1,978 matches
-
mie în memorie : personajul, sau autorul, în fine, unul dintre ei, care o fi fost cu descrisul, propunea ca numai fetelor până în douăzeci de ani să li se dea voie să vină dezbrăcate pe plajă. Maternitatea, spunea el, urâțește și deformează, și numai un corp tânăr și virgin este frumos... M-a șocat acest autor cam original, m-a șocat, dar ce însemnează arta : tocmai acest lucru care m-a șocat mi-a rămas în minte ! Ivona urcă încet scara, deschide
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu roțile prin hârtoape, ocolind mașina de făcut asfalt, grămezile verzi-cenușii de piatră cubică. Dinăuntru, cineva dirijează, împingând spinarea muscalului cu bastonul - parcă. Nu sunt chiar sigur pe detaliile ce le văd, nu sunt sigur dacă ele sunt exacte sau deformate de un ochi bolnav. Sau numai închipuite. Ca de obicei, nu sunt sigur pe simțurile mele și, cum am mai spus, foarte bine fac că mă îndoiesc de ele. Așa și trebuiește, știut este că simțurile te înșală. De altminterea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plonjării în apă, îi atârna despletit pe spate, prins cu o panglică. Puse mâna de piatră în buzunarul rochiei (purta rochia nouă de vară, cumpărată la Boutique Anne Lapwing), apoi dându-și seama că mâna era prea grea și-i deforma buzunarul, o scoase din nou. În ordine. Consider că ți-ai cerut scuze. Dar... N-are nici o importanță, n-are nici o importanță. E o nebunie, nu-i așa? Ce anume? Ce voia el. Da. Adică... eu un om cam excentric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vom reveni în această lucrare 52; depozitul de muzeu poate deveni efectiv spațiu de vizitare prin amenajarea unor pereți vitrați, transparenți, dincolo de care se pot observa obiectele. Dar publicul are nevoie mai mult de atît, mesajul conținut și contextul sînt deformate dacă nu chiar anulate. Profităm de această ocazie pentru a semnala doar cazul Muzeului Brâncuși din capitala Franței care, în condițiile unei mediatizări menite să imprime publicului ideea de concept muzeografic unic în privința remodelării ansamblului, oferă în realitate un "autentic
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
se materializează prin persoana confesorului. Penitentul poate fi condiționat în mărturisirea sa și de anumite limite sau carențe ce îi caracterizează personalitatea, așa cum sunt: timiditatea, superficialitatea, sensibilitatea excesivă, introversiunea, lipsa motivațiilor adevărate, stimă de sine scăzută sau construită greșit, așteptări deformate cu privire la confesor, etc. La rândul său, confesorul poate obstacula formarea unui dialog corect cu penitentul, prin greșelile pe care el însuși este susceptibil să le facă: - graba nejustificată, care poate împiedica penitentul să facă o mărturisire integrală, sau prin care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
darul reconcilierii. În mod normal, atunci când există o anumită armonie și un echilibru psihologic, experiența de Dumnezeu și întreg procesul dialogic nu prezintă motive să fie obstrucționat. Când însă această condiție psihologică este absentă, atunci procesul dialogic riscă să fie deformat. Prin urmare, în celebrarea reconcilierii și în derularea procesului dialogic cu preotul-confesor, penitentul este condiționat de propriile sale trăsături psihologice și de nivelul maturității sale umane. Prin aceasta, înțelegem că nu manifestarea puterii lui Dumnezeu este cea care se lasă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
detaliată a realității, însă este mereu suspect și în stare de dubiu. Îi lipsește încrederea de bază. Din cauza acestor condiții psihologice, religiozitatea unui astfel de penitent are, la rândul său, de suferit. Modalitatea de a-l percepe pe Dumnezeu este deformată, iar credința sa se caracterizează prin dificultate în a crede într-un Dumnezeu bun, milostiv și fidel. Trăiește mai degrabă o atitudine de suspiciune chiar și față de divinitate, care, în opinia sa, îl bănuiește, îl spionează și, într-un fel
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
este adevărat, pentru că Dumnezeu iubește omul în mod gratuit); - „să faci asta pentru a-i face plăcere lui Isus” (afirmație care indică o modalitate de instrumentalizare a credinței), etc. Asemenea expresii, ca și altele asemănătoare, creează în mintea copilului imagini deformate despre Dumnezeu. Ele fac ca relația și dialogul cu Dumnezeu și chiar celebrarea sacramentului să fie caracterizate de teamă, de sentimente retributive, de ideea eronată de judecată, fiind adumbrită milostivirea și bunătatea divină. În schimb, pentru copil, celebrarea corectă a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
urma cariera medicală cu structura de personalitate (McManus et al., 2006; Millan et al., 2007). Motivația este un element deosebit de complex și specific fiecărei persoane. În context clinic și organizațional, ea poate fi dificil de evaluat cu sinceritate, fiind ușor deformată de efectul dezirabilității sociale. Evaluarea personalității ne-ar putea da indicii și despre tipul de motivație ce mobilizează individul. Factorul de personalitate asociat în primul studiu cu nivelul STS, deși nu este de obicei asociat cu stresul general, este agreabilitatea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
El ne spune astfel: cămila este un animal care se mulțumește cu puțin. Astfel, structurile ei superioare sunt simple, armonioase, de dimensiuni normale pentru o cămilă. La oamenii lacomi însă și cei ahtiați după cele materiale, structurile lor superioare se deformează și astfel, fiind deformate ei nu vor reuși să intre în Împărăția Cerurilor. Fiindcă nu vor încăpea pe Porțile respective, datorita structurilor lor deformate. Am redat aproximativ, din memorie, această frumoasă interpretare a Inițiatului Aivanhov (19001986). Iată ce scria Olivier
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cămila este un animal care se mulțumește cu puțin. Astfel, structurile ei superioare sunt simple, armonioase, de dimensiuni normale pentru o cămilă. La oamenii lacomi însă și cei ahtiați după cele materiale, structurile lor superioare se deformează și astfel, fiind deformate ei nu vor reuși să intre în Împărăția Cerurilor. Fiindcă nu vor încăpea pe Porțile respective, datorita structurilor lor deformate. Am redat aproximativ, din memorie, această frumoasă interpretare a Inițiatului Aivanhov (19001986). Iată ce scria Olivier Martin (noiembrie 1993) în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Încă una pentru fratele tău Bobicito și așa mai departe, dar niciodată pentru tăticu, fiindcă tăticu murise de cancer. Uneori maică-sa trecea pe acolo, În timp ce-l dădeau În leagăn Îndopîndu-l cu supă și auzea Îngrozitoarele diminutive cu care servitorii deformau numele copiilor ei: „Am impresia că degeaba le-am pus nume atît de frumoase, spunea. Dacă i-ai auzi cum zic Cintita În loc de Cinthia, Julito În loc de Julius, ce oroare!“ Vorbea cu cineva la telefon, dar Julius abia auzea ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capul cu o mână de fier până când nu mai face nici o bulă. Râul te mușcă, băiete. Fii pregătit. Dar nu-i nici un mușcă, nici un pregătit. E doar înec. Apare o piramidă de lumină, diamante incandescente, câmpuri de stele care se deformează. Corpul lui țese triunghiuri de neon, un tunel care se înalță. Apa deasupra lui, plămânii îi ard, apoi explodează în sus, spre văzduh. Acolo unde îi era gura, doar piele netedă. Materia înghite gaura aia. Casa remodelată; geamurile acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trebui să fie o glumă? Amândouă femeile încercară să-l liniștească. Mark se ridică în picioare, un stâlp al dreptății. — Ce fel de bășină mai e și asta? Ăsta ar trebui să fie doctorașu’? Nici vorbă. Sub luminile din studio, deformat de transmisie și de stresul apariției în public, omul părea într-adevăr schimbat. Karin îi aruncă o privire Barbarei, care i-o întoarse, cu sprâncenele ei dese unite într-o încruntare. Părul lui Weber era acum dat mult pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tablou de Monet. Îl așezară la masă lângă prezentator, care se uita în jos la ceea ce părea a fi o măsuță de cafea, dar era de fapt un prompter. Lângă el stătea o femeie - o soție simbolică. Femeia îl prezentă, deformând mai multe informații. Prima întrebare veni de nicăieri. —Gerald Weber. Ați scris despre atâția oameni care suferă de atâtea boli extraordinare. Oameni care cred că ce-i cald e rece și că negrul e alb. Oameni care cred că văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-o ca făcând parte din corp. Un subiect căruia i se fixa un șurub pe vârful unui deget avea să-l încorporeze treptat în imaginea sa corporală, extinzând percepția asupra degetului său cu câțiva centimetri. Cea mai mică denivelare putea deforma harta. În fiecare toamnă, Weber cerea unui amfiteatru plin de studenți să-și întoarcă limba invers, apoi să dea cu un creion de la dreapta la stânga la baza limbii, care se afla acum în punctul cel mai de sus. Fiecare subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o mierlă. Era un imn pe care pasărea îl închina flexibilității, căci fiecare rază de lumină reflectată de golful învolburat îi modifica forma creierului. Creierul care recupera o amintire nu era creierul care o formase. Până și recuperarea unei amintiri deforma ceea ce existase până atunci acolo. Fiecare gând, năruind și reconstruind. Până și acompaniamentul acestei mierle, acesteia de acum, îl transforma pe Weber, făcându-l de nerecunoscut. Hățișul se complica pe măsură ce mergea pe urmele sale: grupurile de neuroni conectați care modelau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum în brațele moi. Ea cade pe propria-i scală Glasgow. Nu se poate concentra la nimic. Atenția ei o ia razna cu orele. În sfârșit, vede de ce fratele ei încetase s-o recunoască. Nu era nimic de recunoscut. Se deformase până devenise de nerecunoscut. O minciună măruntă atrage după sine încă una, până când nici măcar ea nu mai poate spune unde se situează sau pentru cine lucrează. Chestiuni pe care le ocolise, le negase și despre care mințise, chestiuni pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu se întâmplaseră niciodată. Eu e o schiță grăbită, încropită la comun, care încearcă să găsească un editor mai naiv care s-o publice. — Nu știu, spune Weber. —Acuma să-mi spui tu... Fața lui Mark se boțește din nou, deformată de gânduri. Nici o întrebare care i-ar putea trece prin cap nu poate merita atâta suferință. Dar asta venise Weber să audă, de la două mii de kilometri. Tonul lui Mark coboară, secretos. — Crezi că e posibil...? Poate cineva să fie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stătea în ușa de la bucătărie, uitându-se fix la el. Dar băiatul nu spunea nimic. De aceea, Gosseyn comentă: - Sper că toate astea nu sunt prea plictisitoare pentru tine. Urmă o pază și apoi - altfel decât se așteptase - o strâmbătură deformă fața copilului. - Bănuiesc, spuse băiatul, că ai câteva presupuneri de data asta și crezi că vreau să mă întorc pe nava aia idioată, la toți nefericiții ăia. - Ești pe aproape; dar poate vrei să te întorci la mama ta, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
presiunii hidrostatice create. Într-un țesut ce este în principal de tip fluid, așa cum este cartilajul, acest mod de a transmite forța reprezintă cea mai eficientă cale. În timp, țesutul cartilaginos de tip fluid curge în afara zonei de contact, cartilajul deformându-se tot mai mult (proprietatea mecanică poartă numele de fluaj), iar aria de contact crește, după care scade, datorită faptului că fluidul se mută complet în afara zonei de contact, materialul devenind puternic tensionat. În timpul mersului și al alergării, forțele de
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
vei ajunge destul de departe, poate vei găsi oameni care apreciază aceste lucruri, dacă vorbesc aceeași limbă. Dar acum cîteva minute am văzut un oraș locuibil acolo! Și n-ai auzit cît de repede și de departe călătorește lumina? Cum o deformează masele, o reflectă suprafețele și atmosferele o refractă? Ai văzut un oraș și l-ai proiectat în viitor, gîndind că este un loc la care poți ajunge într-o oră, o zi sau un an, dar existența are o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau trâmbe de flăcări mistuitoare. Pereții aduși la incandescență se lichefiau înecând soldații ce-și urlau moartea. Tancurile se deformau de căldura incendiilor ce le consumau. Nimeni ― însăși această idee îi traversă mintea ca o linie de foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al acestui comando special nu trebuie să scape". Și nu scăpă niciunul. În scuar ajunsese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau trâmbe de flăcări mistuitoare. Pereții aduși la incandescență se lichefiau înecând soldații ce-și urlau moartea. Tancurile se deformau de căldura incendiilor ce le consumau. Nimeni ― însăși această idee îi traversă mintea ca o linie de foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al acestui comando special nu trebuie să scape". Și nu scăpă niciunul. În scuar ajunsese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a ceea ce se petrece în propriu-i trup și în propriu-i suflet. - Cum funcționează? întrebă McCann, întorcându-și privirea spre instrumentul acela în formă de fus. - E o combinație de cristale și circuite electrice. Știi cum poate electricitatea să deformeze anumite structuri cristaline. Vibrația ultrasonică pe care-o emite stimulează direct creierul, fără a poposi în auz. Pot cânta la acest instrument întocmai ca un muzician, creând stări sufletești prea profunde pentru ca ascultătorul obișnuit să li se poată împotrivi. McCann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]