3,498 matches
-
mea de până atunci. A doua zi mă cheamă Beligan. Intru bucuros. ― Ce-ai făcut, măi Mihai? ― Ce-am făcut? ― Le-ai stricat ălora spectacolul. ― Eu? Păi am luat trei rânduri de aplauze, meștere, i-am spart, publicul era în delir. N-au avut ei aplauze la scena asta de când joacă. ― Păi tocmai asta e, la dracu’, că Finți nu a dorit aplauze la scena asta, așa că stai mata pe tușă, am suspendat celălalt spectacol până se însănătoșește Stănescu. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
iar în locul lui Bibanu și o rog pe Draga să lungească și ea scena mea cu împiedicatul - intram eu peste ele - Draga și Ricuța Gagealov -, cădeam, intram sub fustele lor, chestie care putea dura și zece minute, lumea era în delir, Dragăi îi plăcea și chiar ea mă ruga uneori s-o lungesc cât se poate, că are pe cineva în sală. ― Se poate, dragule, spune Draga, se face la moment. Vine scena, eu deschid ușa și răcnesc: „Cucoană!”, dau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
-o cu totul. Indiferent de tipul de droguri, fie că erau stimulente sau calmante, LSD, ecstasy, heroină, cocaină sau marijuana, corpul resimțea o nevoie acută de a-și satisface excitația. Dacă nu conștientizezi acest lucru, e posibil să cazi pradă delirului cauzat de acea nevoie de autosatisfacere. — Spuneți, domnișoară Noriko, Înțelegeți? Keiko Kataoka o chestiona dinadins cu o voce blândă, deși era evident că Noriko nu avea cum să priceapă despre ce vorbea. Încerca să o facă să cadă În capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sunt aceia a căror demență organică este un rezultat direct al sifilisului lor. Pot fi făcute și acceptate declarații contradictorii. Starea variază între euforie și apatie și există o instabilitate emoțională generală. Tipul clasic se caracterizează printr-o euforie dementă, deliruri de grandoare și accese de paranoia extremă. — Isuse, singurul lucru pe care l-ați omis este mustața nebună, am zis. Mi-am aprins o țigară și am tras din ea posomorât. — Pentru Dumnezeu, să schimbăm subiectul. Haideți să discutăm despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. -3- Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dintre glasuri, / -Cît e de angelic! (Quelqu'une des voix,/ Est-elle angélique!") Dar, în opoziție cu teza lui Claudel, ne luăm libertatea să arătăm că avem de-a face în acest caz cu un fel de scientist, un metodician al delirului și nu cu un vagabond beat de rouă, în stare de mistică osmoză cu invizibilul. De altfel, memoriul asupra unor ținuturi neexplorate din Etiopia, memoriu pe care poetul l-a trimis din Aden Societății de Geografie a Franței, este scris
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
până la concentrarea lui de la noțional și esență. Este în poezia sa un fel de ceremonie de doctor Faustus modern, desins în Balcani, unde se luptă între luciditate carteziană și senzualitate las-civ-orientală. O strălucire de cristal străbate o trăire lumească păcătoasă, delirul poetic este al unui voluptuos dionisiac. Divinul și pă-gînul s-au încins în jocul și euritmia formelor și a ritmurilor existențiale. Poezia lui Ion Barbu se ridică dintr-o zonă lutoasă arsă până la regimul de cristalizare perfectă. Aventura poetului este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu-i rupă vrun picior/ Câine ori săgetător!" (Domnișoara Hus). Însuși titlul de Domnișoara Hus este un cifru al unei substituiri de sacrificiu și de sacrificată a unei Kire Kiralina transgresată în condiția de Herodiadă în pașalâc turcesc; scenele de delir erotic și de îmbătare derulîndu-se ca o succesiune de ritmuri și de incitații la orgie: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașalà!) / Cu picoare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva.// Pentru ea, cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele) / Au tăiat cinci alți feciori
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
verzi,/ De aur, visu-i cercetează" (Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu conjugă motivul nunții ca o formă a magiei cuvântului care reîmpreunează Firea risipită. Universul există în lumina și căldura unei iubiri senzuale "ca toți amanții tineri". Este un delir cosmic al ceremoniei cuplurilor, al unui univers legat prin ordinea perechii și prin chemarea dragostei. ă...î Ion Barbu a sublimat în actul poetic absoluta eliberare a spiritului într-un spațiu platonician al conceperii prin puterea și miracolul Ideii, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cronică nescrisă încă Mileniul șapte, miercuri, spre seară ... Omenirea își vede, cu destul plictis de treburile ei. Numai televiziunile și proorocii catastrofelor sunt în delir. Ce-i drept, au și de ce. În acest an, 6.666 între 06 și 16, cel mai probabil la ora 06.00, ori și mai bine, la 16.16 se produce sfârșitul lumii. Adică acela adevărat, aflat iată, sub dublul
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
compozit în care descoperim o percepție acută a interirității și o proiectare metodică a trăirilor în discursul sentențios, net și persuasiv.Uneori o atmosferă bacoviană inuntă versurile:Plouă mărunt de zile-n șir/Din răsărit până-n amurg,/Peste câmpiile-n delir/ În doruri apele îmi curg.(Joc de primăvară). Un optimism melancolic se desprinde din versurile lui Gavril Moisa. Revelația provine din exultanța confesiunii,vizunea fiind o formă de autoscopie a sufletului.În fuziunea contemplației cu meditația,poetul pune un strop
GAVRIL MOISA-ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361351_a_362680]
-
Acasa > Orizont > Selectii > SÂNZIENE ȘI RUSALII... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Zâne bune, zâne rele, Sânziene și rusalii... Noaptea nopților rebele De delir și funeralii Cu drăgaice și cu iele Când se-mpușcă generalii Și-și dau viața pentru ele. Zâne bune, zâne crude, Și iubite neiubite... Noaptea spiritelor lude De fecioare neursite, De frigide paparude Când se vând pentru ispite Pustnici, regi
SÂNZIENE ŞI RUSALII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363867_a_365196]
-
lumină și blestem: pace-n duh - vifor în sânge maica de dumnezeu plânge începe război de îngeri vrei nu vrei - pe filă sângeri magii gângăvesc preasfânt pe hristosul din cuvânt zodii scrise fără seamă isihii de foc pe geană lir delir întru nadir se smerește un satir gheața strunei prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
vigoare, Picături de tinerețe Și o gură de licoare Inima să îmi dezghețe, Nu voi înceta o clipă Să-ți cânt elegii cu lira Viselor ce se-nfiripă Și să bei din elixir a Cărnii-mi ultimă dulceață Noaptea când delirul arde În combustii de o viață Și când muza mea de bard e O fecioară desfrânată, Lacomă poftind să beie Cu reținere de fată Și cu poftă de femeie Sublimatul din tinctura Și esența-mi drămuită, Dizolvându-mă cu gura
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363879_a_365208]
-
opera din trei cuvinte, de nu mai ieșeai o săptămână din casă? Uriașa fraudă la BAC! Moto: „Singular: Un BAC Plural: Doi BACI” Lume, lume, BAC-ul a fost fraudat! Să se reia examenul! Să... să... să... Opoziția e în delir ! Zoaiele curg peste tot. Mă mir că nu s-a dat Marin Preda la prima rundă! E clar! Aici e mâna știm noi cui! Aud că FBI-iul românesc era de mult timp pe urmele grupului de interese de la Liceul Bolintineanu
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
fi trăită, are nevoie de un mare ospăț de cuvinte desfășurate în linie dreaptă, neavând puterea să și mai plângă. Viața, cu cele bune și rele rămâne pentru poet o mare taină, ca și poezia în care se exprimă prin delirul simțurilor sale, este o cântare a fiecărei silabe. Cine citește poezia lui Marius Iulian Zinca pentru prima oară, îl poate descoperi ca pe domeniul său propriu spre a-și cultiva poezia. Și aceasta este lipsită de modestie, atrăgându-te printr-
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
tulbure, un fel de prindere, în formă genuină, a fluxului memoriei: “Un sat cu rostul între dealuri,/ Mai greu privit de ochi străin,/ Cu-ncondeieri de ritualuri/ Pe temelie de stăpân.” (Archiud). Poetul e însă la limita dintre confesia învolburată și delirul suav, într-o regie destul de echilibrată, împletind referința cultural-geografică cu amânuntul biografic, după o logică cel puțin bizară, de realism autentic. Darian Marcoci are, indiscutabil, pregnanța imaginii, a metaforei, însă pierde ușor controlul analogiei, al asociației lirice. Amestecul de patetism
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
psiho-liricizat, stil despre care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare și tradiții, este prin el însuși, o magie
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
în eternitate râurile se răsucesc la vale se îngroapă omenirea ne agățăm de muchii speranța e iubirea iubirea ea ridică în divinitate în urma semne arse e vagul ei mormânt trupuri și raze al nostru trecut pecetea de lut în dansul delir înfășurați în al iubirii fir suntem legați pe veci când iubim. Referință Bibliografică: Ne agățăm de muchii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile
NE AGĂŢĂM DE MUCHII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363481_a_364810]
-
necunoscută și necercetată de vreun speolog. Eleva se relaxă complet, pe când profesorul îi explora cu vârful limbii tot trupul, coborând către adâncimile sale misterioase, căutând să-i studieze Angelei tainele peșterii încă neexplorată de nimeni. Coapsele ei se strânseră în delirul pasiunii, toți mușchii i se încordau și se relaxau succesiv, în timp ce o fremătare interioară din ce în ce mai puternică o făcu, să își piardă cu totul mințile. Îi strânse cu mișcări brutale brațele, iar mai apoi îi zgârie spatele, dar profesorul nu simțea
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Remember Plecat demult în lumea celor drepți Nici astăzi nu se știe cum anume , Invidiat de breaslă dar iubit de poeți Pentru posteritate ai rămas un nume . Într-un „Delir”ai dispărut în noapte Urmașii noștri poate vor afla , Dac-ai plecat din voia ta departe Sau culpa aparține altcuiva . Și cât ai fi putut încă să scrii Și cât ne-am fi dorit noi să citim ! Destinul timpuriu a
REMEMBER de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363540_a_364869]
-
timp, Eu să iți fiu o zbatere de pleoape, Tu să îmi fii sărutul unui imp... Știu doar ca-nmuguresc când ești cu mine, Iar dacă pleci încep să mă deșir, Să nu mă părăsești, deci, niciodată, Abandonandu-ma inertului delir! Referință Bibliografica: Doar tu / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marius Mircea Ganea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DOAR TU de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363574_a_364903]