863 matches
-
parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor atmosfera, spuse încet maiorul. Arătă spre blocurile noi care se ridicau în dreapta: Să-mi dai milioane și nu m-aș muta aici! Locotenentul arboră un aer filozofic: ― Moartea c un fenomen inevitabil. ― Eu cred că ești foarte tânăr, râse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebuie să fiu mai ușuratică. Am fost mult prea cuminte mult prea mult timp. Hainele astea sunt... nu mă Întrebați cum, dar știu că așa este. Nu le-am putut ține isonul. Toate glumele alea nu reușeau decât să mă deprime și mai mult. Nu consideram că țipetele și râsetele lui Lauren și Tinsley se potriveau cu Împrejurările. Tinsley m-a Înghiontit, dar, când mi-a văzut expresia Întunecată, plină de tristețe, păru să intre În pământ de rușine. — Doamne, scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
recente. —Contez pe tine mâine. Ora 1. Toate biletele s-au dat, dar tu nu ai nevoie de unul. Ești invitata mea. Asta nu era o invitație. Era un ordin. Până să ajung eu acasă, luasem hotărârea ca, În loc să fiu deprimată de strălucirea calităților de soție ale lui Phoebe, să mă las mai degrabă inspirată de ele. Nu avea rost, până la urmă, să mă necăjesc singură, Întrebându-mă de unde anume exact făcea rost cineva de cape minuscule sau cum naiba putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și așteptăm felul următor, bând o sticlă de Sancerre superb și amuzându-ne cu istorioare fără însemnătate. Nu-i nimic rău în asta. În cele mai multe colțuri ale lumii, un astfel de comportament ar fi considerat culmea civilizației. NATHAN: Puștiul e deprimat, Harry. Are nevoie de conversație. HARRY: Știu și eu asta. Am ochi în cap, să văd, nu? Dacă lui Tom nu-i place hotelul Existența al meu, poate ar trebui să ne povestească despre al lui. Fiecare om are câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pot s-o schimb, măcar pot încerca să mă schimb pe mine însumi. Dar nu vreau să o fac singur. Și-așa sunt singur prea mult timp și, indiferent dacă e sau nu din vina mea, Nathan are dreptate. Sunt deprimat. De când am vorbit despre Aurora, zilele trecute, nu m-am mai gândit la altceva. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de mama. Mi-e dor de toți cei pe care i-am pierdut. Uneori, tristețea e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pare că îți poate face concurență. — Ea și Terrence au fost colegi de facultate. A fost prima lui mare dragoste. Pe urmă, s-a îndrăgostit de altcineva și l-a părăsit. Atunci a venit el în America. Era atât de deprimat, tată. Mi-a pus că se gândea să se sinucidă. — Iar acum, altcinevaul a dispărut din cadru. — Nu sunt sigură. Tot ce știu e că, la Londra, am ieșit la masă împreună, toți trei, iar Terrence nu și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ghirlande de flori la gât și pene colorate în păr, bubuitul surd al tobelor și sunetele ascuțite ale instrumentului numit vivó - flautul nazal la care lui Tapú Tetuanúi îi plăcea să cânte - nu reușeau să înveselească atmosferă, ci, dimpotrivă, îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte, pentru că urma să aibă loc un sacrificiu sângeros, care le făcea sila tuturor, si pe de alta, pentru că majoritatea celor prezenți erau conștienți că, din momentul în care semeața Marara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se zări nici urma de navele dușmane și nici de vreo pasăre îndepărtată, care s-ar fi putut hrăni cu resturile de pe o navă, ceea ce contribui la scăderea tensiunii la bord, desi spre seară avu loc un eveniment care îi deprima și mai mult. Una din fetele salvate dădu naștere unui copil. Toți își dăduseră seama de la început că e-nsărcinată, dar, din politețe, se făcuseră că nu observă, înțelegând că îi provoca oricum destulă durere și suferința gândul că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ia și tu, mănâncă..., făcu el, absent. Bruno avu impresia că Michel nici măcar nu-l ascultă. Parcă vorbea cu un psihiatru, sau la pereți. Vorbi totuși. Timp de câțiva ani, fiul meu m-a căutat, mi-a cerut dragostea; eram deprimat, nemulțumit de viața mea, și l-am respins - așteptând să-mi meargă mai bine. Pe atunci nu știam că anii aceștia trec atât de repede. Între șapte și doisprezece ani, copilul este o ființă minunată, e drăguț, isteț și deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am rămas singur la Dijon. Am făcut o nouă tentativă ca să devin catolic; lungit pe salteaua Épéda, citeam Misterul Sfinților Inocenți și beam lichior de anason. Péguy era foarte frumos, era Într-adevăr superb; dar a sfârșit prin a mă deprima complet. Toate poveștile alea cu păcate și cu iertarea păcatelor, și cu Dumnezeu care se bucură mai mult de Întoarcerea unui păcătos decât de mântuirea a o mie de drepți... Mie mi-ar fi plăcut să fiu un păcătos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Gustav avea ceva ce lor le lipsea: nu atât o sănătate fără de cusur, cât o nepăsare plină de forță În fața vieții. A stat câteva zile În salonul celor aflați În recuperare, până s-a observat că prezența lui acolo Îi deprima pe pacienți, care aveau tendința de a-i imita stilul vegetal. A fost mutat la psihiatrie, Însă nici acolo n-a făcut mulți purici, deoarece la ședințele de grup evita să-și exteriorizeze sentimentele, tăcând mâlc. Ca urmare, au decis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ești așa acru azi? ridic aceleași sprâncene a ce să-i faci, probleme, dar completez: - Nu-mi place că beau la servici. Nu râde nimeni. Nici n-ar avea de ce, știu cu toții că nu prea beau, așa, În general. Mă deprimă. Oricum, o jumătate de bere Îmi Îngăduie să zâmbesc. Ospitalier: - Voi? Ce-i cu voi? Adică: ce v-ați adunat așa? Aveam o presimțire, știam de la Leac, ori poate de la Cătălin, că se pune ceva la cale. Era evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
învăța cum se numesc, au luat-o razna și au devenit aproape niște otrăvuri. Păi spune și dumneata vecine, ce să mai crezi când citești zilnic în presă, că ouăle pașnicelor găini și bibilici sunt stresate, laptele sărmanul e complet deprimat, plin de azotați, nitrați și vai, chiar de antibiotice, făina nici nu mai e făină, ci un fel de praf, plin de pesticide și hormoni notați cu E, cireșele sunt și ele cu psihicul la pământ, fiind recolorate și reparfumate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Tot cu acest minunat spațiu al balconului, trag nădejde ca să rezolv în modul cel mai corect cu putință, spinoasa problemă a galinaceelor, fiindcă se zice că găinile crescute în aer liber (free range, zice mister englezul), sunt cel mai puțin deprimate la mintea lor de găină. Și gândiți-vă, cam ce borș ar mai ieși dintr-o găină stresată, care a fost încă din copilăria ei distrusă cu nervii? începând din 2012, Uniunea Europeană va interzice comercializarea găinilor stresate, precum și a ouălor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
categoria cea mai expusă și mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc. N-am avut parte de un spirit practic și uneori mă port, pur și simplu, ridicol. În clipa aceasta, cerul primăvăratic, afectuos, mă deprimă cu frumusețea lui, în loc să mă bucure. Dar, oare, lucrul de care ne temem cel mai tare trebuie să se întîmple întotdeauna? 2. Așezat pe un scaun, lângă patul pe care stam întins, profesorul, un om blajin, subtil specialist, se pare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
viață. Nu voi mai cunoaște niciodată, din păcate, bucuria tulbure de a sta pe nisipul fierbinte, golit de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă niște banali ciulini înfloriți pe faleză, printre pietre de o strălucire cenușie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala și face din vremea când rămâneam la Costinești până ce căpătăm culoarea castanelor coapte sau închiriam la Venus o cameră izolată, culcîndu-mă pe plajă fără să mă sinchisesc de radiații, o amintire aproape dureroasă. Vara a încetat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din cap, mai derutat ca oricând. Voi avea un copil. — Felicitări. — Nu sunt însărcinată, dar aș putea avea acum un copil, în timp ce încerc să mă hotărăsc ce voi face în continuare. Adevărul este că nu mai suport meseria asta. Mă deprimă prea mult. De ce v-ați mai făcut medic, am întrebat, dacă boala vă deprimă? — Boala este unul din lucrurile împotriva cărora ne luptăm. — Și celelalte ce sunt? Căzu pe gânduri. — Interferențe ar fi cel mai potrivit cuvânt, probabil. Alungă furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar aș putea avea acum un copil, în timp ce încerc să mă hotărăsc ce voi face în continuare. Adevărul este că nu mai suport meseria asta. Mă deprimă prea mult. De ce v-ați mai făcut medic, am întrebat, dacă boala vă deprimă? — Boala este unul din lucrurile împotriva cărora ne luptăm. — Și celelalte ce sunt? Căzu pe gânduri. — Interferențe ar fi cel mai potrivit cuvânt, probabil. Alungă furioasă această linie de argumentație. Regret, dar nu vreau să transform treaba asta într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Trudy. Asta-i jegos. — Îl scalpez și-l trimit așa la maică-sa. — Maică-sa-i moartă, spuse Trudy. Nu-l omorî, Nickie. Te rog, pentru mine, nu-l omorî. Și după ce-l scalpez Îl dau la câini. Billy era deprimat: — Mai bine ar avea grijă, spuse el sumbru. — O să-l rupă-n bucăți, spuse Nick, Încântat de idee. Și-apoi, după ce scalpase corcitura jegoasă, În timp ce stătea-n picioare, privind cum Îl sfâșiau câinii, fără să-și schimbe expresia, fu tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
respect pentru cei aproape nouă și care cred încă în ea. (Dar dragostea mea nouă și vie? îmi spuneam ascultîndu-l, pentru că avea și el dreptate, dar aveam și eu.) Această opoziție netă și viguroasă a d-lui Sen ne-a deprimat, pe mine și pe Maitreyi. Ne-am hotărât ca eu să plec o lună la Puri, prin octomvrie, și să mă întorc convertit gata. Atunci, nici o discuție nu va mai fi posibilă. De altfel, s-a întîmplat ca d-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de glicină. ― La noapte să nu mai încui ușa cu bara, mi-a spus ea fugind. A venit spre miezul nopții; de astă dată fără să tremure. Aproape a râs când m-a îmbrățișat. Eram fericit că păcatul n-o deprimă, că nu vine în ceasurile de dragoste cu teama că face un rău. N-am recunoscut-o, într-atît erau de sincere îmbrățișările ei, atât de însetate chemările ei, atât de măiestre mângâierile. Când am surprins-o mîngîindu-mă, nu-mi venea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu fac rău nimănui. Te deranjează? Hai să te speli. Poți să vorbești ce vrei și cît vrei. Cine crezi c-o fi fost piticu’ Ăla care vorbea de parcă le știa pe toate? Nu știu. Da’ o să aflu. — M-a deprimat. Hai, să mergem. Chelnerul cel bătrîn și chelios ne descuie ușa. Cum merge ofensiva, tovarăși? ne-ntrebă. — Bine, tovarășe. Totu-i În ordine. — MĂ bucur. Am un băiat În brigada 145. Îi știți cumva? — Eu sînt tanchist, spuse Al. Tovarășu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că e o chestie neprofesionistă faptul că nu știe să se poarte cu un bolnav. El e McDonald-ul medicinei și Îi ia mai puțin timp să pună un diagnostic decît le ia lor să servească un Big Mac. — SÎnteți deprimat domnule Robertson. Nu fac asta prea ușor, dar o să vă prescriu Prozac. — Bine, Îi spunem noi doctorului ăstuia. Însă Rossi: e ceva diferit la el. De parcă tocmai și-a dat seama că se apropie de vîrsta mijlocie și că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Copoului, unde să-ți poți trăi fericirea de proaspăt tată și să meditezi asupra Întâlnirii de mâine cu...” - i a sugerat gândul de veghe. “În situația aceasta, e mai bine să am cu cine schimba o vorbă. Singurătatea m-ar deprima și până mâine la ora zece e ceva timp. Prin urmare, am să merg la domnul profesor Hliboceanu. Sper să nu se supere că nu i-am ascultat sfatul” - a răspuns Gruia, realizând că de fapt se Îndrepta spre Spiridonie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-vă cazul și voi decide ce voi face cu dumneavoastră. Lydia a dat din cap dar observă că nu spusese că era ofensat. Răsuflă ușurată în sinea ei. În mintea ei se conturase acum imaginea acestui bărbat și asta a deprimat-o. De-a lungul întregii istorii, acești conducători naturali fuseseră scuipați de masele mute. Ei aveau voința să conducă sau să moară. Dar faptul că au murit tineri nu avea nici o importanță. Impactul asupra epocii lor era colosal. Un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]