1,551 matches
-
studiu. "Și acum, visând la zâmbetul șiret al lui Beldiceanu din seara aceea, evocând după atâția ani figura sărmanului Gruber, te întrebi, unde s-ar fi oprit acest conquistador de himere, înzestrat cu știința care o avea, cu energia aproape demonică și cu mijloacele lui extraordinare? Te 'ntrebi ce n'ar fi putut să facă dânsul, care pornind de la o premisă falșă poate, a izbutit să clădească un edificiu așa de paradoxal, împrumutându-i toată aparența veracității? De unde atâta ordine în
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
exprimămai curând un fel de perversitate morală și ca urmare îl are învedere pe omul care acționează întotdeauna fără a-și mai raportafaptele sale la Dumnezeu și voia Sa<footnote John Phillips, Comentariu asupra Psalmilor, vol. 1 Psalmii 1-50, traducere deMonica Dan, Editura Stephanus, București, 2001, p. 131; Psaltirea în tâlcuirile Sfinților Părinți, Vol. I Catismele I IX, tâlcuite verset cu verset, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumenița, Iași, Institutul Albinei, p. 170. footnote>. Aproape că nici un text biblicnu face referire la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lui; dar de vagreși cineva împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta” (Matei 12, 31-32), care ar însemna nu numai o împotrivire ca „neghină” (Matei 13, 29), ci o defăimare a inimii atât de slujitoare a Tatălui și dovadaunei cruzimi demonice.Mântuitorul S-a înălțat pentru a deschide cerul și pentru „ieșirea”ucenicilor la „pășunea” darurilor Duhului Sfânt. Ca și Natanael, eisunt, cei de „sub smochin” (Ioan 1, 48) în care nu era vicleșug, șicare „vor vedea cerurile deschise și pe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ispita a fost dorința de a fiasemenea cu Dumnezeu, de a fi luați la cer și tocmai aceasta a fostcalea pierderii lui Dumnezeu din inima lor, sau „jefuirea” de averide către tâlharii care i-au dus la sminteală cu dibăcie demonică(Luca 10, 30). Chiar dacă după sminteală erau îmbrăcați, oameniierau „goi” de Dumnezeu pe dinăuntru. Dar, tocmai această „lipsă”a însemnat răutatea și viclenia, în locul bunătății și adevărului:„Dumnezeu i-a zidit pe oamenii fără prihană, dar ei umblă cumulte vicleșuguri
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Viața românească”, „România literară”, „Adevărul literar și artistic”, ca și în publicații din Rusia, Franța, Italia, Olanda. De la Demon la Luceafăr (1979) este o bună introducere didactică în analiza unui motiv fecund, aria de investigare fiind precizată din subtitlu: Motivul demonic la Lermontov și în romantismul european. Un excurs preliminar definește conceptul „daimon” - caracter vag, nesupus figurativului, aparținând zonei obscure a simțămintelor, spirit înzestrat totodată cu însușiri aparținând naturii umane. Ipostaze veterotestamentare și gnostice sunt convocate pentru a contura îmbinarea celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
așa cum se va regăsi el în literatură. Cain, Manfred, Conrad, Ghiaurul sunt tipuri intens personalizate, nonconformiști religioși, cu conștiința deplină a negației și a aspirației către ideal, dar și a propriilor contradicții lăuntrice. Într-un capitol special sunt descrise motive demonice la câțiva urmași ai lui Eminescu (de la Ștefan Petică până la Nichita Stănescu) și sunt enumerați predecesorii nemijlociți ai lui Eminescu din poezia română. Reeditare a lucrării Eminescu în limba lui Pușkin (1987), studiul Eminescu universal (2000) este dedicat „spațiului culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
conștiința. În relația Pușkin-Lermontov, L. descrie metamorfozele eului liric, travestirea acestuia în personaj liric, ca fenomen al unei literaturi care își găsește substanța emblematică într-o serie de personaje-pelerini, eroi ai unei spiritualități abisale. SCRIERI: De la Demon la Luceafăr. Motivul demonic la Lermontov și în romantismul european, București, 1979; Eminescu în limba lui Pușkin, Iași, 1987; ed. (Eminescu universal. Spațiul culturii ruse), București, 2000; Pușkin și problemele existenței în memoria literaturii, Chișinău, 2000; Dostoievski și romanul românesc, București, 2003; Pușkin universal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
aceea nu ezită să sacrifice adeseori capriciul unei personalități expansive în beneficiul unei recalculări a apropierilor de alterul emitent. Ea se supune unei alternanțe legitime care acordă locul cuvenit conștiinței obiectelor lumii și care recâștigă în investigație ceea ce pierde în demonică sporire de sine, în ideea că unei generozități împovărătoare îi este preferabilă o lucidă acceptare a darului celuilalt. Apoi, luarea în posesie specifică conștiinței de sine permite demersul autodidactic (care este nucleu al întregului proces educativ în măsura în care este depozitarul inițiativei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la T. și o poezie sarcastică, așa-zicând circumstanțială (pe tema războiului), dar protestul vizează deriva în totalitatea sa și la un nivel cosmic. Soarele „se decapitează în stepă” (amintind celebrul „soleil, cou coupé”), Luna (scrisă mereu cu majusculă), „răsărind demonic”, e „ca un ficat însângerat” sau „fumegă”, lumina ei „albă și rece” se prelinge „în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin”. Ciclul Steaua Venerii (purtând drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua/ Singurătății”) potențează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
rostogolite". Ar fi inutil să depliem acest relief și să căutăm la suprafața netedă un sens. Poezia (se) eliberează tocmai în relieful accidentat al imaginilor juxtapuse, în tectonica vălurită, măcinată, a unei dinamici. Arborii de foc, pădurile de cer, vântul demonic, mâinile de sunet sunt toate protofenomene, imagini în formare, scântei desprinse din magma incandescentă a informului. Efervescența imaginală se dovedește însă rodnică; clocotul mistuitor din adâncuri se încheagă în lumina sensului. Magma poetică nu se răcește, nu împietrește, ci irumpe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fi în care poemul se (în)scrie, ci faptul de a apărea din nimic. Fondul cernit al lumii reduse la cenușa nimicului nu e luminat; el e miezul orb prin care lumina trece răsfrântă în sine12. Dincolo de antinomia de recuzită (demonic - angelic), ceea ce strălucește în miezul dispariției și ceea ce tocmai dispariția dă de văzut e lumina inaparentă în registrul mundan, de nevăzut și de neînțeles în dimensiunea vizibilului, care face însă imagine, arată ceea ce poate fi (văzut și înțeles) doar din
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este afirmare, fiindcă numai prin ea te simți mai aproape de viață în genere, de viața care palpită în întreaga umanitate. Nu suferința fizică ce torturează cîrpe omenești de amante în lupanare, ci suferința spirituală, neliniștea care picură în suflet farmecul demonic și somatic al nostalgiei marilor transfigurări, al marilor prefaceri"113. Aceasta era confesiunea lui Cioran la 17 ani, una care cuprindea deopotrivă romantism și adevăr. La 17 ani cînd, o spune într-o altă însemnare 114, începea tragedia, adică era
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
modernă, trăise o experiență similară cu aceea a Ecleziastului. Paradoxal, celui ce vorbise atît de profund despre viață pare că tocmai viața îi scăpa, iar soluțiile pe care Tolstoi le va propune pentru o viață nouă erau "de o exagerare demonică sau ridicolă". Excesul lipsei de măsură și al negației, crede Cioran, nu erau altceva decît "răzbunarea unui spirit care nu a putut niciodată să se deprindă cu umilința de a muri"129. Nu doar inserția individului în țesutul timpului era
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
La Fântâna Castaliei se acumulau stări de spirit și imagini amintind de factura așa-zișilor poètes maudits: autoidentificări în registru macabru (Ecce homo, Oboseală, Spleen, Sentimentalism), atracție spre morbid (Ruga unui bolnav, Nevroză, Seara, Concert, Cu gândul aiurea), proiecții în demonic și titanic (Titanii, Cu senior Cristos de vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus) etc. Cerebralitatea discursului, cu răceala sa inerentă, îngrămădirea de cuvinte rare, cu parfum exotic, versul meșteșugit, dar adesea prea rigid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
să implice și o anumită fenomenologie a divinului prin intermediul căreia să poată fi înțeleasă atât dualitatea bine-rău, cât și interferența substanțială a acestora, ambele stând la baza relației identitate-alteritate. În acest sens, se distinge un nou palier, cel al alterității demonice 447, despre care putem afirma că reprezintă elementul de legătură dintre alteritatea istorică și cea absolută. Prin însăși structura ei, această alteritate demonică elimină contradicția pozitiv-negativ, bine-rău, întrucât nu poate fi abordată din perspectiva acestor dualități, fiind "o energie primară
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ambele stând la baza relației identitate-alteritate. În acest sens, se distinge un nou palier, cel al alterității demonice 447, despre care putem afirma că reprezintă elementul de legătură dintre alteritatea istorică și cea absolută. Prin însăși structura ei, această alteritate demonică elimină contradicția pozitiv-negativ, bine-rău, întrucât nu poate fi abordată din perspectiva acestor dualități, fiind "o energie primară, adesea tenebroasă și participând la un gen de veșnică pulsație a celor din care provin toate"448. Alteritatea demonică transcende antinomiile specifice spațialității
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
structura ei, această alteritate demonică elimină contradicția pozitiv-negativ, bine-rău, întrucât nu poate fi abordată din perspectiva acestor dualități, fiind "o energie primară, adesea tenebroasă și participând la un gen de veșnică pulsație a celor din care provin toate"448. Alteritatea demonică transcende antinomiile specifice spațialității și temporalității lumii umane și reprezintă o ființă intermediară, explicată de Afloroaei prin apel la filosofia antică, care mediază relația dintre divinitate și oameni, având în același timp un statut privilegiat în raport cu sacrul. Studiul lui Afloroaei
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
puterii negativului cât și în înțelegerea celuilalt, a alterității ca atare. Transcendența însăși poate fi resimțită la un moment dat ca fiind Dumnezeu însuși, Altul absolut pentru omul acestui timp." (Ibidem, p. 184). 447 Afloroaei propune o regândire a alterității demonice, susținând că este o greșeală ca metafizica să considere demonia drept exterioară ființei umane, pentru a o vedea drept o sumă a unor insuficiențe existențiale. Ceea ce se opune lui Dumnezeu în Dumnezeu însuși nu este prin această lipsă de ființă
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
conexiune cu realitățile înconjurătoare, cu epoca în care a trăit și cu oamenii care i-au marcat existența. Insistă asupra mediului familial, relevând apoi rolul satului natal în structurarea viziunii lui Blaga asupra lumii și demonstrând modul în care magicul, demonicul, miraculosul și arhaicul din lumea satului își vor trimite însemnele în scenariile cosmice ale poeziei și, prin proiectarea către început de lume a datelor realității, se vor reflecta în dramaturgia sa. Structurile aceleiași culturi „minore” se vor evidenția în „matricea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
reactiv” la astfel de fenomene. Astfel, după difuzarea reportajului Antenei 3, site-ul „Război întru cuvânt” (www.razbointrucuvant.ro), unul dintre cele mai active și accesate din autodesemnata „blogosferă ortodoxă”, titra : „Fenomenul Mešugorje, dosa rul unei periculoase și popularizate înșelări demonice în masă”, realizând o amplă analiză din perspectivă ortodoxă a fenomenelor „fals charismatice”. Dincolo de orice considerații critice, un pelerinaj cum este cel de la Mešugorje, cu reverberațiile sale confesionale, arată cât de „viu” și de profitabil din punct de vedere intelectual
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pațachine pe post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult sau mai puțin fericit, delațiuni absurde (acuzații de spionaj) dar nu mai puțin periculoase, totul împodobit metaforic (Lucian Blaga este adesea citat aici), fără agresivitate, fără conflicte corozive, fără psihologii demonice, excrescențe malefice, adică la antipodul unor practici occidentale în literatura genului. În publicistică, aceeași tentă sentimental-moralizantă: volumul Martor incomod (1999) reunește o sută de articole publicate de Ș. în revista „Pentru patrie”. SCRIERI: Cadența generației, București, 1974; Scrisori de acreditare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
minereurile în "bărbați" și "femei"; în China antică, Marele Yu, metalurgul primordial, deosebea metalele masculine de metalele feminine; ibid., p. 37. În Africa, operația topirii este asimilată actului sexual; ibid., p. 62. - Încărcat de forțe în același timp sacre și "demonice" - se transmite metalurgilor și fierarilor; aceștia sunt ținuți la înaltă cinste, dar totodată temuți, îndepărtați sau chiar disprețuiți 56. În numeroase mitologii, fierarii divini făuresc armele zeilor, asigurându-le astfel victoria împotriva Dragonilor și altor Ființe monstruoase, într-un mit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
onoarea lui Marduk. Deși utilizează teme mitice tradiționale, Enuma eli$ prezintă o cosmogonie mai degrabă întunecată și o antropologie pesimistă. Pentru a scoate în evidență valoarea tânărului luptător Marduk, zeii epocii primordiale, în primul rând Tiamat, sunt încărcați de valori "demonice". Tiamat nu înfățișează doar totalitatea haotică primitivă care precede orice cosmogonie; ea sfârșește prin a se revela ca făuritor al unor monștri fără număr; "creativitatea" sa este în întregime negativă. Așa cum îl prezintă Enuma eliș, procesul creației este foarte devreme
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ia locul, dar schițează o primă organizare în masa acvatică ("în acel loc și-a întemeiat lăcașul [.] a hotărât așezarea sanctuarului"). Cosmogonia este rezultatul unui conflict între două grupuri de zei, dar ceata lui Tiamat cuprinde și creaturi monstruoase și demonice. Altfel spus, "primordialitatea" ca atare este prezentată ca izvor al "creațiilor negative". Din cadavrul lui Tiamat, Marduk făurește cerul și pământul. Tema, atestată și în alte tradiții, este susceptibilă să dea interpretări diverse. Universul, constituit din corpul unei divinități originare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să dea interpretări diverse. Universul, constituit din corpul unei divinități originare, împărtășește substanța acesteia, dar, după "demonizarea" lui Tiamat, se mai poate oare vorbi de substanță divină? Cosmosul participă deci la o dublă natură: o "materie" ambivalență, dacă nu direct demonică, și o "formă" divină, căci ea este opera lui Marduk. Bolta cerească este alcătuită dintr-o jumătate Adăugam că există și alte tradiții paralele privind cosmologia și crearea omului. Religiile mesopotamiene a trupului lui Tiamat, dar stelele și constelațiile devin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]