1,351 matches
-
Orbilor” - din aramaicul samî, „orb”9 - este orb (balle), ignorant și arogant. În alte părți acest avorton material creat din umbra aruncată de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamantattako) este un animal androgin, arogant și leontomorf 10. Sethienii lui Ipolit și-l reprezintă pe Demiurg ca pe un VÎnt Înspăimîntător cu formă de șarpe, care pune În mișcare Apele Întunecate 11. Doceții Îl consideră a fi divinitatea de foc care i-a vorbit lui Moise din rugul aprins 12. El este imaginea În Întuneric a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nouă de Ipolit 13, pare a fi mai apropriat de sistemele gnostice pseudoepigrafice și anonime și, după unii, poate chiar mai vechi decît subtilele elaborări ale lui Ptolemeu, Heracleon și Theodot (deși lucrul nu e deloc sigur), nu-și cruță Demiurgul după exemplul sethienilor, ci Îl definesc fără ocolișuri drept „avorton” (ektroma) al Sophiei 14, „stupid și nebun”15. Cu toate acestea, el nu este Vrăjmașul, Diavolul, ca la Carpocrate 16, și nici Tatăl Diavolului, ca la arhonticii lui Epifaniu 17
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
17. Numele creatorului lumii este, În cele mai multe dintre cazuri, Ialdabaot. Unii gnostici, cum ar fi arhonticii și un alt grup anonim menționat de Epifaniu 18, preferă să-l numească Sabaot, cel care, În unele texte copte, este pandantul pocăit al Demiurgului (vezi mai jos). Perații 19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre Puterile Triple (tridynamoi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre Puterile Triple (tridynamoi), poartă numele de Authades, Trufașul 21, care este, În alte scrieri, un epitet al Demiurgului Ialdabaot 22. Authades emană o forță leontocefală pentru a captura energia spirituală a Pistis-Sophiei23. După ce-i Îngurgitează Lumina-dynamis, o metaforă ambiguă a violului, monstrul cu cap de leu se poate reproduce, dînd naștere lui Ialdabaot, alt demon alcătuit din Foc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pistis-Sophiei23. După ce-i Îngurgitează Lumina-dynamis, o metaforă ambiguă a violului, monstrul cu cap de leu se poate reproduce, dînd naștere lui Ialdabaot, alt demon alcătuit din Foc și Întuneric 24. În excentrica scriere a lui Iustin Gnosticul, Cartea lui Baruh, Demiurgul, În aparență nezămislit, este biblicul Elohim 25. Sabaot este În Tanakh unul dintre numele lui Dumnezeu. Iar numele Adamas, apropiat de Adam, a făcut obiectul unor speculații etimologice la naasenii lui Ipolit 26, unde nu este Arhontele cel rău, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aramaică valda behût, „Fiul Rușinii”29. Ignorant, arogant, Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte doctrine gnostice sînt. De aceea este o naivitate să se afirme că, pentru gnostici În general, Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte doctrine gnostice sînt. De aceea este o naivitate să se afirme că, pentru gnostici În general, Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte puține cazuri Demiurgul este rău, Într-o manieră simplă ori strictă. 2. Fanfaronada Arhontelui Fanfaronada
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aceea este o naivitate să se afirme că, pentru gnostici În general, Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte puține cazuri Demiurgul este rău, Într-o manieră simplă ori strictă. 2. Fanfaronada Arhontelui Fanfaronada Arhontelui este, evident, produsul ignoranței sale, dar aici se mai adaugă, uneori, și o a doua motivație, mai subtilă. Asemenea cîte unui dictator nebun din trecutul recent al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Est, el Își proclamă atît de viguros unicitatea numai pentru că știe, ori bănuiește, că deasupra lui se află personaje cu mult mai importante care stau cu ochii pe el. La ofiții lui Irineu 30, În SST31 și În AJ32, Demiurgul se laudă abia după ce i-a creat pe Arhonți: „sînt Dumnezeu gelos și nu există nimeni În afară de mine”. Aici converg mai multe pasaje din Vechiul Testament: Isaia 45:5 și 46:9, În care Dumnezeu se proclamă unic, și Deuteronomul 5
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că e fiul Sophiei. Acum visul lui treaz capătă consistență materială, ieșind la iveală din străfundurile inconștientului său, care păstrează ascunsă În sine comoara memoriei sale genetice. După cum se afirmă În TT - un produs tîrziu al valentinismului -, libera fantezie a Demiurgului se Împiedică tot timpul de modelele transcendente imprimate În gîndirea lui, ceea ce Înseamnă că lumea Înfumuratului creator mai păstrează Încă o slabă urmă a Pleromei, dar aceste fantasme arhetipale sînt lipsite de Rațiune și de Lumină, „sînt produsul nimicului”37
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hebdomadă. Mama lui, Sophia, exilată În cel de-al optulea cer, sub limita Pleromei, acționează constant prin intermediul lui, iar În consecință lumea de aici este imaginea eonilor transcendenți. Dincolo de speculațiile numerologice ale lui Marcu valentinianul 48 descoperim același scenariu mitologic: Demiurgul, ignorînd planul creației care Îi este transmis fără știrea lui de către mama sa, Sophia, se folosește de cele patru elemente aristotelice și de cele patru Însușiri care sînt pentru lumea de aici ceea ce Ogdoada este În sînul Pleromei. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de crearea cerurilor planetare. Însă relele se acumulează aici, În partea de jos, și tot aici sfîrșește și Diavolul, din pricina greutății sale. În mitul lor, valentinienii consacră o secvență memorabilă creării lumii materiale. Astfel, potrivit Evangheliei Adevărului 52, Ignoranța unui Demiurg generează Neliniștea și Spaima. Neliniștea se solidifică asemenea ceții dense și Întărește Greșeala. Greșeala Își creează propria ei Materie și se pregătește să instaleze În ea un substitut contrafăcut al Adevărului. Pămîntul este rodul Împătritei alianțe Neliniște-Spaimă-Greșeală-Uitare. În sistemul expus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care l-au plăsmuit. În SST, cînd Ialdabaot se laudă, Pistis-Sophia Îi strigă: „Te Înșeli, Samael!” și i se arătă sub forma unei răsfrîngeri În apă, retrăgîndu-se apoi În propria sa Lumină 55. Episodul este urmat de cel al dedublării Demiurgului, pe care Îl vom analiza ceva mai departe. După ce se luptă Împotriva fiului său bun Sabaot, Ialdabaot dorește din nou să știe dacă se mai află cineva deasupra lui, iar atunci Adam-Lumina, o rază antropomorfă, țîșnește din Ogdoadă. Episoadele următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Spiritul contrafăcut Desemnat În mai multe locuri din A.J. (BG, II), precum și În alte texte gnostice, drept antimimon pneuma, spiritul contrafăcut, această noțiune fundamentală a gnosticismului, se definește ca o chintesență a puterilor astrale malefice, epitomă a Fatalității (Heimarmene). Demiurgul Ialdabaot „a ținut sfat cu Puterile lui. Împreună ei au dat naștere Fatalității și i-au Încătușat pe zeii cerești, pe Îngeri și pe demoni, cu măsuri, momente și timpuri, astfel Încît să fie cu toții Înlănțuiți de aceea #Fatalitatea## care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
asupra lumii este fără Îndoială revoluționară. În primul rînd, În măsura În care există, inteligența ecosistemică e presupusă a fi de calitate slabă, iar lumea este, dacă nu de-a dreptul rea În mod explicit, măcar un produs mai degrabă nefolositor, construit de Demiurg după o fantasmă arhetipală imprimată În subconștientul lui. Vis al unui vis, este o iluzie sortită să dispară În neant. Nu aceeași este situația neamului omenesc. Demiurgul, reprezentînd absența ori insuficiența inteligenței ecosistemice, este În mod clar păcălit de creatura
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dreptul rea În mod explicit, măcar un produs mai degrabă nefolositor, construit de Demiurg după o fantasmă arhetipală imprimată În subconștientul lui. Vis al unui vis, este o iluzie sortită să dispară În neant. Nu aceeași este situația neamului omenesc. Demiurgul, reprezentînd absența ori insuficiența inteligenței ecosistemice, este În mod clar păcălit de creatura sa, care Îi este superioară. Omul n-a fost făcut pentru această lume și nici lumea pentru om. În esență, demnitatea specifică a omului nu provine din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inteligența ecosistemică. Gnosticismul accentuează, este evident, mai puțin pe radicala Înstrăinare a omului În lume și mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții Potrivnicului. Răsturnînd principiul antropic și negînd inteligența ecosistemică, doctrina gnostică realizează un optimism antropologic excesiv. La fel, experiența gnostică a lumii nu implică refuzul radical al acesteia. Dimpotrivă, chiar și acei maniheeni În care Învățații s-au grăbit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ai săi. Dintre descendenții lui Noe, Ialdabaot Îl alege pe Avraam și Încheie un pact cu el: În schimbul onorurilor rezervate divinității pe care i le va aduce Avraam, Ialdabaot le va asigura urmașilor săi stăpînirea asupra lumii. Prin intermediul lui Moise, Demiurgul Îi conduce pe oamenii care s-au legat să i se Închine afară din Egipt, le dă Legea și Îi preschimbă În evrei care Îl venerează. Profeții sînt inspirați În principal de Arhonți, dar Sophia Îi folosește și ea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Înșelăciunea se ascunde În frunzișul său; seva lui este esența perversității, rodul lui este moartea, iar sucul Îi este poftă ce Încolțește În Întuneric”125. Arborele Cunoașterii Binelui și Răului, dimpotrivă, este Inteligența (epinoia)-Lumină, și din acest motiv Demiurgul Îi interzice lui Adam să guste din fructele sale, În vreme ce un vultur trimis de Pleromă (În locul mai ambivalentului Șarpe) Îl va Îndemna să le guste. Aici, Șarpele este neîndoielnic rău; i se pune În seamă revelația concupiscenței și a nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
evreiești menționează o povestire unde Cain este zămislit de Eva Împreună cu Samael 151, iar G.A.G. Stroumsa a adunat dovezi În sprijinul interpretării pasajului din Geneză 3:13 („Șarpele m-a amăgit”) drept mărturisirea Evei că Șarpele a violat-o152. 9. Demiurgul pocăit Căința Demiurgului și punerea lui În slujba Pleromei reprezintă constante ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
povestire unde Cain este zămislit de Eva Împreună cu Samael 151, iar G.A.G. Stroumsa a adunat dovezi În sprijinul interpretării pasajului din Geneză 3:13 („Șarpele m-a amăgit”) drept mărturisirea Evei că Șarpele a violat-o152. 9. Demiurgul pocăit Căința Demiurgului și punerea lui În slujba Pleromei reprezintă constante ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pleromei reprezintă constante ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de care dispunem, din păcate - nu se află nici un indiciu că poziția moderată valentiniană ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antiiudaice, și că ar deriva dintr-aceasta. Istoricul care intenționează să se ferească de răspunsuri neverificabile la problemele insolubile se vede obligat să recunoască existența unor numeroase transformări ale gnozei, care pot fi abordate drept serie de fenomene simultane. Dedublarea Demiurgului Într-o putere „de(din) dreapta” și o putere „de(din) stînga” este un alt procedeu utilizat În texte de tipuri diferite (valentiniene sau nu) pentru a-l absolvi pe acesta de rele. Căința și dedublarea pot apărea În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dreapta” și o putere „de(din) stînga” este un alt procedeu utilizat În texte de tipuri diferite (valentiniene sau nu) pentru a-l absolvi pe acesta de rele. Căința și dedublarea pot apărea În aceeași doctrină, lărgind astfel prăpastia dintre Demiurgul ce bun și Materie. În SST, Sabaot, al doilea fiu al lui Ialdabaot, auzind cum vocea Pistis-Sophiei dezminte pretențiile de unicitate ale tatălui său, se pocăiește convertindu-se la Bine. Pistis Își Întinde un deget spre el și Îl umple
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Luminii, l-a așezat pe Iabraot Într-un loc mai Înalt, În vreme ce Sabaot și Îngerii săi au fost Înlănțuiți de Sferă 159. Atît valentinienii cît și basilidienii fac mari eforturi pentru a justifica acțiunile divinității din Vechiul Testament. Atitudinea valentinienilor față de Demiurg pare a fi destul de consecventă, virtuțile acestuia Însă sînt calificate În moduri diverse. În orice caz, Demiurgul nu este niciodată rău. El este un intermediar care ocupă, de cele mai multe ori, o poziție ontologică similară cu cea a Sufletului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]