2,039 matches
-
a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
țara lor. 7. Iată că îi scol în locul în care i-ați vîndut, și voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru. 8. Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii și fiicele voastre, și ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit. 9. Vestiți aceste lucruri printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie, toți oamenii de război! 10. Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele în sulițe! Cel slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
și am privit îndelung ecranul alb, ca o zăpadă lumi noasă, pe care nu se zărea încă nici o urmă. Am stat așa, așteptând să mi se arate calea pe unde s-o iau, până când mi-a apărut pe dinainte, întâi depărtată ca un nor, apoi tot mai aproape, via prezență a Ioanei. De ce să n-o rog să-mi fie călăuză, chiar de la primele cuvinte? Numai că ea venea spre mine ca adierea unei muzici, trans formân du-mi frazele în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
viață: Pentru mine poezia e o curgere, un fluviu. însetații însuflețesc fiecare picătură.” Reverie Adorm tremurând genele pe rama fotografiei prăfuite abandonată-n visele șoptite. Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Auzi cum firicelul fraged Al vieții tale zbuciunate Se frânge ca podețul putred Ce-i rupt și-apoi purtat de ape? Și simți cum inima îți bate în zbuciumul lăuntric, surd? Din lanțuri parcă-ar vrea să scape Spre cerul depărtat și crud. Și dac-auzi și dacă simți, Coboară-ți fruntea în țarână Din taina ei să te înfrupți Și te-ncunună cu lumină! MARIN VOICU Nascut pe 2 Martie 1951 în Roșiorii de Vede jud Teleorman Studii: Liceul din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui, și să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim Cuvîntul Domnului. 3. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța să facă război; 4. ci fiecare va locui sub vița lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau înlăuntrul și în afara aței, alternînd picioarele pe care le țineau depărtate sau apropiate, într-un amestec de reguli
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau înlăuntrul și în afara aței, alternînd picioarele pe care le țineau depărtate sau apropiate, într-un amestec de reguli pe care numai ele le puteau deosebi. Figurile purtau nume curioase: Cacaua, Alba ca Zapada și cei șapte piticuți, Opt bombonele a mîncat Irina, Tran-da-fi-rul, Ali Baba și cei patruzeci de hoți, Cocoșelul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe nimeni drag și la slujbă ai necazuri. Așa-s mamele- n nevoi Deși-s moarte- n locuri grele; Ele sunt adânc în noi Că și noi trăim prin ele. CÂNTEC DE PLECARE Nu voi mai întinde punți Către zarea depărtată. N‐ am să mai colind prin munți Niciodată, niciodată. Singur am să trec sub tei Cu o inimă‐ ntristată. N‐am să mai iubesc femei Niciodată, niciodată. Va dispare‐ al vieții plai Cu lumina‐i fermecată Stele n‐ am să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
capul, privi sulul agățat pe perete. — Mu Ch’i e foarte valoros, nu-i așa? În zilele noastre, rareori mai vezi un asemenea talent. Am auzit că Sotan are o pictură de Mu Ch’i, intitulată Corăbii revenind din porturi depărtate. Mă întreb dacă merită cineva să aibă un tablou atât de vestit. Dintr-o dată, Sotan râse zgomotos, ca și cum Nobunaga n-ar fi fost de față. — De ce râzi, Sotan? Tânărul îi privi pe cei din jur. — Seniorul Nobunaga ar dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de controverse, de dispute nu chiar de fiecare dată academice. Unele din aceste polemici au ajuns celebre, mai cu seamă după ce ele au devenit folclor. Pentru că așa se face țânțarul armăsar: din gură-n gură. Într-un timp nu prea depărtat, o personalitate la rândul ei celebră a culturii noastre a fost punctul de pornire a unei asemenea povești. Omul, un erudit în domeniul literaturii, susținea că, în cazul unui mare scriitor al nostru, știa totul. Lucru evident exagerat, chiar și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”... --Acum parcă mai vii de-acasă, vere - m-a liniștit gândul de veghe. --Și fiindcă tot suntem în mahalaua “Armenimii” - am reluat eu - ascultă ce spun frații armeni Carabet și Bogos la 27 mai 1763 (7271
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de aceea pleacă sărmanul tineret, spre țări străine pentru a-și putea să-și aranjeze cumva viitorul, iar bătrânii rămân acasă cu nepoții, dintre care unii de abia învață să meargă, și ei stau sărmanii, cu ochii ațintiți spre zări depărtate, cu foamea-n gât și cu dorul în inimă. De aceea, nici nu este de mirare, că statistica arată negru pe alb că anual, de la 4,7 de morți la mia de locuitori până prin 2004 s-a ajuns în ultimii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Pe cărări depărtate Vântul bate astăzi lent, Pe cărări departe, Păsări multe văd și-aștept Să se facă noapte... Copacii zac prin iarbă azi, Pe cărări departe, Tu ...ca ei o să mai cazi... Dar să se facă noapte... Văzduhu-i gol în calea mea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93411]
-
țin acum acasă Visînd ce mare Grecia va fi fost aldată Și scene de mărire din Romă glorioasa. Acolo în arcada ferestrei luminate Mi-apari că o statuie, nemișcata! În mînă ții o lampă de agață, O, Psyché, din locuri depărtate, Pămîntul Sfînt, de jertfă minunată. Robert Frost Un drum ce-n urm\ l-am l\sat Două cărări în fața aveam În codru-ngălbenit de toamnă. Și trist, c-odată nu puteam Să merg pe amîndouă, lung priveam Cum una prin desiș
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
sutienului meu îmi dădea o senzație foarte plăcută. Când, în sfârșit, m-am ridicat, coapsele noastre s-au atins din nou într-un fel foarte incitant. Ce noroc aveam că purtam o fustă așa de scurtă. Din capătul cel mai depărtat al mesei, mai multe capete ne priveau cu interes. Dacă Neil nu avea grijă, era în pericol să-și piardă auditoriul pe care-l captivase până atunci. Am strâns din dinți și am încercat să comunic telepatic cu toate puloverele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a fost distrasă de la litania lui Brigit de foiala pe scaun a lui Luke, care încerca să se așeze mai comod. S-a lăsat pe spate, ajungând într-o poziție aproape orizontală. Coapsele lui lungi și ferme erau foarte depărtate una de cealaltă. Mi-am îndreptat din nou atenția către Brigit. Era mai puțin dureros. —... n-ar fi trebuit să fiu eu cea care s-o disciplineze. Așa ceva nu-mi stă în fire. Și, de cum obținea iertarea pentru ceva, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând să te lase în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe depărtate meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor lățit, ca larațe, ce credeți că făcea acest exemplar de lux? Ei bine, se scobea în nas! Dacă vă puteți închipui... în tramvai, făcuse la fel, extrem de preocupat de această delicată operație. O fi coborât odată cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
duc să‑mi cumpăr. Îmi iau geanta, mă uit să văd dacă am portofelul înăuntru și, tocmai când vreau să‑mi iau haina, sună telefonul. — Alo, zic în receptor, sperând să fie Luke. — Bex! aud vocea lui Suze, metalică și depărtată. — Suze! zic încântată. Bună! — Ce faci? Foarte bine, zic. Am avut o tonă de întâlniri și toată lumea se poartă foarte frumos cu mine. E super! — Mă bucur, Bex. — Tu ce faci? Mă încrunt ușor la auzul tonului ei. S‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ta... Christa, care e convinsă că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege el! Poate, Într-adevăr, ghici ce ascunde tăcerea lui când lui singur i-ar fi greu să spună? Iar țara lui să fie pe veci acel tărâm depărtat, populat de mutanți? ! Atunci la ce au servit atâția ani de muncă aici, În singurătate? La ce servesc onorurile pe care le primește aici, respectul colegilor, recunoștința oficialităților, afecțiunea colaboratorilor și studenților, dacă prin doar două vorbe - țara ta - Christa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
l-a dibuit că și-a luat diploma la 40 de ani, și cum! În timp ce era șef pe toată regiunea, se târau directorii de licee În genunchi la el! Nu cumva Îl nemulțumește ceva la nota lui? În stânga ține hârtia, depărtată mult de ochi, În dreapta paharul pe care Îl tot duce la gură, Între genunchi strânge diplomatul. Se Încruntă pentru că citește fără ochelari sau nu Îi convine ceva din ce vede? * 4 martie 1986 Notă informativă Cu ocazia vizitei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sunt sigură, de altfel, că merită din plin. Soarele orbitor. Căldura. Ochiul lui, bucurându-se de frumusețea de cartolină a peisajului și vibrația emoțională, când recunoaște ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara depărtată. Ca și versurile lui Homer care curg, mecanic, indiferent de golul speriat din el. Pietroasă, aspră-i Ithaca,/ dar ca mamă bună crește feciori voinici/ și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume. * Ea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]