30,841 matches
-
unde-mi fac un prieten tocmai atunci cînd nu mai speram viață plină de zile ca o cutie poștală doldora de reclame după ce-ai lipsit un timp de-acasă și ridurile ți s-au adîncit pe sub alți nori iar degetele tale în soarele străin erau stîngace ca păpușile de cîrpă ieftine de prin bazaruri noroc de atavica privire binoculară ce suprapunînd viața cu moartea îmi prezenta mereu un decor acceptabil în care mă-ncadram ca un instantaneu la urma urmei
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
dicționar nedeschis vreodată, nici celălalt nu sunt eu, chiar dacă arată ca un crin într-o vază în care stă ascunsă inima Mariei Magdalena ca într-un criptex locul mormîntului ei, nici chiar eu nu mai sunt cel care atinge cu degetele pielea de praf a cearșafului din care ai plecat ca femeile casnice la piață, înghițite de precupețe ca alunele de gușa veverițelor, un trup lung și inert, răstignit în sine, cu o mie de cuie în inimă, cu o mie
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
tine, în golul din care, rupt în bucăți, mă voi trezi să te țin în brațe, așa cum făceam cînd te luam de sub duș, trup în care intram mistuit ca în flăcări cămașa lui Nessus, un pot de arginți lustruiți de degetele care au alergat peste sănii tăi ca peste niște podoabe ascunse, un fluviu albind de secetă ca-n pat absența atît de vie a trupului tău; un abur amar de cafea, un amiros ușor de femeie, un clinchet de vase
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
pînza broaștei. ai prins cu mîna dreaptă lanțul balustradă rece și umed. înaintai cu ochii larg deschiși ca două globuri de gheață în care au și început să lucească valurile verzi, îndemnînd la călătorie printre lucruri opuse și fără urmări. degetele ți s-au încleștat pe balustradă cînd apa ți-a trecut peste frunte și-ai văzut cîmpia neagră cu orizontul înfipt în ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
Mîinile ei concurează, în noblețe, cu ale pianistei de pe scenă. S-o întreb, tot atît de stupid, de ce-a venit la concert?... Nu-mi pot reprima - acum un an, la Musée d'Orsey - tentația de a-i pipăi, hoțește, degetul mare de la picior, giorgionesc anatomic, damei goale din Dejunul pe iarbă: să văd din ce-i făcută paralizanta vrăjitorie manetină. Formidabil: e același consistent ulei ca cel de pe paleta mea, aflată acum la 2375 kilometri de-aici. Numai că... îngîn
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
peste anotimpurile dimineții. pe pielea zidurilor apar primele semne de viață. prin preajmă trec funerare semne ale vîntului. rătăciri la îndemînă, cu umbrele lor stacojii. orizonturi cu piepturile larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului? ce deget de ghiață să mai bată în ferestrele-uși? ce naștere ne tot aruncă pe buzele nopții? ce rană ne tot prelinge silueta pe scîndura neagră de cer? (pe perete apare un vierme minuscul. dintr-o dată am văzut tot cerul și pămîntul
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
ferestrele-uși? ce naștere ne tot aruncă pe buzele nopții? ce rană ne tot prelinge silueta pe scîndura neagră de cer? (pe perete apare un vierme minuscul. dintr-o dată am văzut tot cerul și pămîntul prin ochii lui). urma din urmă degete de alge aduse la mal. în tot acest du-te-vino valurile abia dacă mai au timp să îmbrace hainele de întoarcere. din pămînt răsar păsări molatice. toate se puteau vedea prin orbita aceea imensă, adusă de apă, adusă de pămînt. toate
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
fiecare gest. între noi amănuntele creșteau cît zidul, guri căscate ne așteptau din loc în loc. muza, cu mîinile goale, ne tot îndeamnă la primul păcat. pagină cu pagină, murmurul greu, șoaptele sepulcrale, ploile arămii pornite din grindă. în timpul acesta, cu degete care scormonesc viitura, avalanșele uitării, purtate dintr-un cuvînt în altul. norii scorojiți care anunță seninătatea, calmul prăbușirii. surîsul ligamentelor ce țin trează toată armătura coșmarului. materia apocaliptică din care mîini imperceptibile salvează ca dintr-o burtă potop după potop
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
un cal bătea din picior. Mirosea a bălegar de toate felurile. N-are rost să mai lungesc vorba. Trebuia să alegem un miel și l-am ales; Florin l-a ales, fiindcă el era propriu-zis cumpărătorul. L-a arătat cu degetul: acela brumăriu! Abia acum observ că între povestea lui Valerian și cea a mielului există anumite corespondențe. Cînd am început să scriu, nu mă gîndisem la asta, dar uite că lucrurile se mai potrivesc și de la sine; îți vine un
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale crucii și ale condeiului, care trebuiau, probabil, să treacă Dincolo simbolul închinării sufletului lor, sufletul lui George Călinescu, timp de o viață, pe condei, pentru desenarea ideilor și închipuirilor.
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
care se ițește cămașa șifonată cu vârfurile gulerului îndoite în sus din lipsa balenelor (acestea aveau și ele să apară, îmbunătățind aspectul general, dar ceva mai târziu); fix la mijlocul acestui guler încheiat strașnic până la ultimul nasture, un nod cât unghia degetului mare - moda, deh - prefațează o așa-zisă cravată, mult prea subțire, semănând izbitor cu o sfoară mai acătării. Și când te gândești că după asemenea specimene suspinau fetele! Spun asta pentru că la începutul anilor '60 situația avea să se schimbe
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
o constantă a femeii-la-Român ( vezi-o pe Mița Baston - și pe celelalte țațe din Nea Iancu), prin compensație, salvarea ne va veni tot prin femeia-la-Român, fiindcă noi, purtătorii de nădragi, vai de izmenele noastre de netrebnici - și vă număr pe degete și, pentru întîia oară, la o chestiune românească , nu-mi ajung degetele mele, de la mîinile mele proprii și personale, ca să vă înregistrez pe voi, minunatele, căscatele, sublimele, inocentele, grozavele, dragele de voi, aiuritelor și minunatelor - mă opresc aici, ca să nu
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
țațe din Nea Iancu), prin compensație, salvarea ne va veni tot prin femeia-la-Român, fiindcă noi, purtătorii de nădragi, vai de izmenele noastre de netrebnici - și vă număr pe degete și, pentru întîia oară, la o chestiune românească , nu-mi ajung degetele mele, de la mîinile mele proprii și personale, ca să vă înregistrez pe voi, minunatele, căscatele, sublimele, inocentele, grozavele, dragele de voi, aiuritelor și minunatelor - mă opresc aici, ca să nu mă podidească plînsul de bătrînețe. Așa că - pe curînd, Paul Între timp eu
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
întregului roman, reînvie, la fiecare nouă lectură, într-un colț al pînzei epice, chiar Iovanache alias Vinea, cu un aer de conjurat și "cu ochii-i sclipitori pironiți" asupra noastră, "cu jobenul pe ceafă", "iar mîna care ținea luleaua, cu degetele pătate de cerneală, ca și numărul proaspăt din Românul, care-i ieșea din buzunar, îi trădau meseria". La urma urmelor, ce vrea să spună, decodificat, acest cifru? Post-scriptum Conjuncturi biografice și politice au făcut ca în jurul trioului Dumitriu-Stahl-Vinea să se
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
Te salut, Cuba, din care nu este uitat Fidel Castro, el transcrie în caietul lui secret un superb poem premonitoriu, unde e amintită cu totul altă insulă: "56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rhodos!/ îmi vor înconjura un deget cu brațele, mirîndu-se, se vor/ speria de arama mea răsturnată, dar mult mai degrabă am să/ te pierd, adolescență, fruct trecător al toamnei, la un ospăț" (56 de ani). Pînă atunci, poezia primului său volum va fi dedicată integral ,,mitului
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
te-am implorat să rămîi nici acum nu pot nici acum nu cred nu poate să intre-n mine vestea cea grea nici acum cînd îți aprind luîmnare strigă în mine vocea nu se poate in memoriam părintelui Iordache mușcîndu-mi degetele de durere "stelele sînt prăjiturile de Crăciun ale lui Dumnezeu" iscălind cu mîndrie pe carnea albă a cărților: celui mai mare prieten el a venit la mine în toate cele trei locuri la beiuș în armată la fundu herța și
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
a cărților: celui mai mare prieten el a venit la mine în toate cele trei locuri la beiuș în armată la fundu herța și apoi la săbăreni viile apei și baia mare sînt răni încă nevindecate vînzătorul de lozuri mușcîndu-mi degetele de durere în noaptea cea sfîntă apoi liniștit împăcat murind pe cîmpul de bătaie alături de iubitul meu camarad inima mea este grea în crucea nopții acesteia inima mea este grea și ochii uscați de plîngere multă
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
sus în mai sus/ia-mă cu tine/știu că mai este un loc/voi sta cu bărbia pe genunchi/în poziția fetusului/nemișcată/ inima va bate în ritmul universului/eu și tu/ până când viața toată/se va înfășura pe degetul meu/ arătător//, (Ia-mă cu tine), un poem de dragoste de o mare sensibilitate, de o mare putere de sugestie. Teluricul și astralul se împletesc pentru a oferi îndrăgostiților frumusețe, candoare și protecție ca-n lirica eminesciană de dragoste. “Dacă
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
ce și despre cine?” - o face El pe niznaiul... „despre Tine - Doamne - cum Te pregătești să ne părăsești - și cum atât de mult îți convine să pleci din mine...” - nu mă putui eu abține... Dumnezeu îmi făcu - așa - hâtru cu degetul: „așteaptă fiule: aici nu mai este decât o singură treaptă...” și - deodată-ntru nenumărați sori - El intră cu buze - cu nasul și ochii - în aburi de raze și-n nori ...atunci am înțeles eu abia: și iată cum pun acum - punct
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
gest definitoriu, totuși are loc reîntregirea celui care oricât de încețoșat între impropriu și complex fărâmițat ar fi în esența sa, neîndoielnic este „Omul”: „Covârșitoarea durere/ alunecă pe întunecatul cer/ și firul alb voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în valoarea sa/ circulatorie./ În golul rece al durerii,/ în chinuri zvârcolite./ respectul temător/ acolo/ unde
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
holla pishe Nga alpet deri tek yjet Kur lutet në heshtje poeți Ndizen thëngjij lulëkuqesh. MEREU Când soarele uită Și amurgul vine târziu Firele ierbii înnebunesc Tremură-n iubire mereu Cu câmpul cel dulce Sub voalul lunatec Ramurile amurgurilor Străpung degetele mele Cu vârfuri subțiri de pin Din alpii până la stele Când se roagă-n tăcere poetul Se aprinde cărbunele bujorilor. LUMI I FRYMËS Për të thithur ajrin e jetës Nën kthjelltësinë e filtruar Më mjafton lumi i frymës Që rrjedh
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
bou Stelele peste amurgul îngălbenit Și două păsări libere-n cer. I DASHURI Mbi lëkurën e robëruar Me gishta fshij harrimin. I dashuri iku Pași mă vodhi lëkurën E unë i kam ndërruar shtatë lëkura... IUBITUL Pe pielea înrobita Cu degetele șterg uitarea. Iubitul a fugit După ce mi-a furat pielea Iar eu am cosntruit șapte piei... Referință Bibliografica: Poezie albaneză din Austria Violeta Allmuça, Traducerea: Baki Ymeri / Baki Ymeri : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
lumina ei neînserată, poate și ca o contrapondere a faptului că amândoi au dificultăti fizice împovărătoare. În urma unor accidente intervenite drastic în viața lor, Al Francisc și-a pierdut vederea, și Cerasela, mobilitatea membrelor. Ea se foloseste acum doar de degetul mic de la mâna dreaptă pentru a scrie la computer. Scrisul, această alchimie a vieții, a devenit stâlp al bolții pe care se sprijină neîntrerupt lumea lor interioară. Între suferință și speranță, s-au așternut frumusețea și înțelesul adânc al cuvântului
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
lor (prime) apariții interbelice. Mai mult decît simple cronici, dar altceva decît forțări de critică academică, contribuțiile lui Aderca au curajul punctului de vedere, adecvat sau nu, și eleganța liniei de modă. Altfel spus, stilul ceremonios, dintre războaie, și privilegiul degetului exact, de cronicar care arată, își fac, la el, bună companie. Luîndu-și ca armă "oarecare ideologie literară" (drept e că volumele din articolele lui se opresc în '47, închizînd numai timpul cînd jocul de idei era mai degrabă zgomotos decît
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
fim o nație împărțită în două: pe de-o parte, niște petiționari milogi, născuți și crescuți cu stigmatul de-a avea doar îndatoriri, nu și drepturi, față de stat, iar pe de alta, o adunătură de nesimțiți care nu mișcă un deget la locul de muncă dacă nu aud foșnetul mătăsos al bancnotei furișate pe sub hârtia pe care-o are de completat. Ce mă revoltă e strategia adoptată în ultimii ani de mai-marii Poliției și Serviciilor secrete: nesimțirea de a face spectacole
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]