fost împins către formularea unei concluzii. Concluzia este enunțul paradoxal care sub înve- lișul inepției conține pe deplin mesajul. O deconstrucție a dublului limbaj caragialesc o realizează cu maximă acribie Alexandru Dragomir în eseul pe care-l consacră Scrisorii pierdute. Citit cu atenție acest dublu limbaj definește mai bine un stil în politică, o serie de reflexe mentalitare, și în cele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de rigoare pentru analogie), ofițerul de securitate Silvian Ionescu, convertit de unul singur pe 22 decembrie să participe la ridicarea baricadei și să riște Tribunalul Militar pentru înaltă trădare, trebuie dat afară acum, neîntârziat. Cazurile pot continua. Dacă Gorbaciov, maestrul deconstrucției lagărului socialist, era român, o nimerea acum probabil la gherlă sau era pe veci ostracizat fiindcă a fost secretar general al PCUS. Orice culpă colectivă conduce, volens nolens, la formule de tipul: toți am fost vinovați, deci nimeni nu răspunde
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
scrise de redactorul-șef Gabriela Gavril care, fără a abandona problematica socială, dominantă la Liviu Antonesei, reușește să impună altă viziune asupra spiritului critic, ca în Generația tranziției, Imaginea șifonată a revistelor culturale sau în Regândirea „provincialității”, posibile exemple de deconstrucții bine articulate ale unor concepte, concepții sau teorii vehiculate în România postceaușistă. Alți colaboratori: Michael Astner, Alexandru- Florin Platon, Șerban Axinte (secretar general de redacție), Doris Mironescu, Gabriela Haja, Cerasela Nistor, Cristian Pătrășconiu, Bogdan Suceavă. I. I.
TIMPUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
pentru văduvul care convorbea zilnic cu soția defunctă, raportându-i minorele evenimente ale vieții sale solitare, ca și doctorul Cardoso, care Îi vorbește despre egoul dominant În „confederația sufletelor” pe care le posedăm și care ne dispută, devin influențe decisive. Deconstrucția zonei de protecție, piesă cu piesă, este lizibilă și În subtile modificări de comportament. Moartea lui Rossi, imediat după cina pregătită de Pereira fără nici o precauție dietetică, de data asta, este puntea sângeroasă Între trecut și prezent: uciderea brutală a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu prostii, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 2001; Diapazonul plictisit, Galați, 2002; Mormântul meu se sapă singur, București, 2003. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Știri despre mine”, RL, 1987, 29; Gheorghe Grigurcu, Un gheizer liric, RL, 1988, 52; Valentin F. Mihăescu, Nonpoezia deconstrucției, „Azi”, 1997, 19 mai; Horea Poenar, „Evanghelia lui Barabas”, ST, 1997, 8; Marin Mincu, „Evanghelia” Poetului, LCF, 1998, 39; Alex. Ștefănescu, Experimente poetice riscante, RL, 1999, 15; Florin Lazăr, „Poetus Captivus”, ST, 1999, 5-6; Nicolae Manolescu, Poezia și codul penal
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
propriu-zisă de schimbare), statul exercitându-și funcțiile prin intermediul aparatelor birocratice cel puțin pasive În raport cu genul și ale căror ierarhii decizionale sunt puternic masculinizate la vârf1. Organizațiile ierarhice nu pot fi feministe În același spațiu cultural În care feminismul luptă pentru deconstrucția ierarhiilor (Firestone, 1970; Ferguson, 1984). În ceea ce privește situația țărilor CEEC2 În procesul de aderare la Uniunea Europeană, feminismul de stat pune două probleme specifice. Prima se referă la fundamentul istoric al statului postsocialist, cu tradiția unui fals feminism de stat socialist, În
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
divorțul dintre cuvinte și lucruri, adică În preajma nașterii esteticii și a Criticii facultății de judecare a lui Kant, care afirmă libertatea și gratuitatea artei. Această concepție puristă, extinsă asupra literaturii, a dus la sacralizarea ei urmată, firesc, de desacralizarea și deconstrucția ei, la care asistăm astăzi, o dată cu impunerea unei concepții culturaliste a literaturii relativizată pînă la statutul de practică culturală egală cu ea gastronomică de pildă. Despre acest drum al literaturii, de la principala instanță culturală la o practică culturală oarecare, va
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ieșit vreodată din paradigma modernistă, cea a contradicțiilor, cea a contradicției dintre o expresie autentică și o formă liberă care trebuie să o realizeze. Poezia franceză a rămas, În mod clar, un exercițiu de limbaj, marcat de experimentele oulipiene, o deconstrucție a limbajului cartezian. Din altă perspectivă, este vorba, Însă, despre fidelitatea absolută față de paradigma Literaturii postromantice care, În proză, spuneam că s-a sfîrșit la Începutul anilor 1980. I. 3. Două regimuri de vizibilitate ale literaturii Din ce În ce mai limpede, În România
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Victoria aliaților În războiul mondial, este istoria unui eșec. Așa-numitul antiumanism al generației post-structuraliste a reprezentat o Încercare disperată de a amîna impactul dintre intelectual/scriitor și o societate (fie ea culturală) democratică, fatal primului. Așa se poate explica deconstrucția subiectului practicată de scriitori și teoreticieni deopotrivă, despre care se spune că au aruncat apa din covată cu tot cu copil. Adică, odată cu subiectul transcendental, au aruncat individul pur și simplu, ca pedeapsă pentru eșecul modernității de care primul a fost făcut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
duce la această paradigmă estetică. Trimiterea la Samuel Beckett nu e inocentă. Faptuil că aceste figuri guvernează ficțiunea Împiedică orice fabricare reușită și glorioasă a lumilor. Citim mai puțin În aceste texte o credință naivă În puterile literaturii cît o deconstrucție a acestor puteri pe măsură ce ele sînt făcute să apară evidente.” Nu este aceasta, Întreb, o logică a sfîrșitului, mai subtilă desigur decît hegelianismul pentru toți al lui Fukuyama - citat ca exponent al discursului sfîrșitului? Mai subtilă În sensul În care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sinonimă cu comunismul, primii Își fac un deserviciu În registrul „metafizicii politicii” sau, ca să fiu mai clar, În registru moral. PÎnă să se Întoarcă la secolul al XIX-lea francez, pentru a-i reda demnitatea știrbită În ultimele decenii de deconstrucție a categoriilor literare, Antoine Compagnon voise să clarifice relația pe care o Întreține tocmai cu această ultimă perioadă, cea a „demonului teoriei”. Cartea lui se adaugă, astfel, Mirajului lingvistic al lui Toma Pavel (1988, tradusă În 1993 În românește) și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
naiv cu mitul social al "progresului": "Știința însăși, din momentul în care este concepută ca un tot coerent, iar din ea se extrag modurile de reprezentare și de comportament, joacă rolul unui mit" (Smith, 1996). SF-ul trăiește astăzi prin deconstrucția acestor mituri vechi sau noi și are adesea scopul de a întruchipa vremuri viitoare lipsite de viitor, posterioare sfârșitului miturilor din sfera științei și a progresului. 2. Imaginar științific și tehnic Imaginarul cu caracter științific, care este vizibil în SF
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
un "fond" rezidual, ci figura compusă din fondul rezidual. Reprezentările resturilor în literatură pun astfel o problemă mai largă, legată de limita "operei" și mai ales de debordarea ei. Plecând de la aceste forme de micro-organizare a textualității e posibilă o deconstrucție a unităților arhitectonice în spațiul literar, așa cum a făcut Michel Foucault într-o secvență din Archéologie du savoir, opunând monumentului, documentul - adică arhiva unei epoci formată din numărul infinit al enunțurilor posibile. Resturile devin din acest punct de vedere o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dominare” identificate de autori ca fiind determinante în procesul de aservire de către puterea comunistă a țărănimii românești: „manipularea proprietății”, „inventarea conflictului social”, „distrugerea și înlocuirea elitei” și „manipularea stilului de viață”. „Manipularea proprietății”, analizată în secțiunea a treia, „Construcția și deconstrucția proprietății rurale”, este procesul prin care țărănimea este obligată, în urma unor măsuri violente (legislație defavorabilă, agresiune fizică, constrângeri de ordin material), să renunțe treptat la proprietatea asupra pământului și asupra uneltelor de lucru. în felul acesta țăranul este lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tradiție, deschide cercul spre viitor. Cercul nu mai este numai ciclicitate, ci descrie de fapt intersecția mișcării tradiției cu mișcarea interpretului. Pentru Gadamer, cercul nu e metodologic, el descriind un moment structural ontologic al înțelegerii. 128 iui* I. Postmodernism 18. Deconstrucție, "hermeneutică slabă" și pragmatică discursivă Cea mai sintetică și frecventă caracterizare a epocii actuale a culturii occidentale este aceea de postmodernă. Filosofia pare să se simtă la ea acasă în acest context și formele ei de manifestare sunt multiple. O
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de Turnul Babei, a cărui metaforă o utilizează pentru a apropia textualitatea arhitecturii de scriitură în general), ci consecință a limbii. în strânsă conexiune cu diferența astfel înțeleasă s-a născut și singurul stil sau modalitate a gândirii, specifică postmodernismului: deconstrucția. într-adevăr, dacă tot ceea ce spun sau scriu gânditorii situați sau situabili în postmodernitate poate trece drept speculație sau teorie, ceea ce pot ei face, ceea ce cu un cuvânt tradițional pe care Derrida îl refuză, se numește "metodă", devine cu adevărat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ceea ce spun sau scriu gânditorii situați sau situabili în postmodernitate poate trece drept speculație sau teorie, ceea ce pot ei face, ceea ce cu un cuvânt tradițional pe care Derrida îl refuză, se numește "metodă", devine cu adevărat important și definitoriu. Și deconstrucția este până într-atît de specifică încît am putea atribui numele ei postmodernismului, numindu-l în formula lui cea mai pură și mai acută, deconstructivism. Deconstrucția este formula unei "hermeneutici slabe", născută din întrețeserea hermeneuticii heideggeriano-gadameriene cu semiologiile structuraliste și în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe care Derrida îl refuză, se numește "metodă", devine cu adevărat important și definitoriu. Și deconstrucția este până într-atît de specifică încît am putea atribui numele ei postmodernismului, numindu-l în formula lui cea mai pură și mai acută, deconstructivism. Deconstrucția este formula unei "hermeneutici slabe", născută din întrețeserea hermeneuticii heideggeriano-gadameriene cu semiologiile structuraliste și în general cu hermeneuticile negative. Preluată din gândirea heideggeriană și trecută prin semiologia structuralistă, deconstrucția este o operație de desfacere a arhitecturii conceptual-semnificante a oricărui fel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]