873 matches
-
pertinentă între mască și de-mascarea prin limbaj; la un prim nivel, "poza politeții și a curtoaziei pare în floare. Limbajul oficial este între onorabili, venerabili, stimabili și respectabili, domni, cetățeni, amici. Confruntările dure, scandalurile sunt conduse cu o etichetă derutantă"; referindu-se la Scrisoarea pierdută, criticul observă că "onorabilitatea personajelor politice caragialiene se consumă repede, ca o pauză verbală, pentru că nu onoarea și respectul sunt puse în joc, ci interesul, afacerea politică, combinația pentru păstrarea sau dobîndirea puterii. Ele se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și atmosferă de La hanul lui Mânjoală, nuvela lui I.L. Caragiale, precum și Descântecele, poem de factură folclorică, unde se încearcă valorificarea stilistică a stratului primar al mitului. Capacitatea de a pendula între universuri și stiluri diverse, cu o dezinvoltură nu o dată derutantă, se manifestă și în romanul Iubirile cascadorului (1976), ce are la bază nuvela A.B.C. din Țiganca albă, precum și în nuvelele incluse în Moartea comandorului (1976), Un caz de iubire la Hollywood (1978), Mireasmă și suspin (1985). Dacă prozatorul R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
cunoaște personal, Dumnezeu să aibă milă să-l scape!“ Cuvintele lipsă din text, fie n-au putut fi descifrate, fie au fost evitate de editor care s-ar fi cuvenit să aducă minima informație necesară înțelegerii acestei scrisori atât de derutante a Hanrietei. Preluăm aceste informații din cealaltă carte, Mihai Eminescu: Diverse (este republicat un articol din ziarul „Liberalul”, Iași, 18 iulie 1887): „... La 13 iulie Eminescu, însoțit de sora sa și de d. Grigore Focșa doctorand de aici a sosit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ar fi putut fi cu greu înțelese de către un cititor neprevenit al scrierii. Iată doar un singur exemplu. În paragraful 6.421, se spune, într-o paranteză: „Etica și estetica sunt unul și același lucru.“ O afirmație, la prima vedere, derutantă. Relația dintre estetic și etic, ne atrage atenția Engelmann, a stat la baza criticii făcute de Kraus limbajului poetic. „Kraus a fost (după Weininger) primul care a avertizat în mod serios, într-o epocă a valorizării unilateral estetice a artei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lipsite de obiect, în opoziție cu enunțurile care pot fi raportate la fapte. Acestea din urmă sunt enunțuri verificabile. Referindu-se la ultima propoziție a Tractatus-ului „despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă“, Nuerath o aprecia drept derutantă deoarece sugerează că există ceva despre care ar trebui să se tacă. Or, despre tot ceea ce există în mod real se poate vorbi și ar trebui să se vorbească. Este o observație care semnalează o neînțelegere elementară. Perceperea scrierii de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
uneori, Într-adevăr, o bună intenție din start, și atunci putem acorda o circumstanță atenuantă pentru situația nedorită cînd, În locul binelui așteptat, rezultă răul. Însă, de cele mai multe ori, unii oameni Își maschează cu abilitate invidiile, egoismul, pornirile răutăcioase prin intenții derutante, care lasă la Început impresia unor acțiuni generoase. * „Poți să fii mincinos, dar să nu fii niciodată fățarnic.” (Doamna du Deffard) Noi credem totuși că aceste două atitudini se presupun reciproc, fiind complementare. Doar În următoarele două situații „minciuna” nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
tendință puternică de denaturare și falsificare a comunicării; • fiecare participant dorește să fie informat asupra celorlalți, dar nu oferă în schimb niciun fel de informații despre el sau, atunci când o face (situație prea puțin prezentă), oferă informații trunchiate, bine cenzurate, derutante, false, de complezență; • conținutul mesajelor schimbate este preponderent cognitiv, informațional; • interesul participanților se centrează pe informații disponibile; ei nu doresc să se dezvăluie altora; • se prefigurează veritabile strategii comunicaționale; ele au un caracter oarecum unitar, omogen. Participanții își aleg cu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a relației, fie a ambelor părți), a balansului dintre succese și insuccese. Această dificilă situație creează (frecvente) stări de supraautoevaluare sau de subautoevaluare, de admirație (voluptoasă) de sine sau de dezamăgire (fatalistă) de sine. Acest tip de relații concurențiale sunt derutante, ele fiind deopotrivă dorite și respinse, căutate și evitate. c. Relații concurențiale existente pe fondul încrederii în sine a unei părți sau a ambelor părți (a încrederii în eficiența, productivitatea, creația/inventivitatea proprie) și a admirației concurentului. Acest tip de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Autorul Iași, noiembrie 2007 Capitolul Itc "Capitolul I" Cadrul general al protecției și securității sistemelor informaționaletc "Cadrul general al protecției și securitĂȚii sistemelor informaționale" Orice material publicat sub titlul „Protecția și securitatea informațiilor”, la o analiză mai atentă, este destul de derutant, întrucât în lumea afacerilor s-ar putea vorbi cu mai multă ușurință despre... insecuritatea datelor decât despre securitatea lor. Mai mult, nici nu se pune problema că uneori și prea multă informatizare este dăunătoare. Din momentul conștientizării utilizatorilor de avantajele
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
esențial în geneza psihozelor colective, revin tehnicilor de manipulare prin discursul public și prin mijloacele mass-media (presă, radio, TV etc.). Rolul acestora, în situațiile de criză socială este de a crea curente de opinie contradictorii, în continuă schimbare, cu caracter derutant sau chiar confuz, producând scindarea comunităților social-umane în grupe adverse, fapt care duce la o stare de nesiguranță ce poate fi împinsă până la absurd. Toate acestea „traumatizează” comunitățile umane, produc o stare de tensiune internă de grup generatoare de conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturală, adică inerentă naturii umane? Este, precum o stea pe cer, o realitate universală permanentă? Polanyi recunoaște că i-a fost foarte dificil să distingă "realitatea economică" în cazul primelor societăți umane: În această privință, comunitățile primitive oferă un exemplu derutant pentru spiritul modern. În majoritatea cazurilor, observatorului îi este aproape imposibil să discearnă elementele procesului economic și să le pună în relație. Emoțiile individului nu-i transmit nici o experiență pe care ar putea-o identifica drept "economică". Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
oferi un cadru mai stabil din care să abordeze alte puteri majore, și ar putea, de asemenea, să promoveze egalitatea de statut în raport cu acestea. În prezent, identificarea de sine realistă a Chinei o încurajează să se comporte într-un mod derutant și incoerent față de puterile occidentale, care urmăresc dezvoltarea relațiilor. În același timp, dezbaterea din Occident, privind implicarea sau îngrădirea Chinei, reflectă incertitudinea legată de intențiile ei strategice (Abramowitz, 1998, p. 40; Funabashi, 1998b, p. 53). Orientarea Chinei către o identitate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Lampton, 1997, p. 1102). În consecință, SUA și-au clarificat politicile prin publicarea strategiei de implicare condiționată. Cu toate acestea, politica generală de implicare practicată de Occident rămâne fundamental inconsecventă. Natura inechitabilă a relației SUA-Europa și SUA- Japonia transmite mesaje derutante Chinei. Pe termen scurt, acest lucru îi permite Chinei să provoace neînțelegeri între statele occidentale pentru a-și atinge obiectivele (Moller, 1996; Maull, 1997; Sato, 1998). Totuși, această situație împiedică, de asemenea, participarea deplină a Chinei în sistemul internațional, împiedicând
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ar fi putut fi cu greu înțelese de către un cititor neprevenit al scrierii. Iată doar un singur exemplu. În paragraful 6.421, se spune, într-o paranteză: „Etica și estetica sunt unul și același lucru.“ O afirmație, la prima vedere, derutantă. Relația dintre estetic și etic, ne atrage atenția Engelmann, a stat la baza criticii făcute de Kraus limbajului poetic. „Kraus a fost (după Weininger) primul care a avertizat în mod serios, într-o epocă a valorizării unilateral estetice a artei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lipsite de obiect, în opoziție cu enunțurile care pot fi raportate la fapte. Acestea din urmă sunt enunțuri verificabile. Referindu-se la ultima propoziție a Tractatus-ului „despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă“, Nuerath o aprecia drept derutantă deoarece sugerează că există ceva despre care ar trebui să se tacă. Or, despre tot ceea ce există în mod real se poate vorbi și ar trebui să se vorbească. Este o observație care semnalează o neînțelegere elementară. Perceperea scrierii de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
duce de regulă la biografii romanțate și la conturări pripite ale eului creator. El cercetează cu minuție și reordonează nuanțat documentele și actele oficiale, unele inedite, ajungând la definirea unei psihologii creatoare și la schițarea etapelor unui destin uman adesea derutant pentru istoricii literari. Se demonstrează că „sucitul” Creangă a avut darul disimulării, acoperindu-și protector fondul său grav și chiar tragic (nicicum „jovial”) cu „măștile inocenței”. Acest cod al măștilor, detectabil la eul empiric, este folosit de povestitor și retrospectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
contemporane și a oamenilor care îi otrăvesc viața, urâțenie pe care o cauterizează exemplar cu fierul înroșit al verbului și cu ploaia acidă a ironiei. Ceea ce e fascinant în acest univers personal, instituit și livrat on-line cu o franchețe câteodată derutantă, e stilistica directă, fără ocolișuri și, cum am mai spus, lirismul viril. Autoarea își construiește lumea firesc, fără aerul că vrea să facă o demonstrație, sublimând, printr-o proză poetică sau printr-un hiperrealism concis, structural diferit de artificialitatea neorealismului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
XIX-lea au guvernat amestecurile de esențe naturale simple în alcool, din care se obțineau în general „buchete” armonioase, dar convenționale, începutul de secol XX instaurează la cârma industriei parfumurilor produsele de sinteză, din care se nasc miresme profunde și derutante ce deschid calea pentru La Belle Epoque. În anul 1889, contemporan cu vestitul Tour Eiffel, a apărut celebrul parfum Jicky a Casei Guerlain, produs pe bază de vanilină, ce reprezintă o nouă concepție și o nouă viziune despre femei și
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat-o, o ieșire. O despărțitură, un drum scurt și luminos spre altceva. E greu să-l definim, pentru că nici unul dintre ei nu ni l-a descris
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
existențe terne. Fuga permanentă de Rău, de Moarte poate fi citită și Într-una din propozițiile emblematice ale Jurnalelor, o propoziție năucitoare prin posibilele ei implicații. Deși tatăl ei murise când ea abia Împlinea opt ani, jurnalul păstrează această notație derutantă: „Nimeni dintre cei pe care-i iubesc n-a murit sau n-a fost chinuit”. Neatenție În redactare? Psihanalitică punere Între paranteze a unei răni cu greu cicatrizate? Dificil de răspuns. În orice caz, ultim descendent al unei lumi idealizate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În flăcările unor pasiuni pe care știe că n-are cum să le controleze. Scrisoarea adresată lui Richard, În chiar zilele În care, de bună voie și nesilită de nimeni, se pregătește să se mărite cu Ted, e o contribuție derutantă la sporirea misterelor feminității. O feminitate efervescentă, pe panta căreia se abandonează total și, În cele din urmă, o frenetică Încălcare a convențiilor, În care citim semnele amoralității desăvârșite: Mi s-a Întâmplat ceva extrem de terifiant, ceva care a Început
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Intimitatea, „privirea intimă”, „scrutarea subiectivă” aduc la același numitor aspirația constructivă și rapacitatea micilor Întâmplări cotidiene. Ca Într-o cutie cu fund dublu, tensiunea acumulată a zilei Își creează un spațiu al refugiului din care va trimite spre exterior semnale derutante. Expresivitatea involuntară a intimității deturnează dorința inițială de ordine Într-un factor perturbator și Într-un agent al dezordinii. Incoerențe și miopii Fără Îndoială, ar trebui urmărite mutațiile petrecute În decursul scurtei evoluții Între negarea realului și recolonizarea lui cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ele se oferă privirii În toată răceala de-contextualizării lor. Ca o consecință directă, intimitatea se relevă și drept un act al distanțării, al reordonării prin contemplare de la distanță a unei sume de reflexii disparate și, deci, incoerente. Perdea de semne derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia primă a confesiunii-intimitate și prin reasamblarea lor Într-un corp tensional. Această reorganizare nu e doar o operație tehnicistă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
percepție globală a informației. Problemele nu sunt cauzate de deficiențe la nivelul organelor senzoriale ci de faptul că persoanele cu autism au alte experiențe senzoriale (auditive, tactile, vizuale), iar prelucrarea lor la nivel central face ca lumea înconjurătoare să devină derutantă și amenințătoare. * Concluzia: cineva, aude, vede, simte, miroase, gustă dar nu poate aduna toate aceste informații într-un întreg cu sens. El nu poate înțelege bine lumea și nu poate acționa adecvat. ...din perspectiva persoanei: * „privesc iarba și văd sute
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de a păcăli? Probabil au încercat doar să convingă publicul să accepte ceea ce spuneau. Dacă, pe de altă parte, au ajuns să creadă treptat în propriile minciuni, atunci inițial au avut intenția de a înșela publicul. În aceste împrejurări este derutant să continuăm să vorbim despre minciună. Cel puțin unele dintre problemele definiției pot fi evitate dacă folosim termenul "autoiluzionare", mai degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]