1,786 matches
-
că sătulul nu crede la ăl flămând...“ (Actul I, Scena II) 4.5. Marea întâlnire politică Scena discursurilor de la întâlnirea politică din Actul III este antologică. Acesta este punctul de vârf al tensiunii dramatice în care sensurile sunt mereu în descendență. Indicațiile scenice precizează acest crescendo în care Cațavencu sfârșește prin a plânge în hohote, în aplauzele zguduitoare ale partizanilor săi. Progresiva scenă a conflictului culminează cu o confruntare fizică, o bătaie între opozanți și arată felul în care dramaturgul și-
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este respins de la premiile instituite de Academia Română de către D.A. Sturdza și fluierat la reprezentarea unora din piesele sale, el ne apare ca cel mai hulit dintre scriitorii literaturii noastre clasice. N. Barbu își continuă studiul afirmând: „Criticii mai rafinați în descendența lui Maiorescu admiteau valoarea «comicului în sine», a pieselor lui Caragiale, tăgăduindu-i orice valoare practic-socială, orice eficiență artistică.“ Este subliniată ideea că opera caragialiană se impune ca o operă de comedie. N. Barbu trece la analiza comediilor lui Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
această specie. Varietățile achiziționate au fost supuse unui studiu amănunțit, întocmindu-se pentru fiecare o fișă de observații. S-a urmărit atent comportamentul acestora în condițiile pedoclimatice ale țării noastre și s-au efectuat observații și determinări privind transmiterea în descendență a principalelor caractere cu scopul de a se evalua stabilitatea genetică a acestora. În urma lucrărilor intensive de ameliorare au fost reținute 6 linii valoroase, care au demonstrat adaptabilitate și stabilitate genetică. Genotipurile reținute au fost studiate timp îndelungat în trei
MOMORDICA CHARANTIA Castravetele amar by Costel Vînătoru () [Corola-publishinghouse/Science/1709_a_92282]
-
Ștefan Dimitrescu ale cărui cursuri nu le-a urma oficial, dar de ale cărui îndrumări a beneficiat totuși în timpul vacanțelor de vară, la Baia Mare, unde se organizau anual, tabere de creație pentru elevii școlilor de bele-arte din țara. Insistând asupra descendenței picturii lui Mihai Cămăruț din creația lui Ștefan Dimitrescu nu intenționăm nici pe departe să umbrim cumva meritele de artist și de profesor ale lui Octav Băncilă, ci doar să constatăm un fapt care ni se imăpune în mod evident
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
și studenților săi de a folosi în istoria religiilor cercetărilor recente din domeniile conexe. Paul Diel interpretează simbolurile divinității într-o manieră personală, folosindu-se constant de istoria religiilor și filosofic, mitologie și psihologie. Autorul francez susține într-o evidentă descendență freudiană -faptul că prima imagine a divinității a fost cea a "strămoșului-tată divinizat după moartea lui".5 El ar personifica cel mai bine idealul etic. Prezența lui în istorie ar marca definitiv ultima etapă din istoria simbolului divinității: monoteismul. Asupra
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Emilia, ceea ce simt eu pentru tine nu e nici dragoste, nici ură. E ceea ce simte somnambulul pentru Lună.", îi mărturisește la un moment dat, într-o scrisoare. Ladima însuși are un temperament contradictoriu. Ca poet, unii îl așează în imediata descendență a lui Eminescu, în vreme ce Penciulescu îl consideră, nici mai mult, nici mai puțin, decât "un dobitoc". Nae Gheorghidiu e impresionat de geniul lui gazetăresc, se teme chiar de spiritul lui polemic, însă crede că, în relațiile cu ceilalți, Ladima e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
țin de verticalitate în doar câteva fraze aleatorii! Perceperea ascensionalului deconspiră, conform uzanțelor imaginarului aerian, o anumită disciplină a formelor, dublată de cultul pentru verticalitatea morală și sublimarea valorilor. Fiul ignobilului Tănase Vasilescu-Lumânăraru lasă impresia că vine dintr-o altă descendență și, fără a-și renega familia, constată grav că o iubire tulburătoare este în stare să esențializeze în sufletul său gândirea mai multor generații precedente: "Poate că nu, poate că da, nu știu... Sunt ca și bolnav, din asta, de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în valoare în perioada regimului de stări. Există deci o tradiție anterioară organizării feudale, care își prelungește existența în structura corporativă a societății medievale. În acest sens, Otto Brunner 82 sublinia că apariția Adunărilor reprezentative de stări reclamă, parțial, o descendență instituțională din forme existente în epoci mai vechi: Adunarea cavalerilor franci pe Câmpul lui Marte, Adunarea Înțelepților (Witena-Gemot) în Anglia, vechile arengo (contio) din Veneția sau Tings ale popoarelor nordice, toate sunt repere în susținerea tradiției 83. Elementul esențial al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
opțiune a stărilor, supusă aprobării Porții otomane, iar autoritatea domnului în desemnarea succesorului se menține sporadic. Dacă până în secolul al XVI-lea desemnarea acestuia se făcea din cadrul aceleiași dinastii, semn al stabilității politice 669, din secolul al XVII-lea legitimitatea descendenței dinastice nu mai constituie o regulă. Deseori înscăunarea unui pretendent se afla sub semnul războaielor cu Poarta, caz frecvent întâlnit în secolele XIV-XV, ori a raporturilor conflictuale între Țările Române. Intervenția regatelor vecine ori a Transilvaniei pentru impunerea unui domnitor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stări, constituie pasul decisiv spre Statul modern? Cu siguranță nu apariția corpurilor reprezentative ale stărilor este elementul determinant, întrucât Reprezentanța poporului, Adunarea națională, Dietele imperiale, Curia feudală sunt prezente în forme diverse încă din timpuri mai vechi. Există însă o descendență instituțională directă, chiar dacă este dificil să se fixeze o dată precisă a transformării, de pildă, a așa numitei " Dieta imperială germană de curte" (curia regis) în Dieta imperială întemeiată pe reprezentarea stărilor. 25 G. de Lagarde, La structure politique et sociale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
indexat, deja, poate prematur. Cum apare, totuși, poetica și în ce rezidă poeticitatea de substanță a textelor atât de puțin lirice, în aparență, ale lui Constantin Acosmei? Cum se poate proba originalitatea unui poet așezat, fără drept de apel, în descendența lui Bacovia (Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian ș.a.), în principiu pentru figurația și atmosfera asfixiantă, evidente în toate poemele, sau a lui Șerban Foarță și Emil Brumaru (Andrei Bodiu), pentru rafinamentele construcției, evidente în Sonetele în x? Cum arată, altfel spus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fost cât se poate de evident faptul că Emil Brumaru este posesorul unui teritoriu liric perfect individualizat și în consecință lesne recognoscibil. Au trebuit să o admită inclusiv criticii altminteri de top care s-au grăbit să îl situeze în descendența celor mai variate familii lirice (simboliste și postsimboliste, romantice și neoromantice, tradiționaliste, expresioniste și suprarealiste etc.), comparându-l cu poeții Văcărești, Ion Pillat și George Topârceanu, Ion Minulescu și Tudor Arghezi, B. Fundoianu, Ilarie Voronca și Urmuz, Constant Tonegaru și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ființa aflată în fața necunoscutului și a misterului insondabil", așa cum nota Ioan Holban? Greu de dat un răspuns foarte sigur. Căci însăși atitudinea creatorului Dan Laurențiu față de divinitate este ambiguă. Nemuritorul care apare în Imnuri-le către amurg are simultan conștiința descendenței directe din Creatorul absolut ("eu fiul sfânt și demiurgul sfânt") și revelația întunecată a mutilării acestuia ("demiurgul de gheață el nu va muri// spânzurat de furia rece-a cuvintelor/ pe care-o clatină deasupra capului meu/ pasărea paradisului vai ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezia de dragoste a lui Vasile Voiculescu și, odată cu ea, să redescopere sursele maestrului, de la Cântarea cântărilor la Sonetele shakespeariene (Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996). În descendența recunoscută, Emilian Marcu celebrează un eros împărțit, egal, între carnal și spiritual, în care vede o modalitate eficientă de transcendere a terestrului. În mai multe rânduri, feminitatea este asociată, blagian, luminii, așadar vieții și cunoașterii ("Pe-aprinse palisade te zdrențuie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în pieile sau în osatura proprie hieroglifele celeilalte ordini, de dincolo de empiricul gol. Iată, de pildă, transfigurarea unei întâlniri "obișnuite" cu histrionicii frați în ale poeziei, ce trebuie văzută cu mult mai mult decât un (altfel firesc) elogiu adus, în descendență platoniciană, prieteniei, fundamentală alteritate ce rotunjește ființa. Și anume, un ceremonial ezoteric colportând, peste timpuri și spații, reale ori livrești, simboluri ezoterice, parțial decodificate cu subtilitatea obișnuită: "Miercuri am hotărât să petrecem în cortul/ amicului nostru hindus Gebarau./ Au fost
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
constelațiile intratextuale. Primul capitol "Intertext/intertextualitate. Intratextualitatea" oferă o imagine asupra parcursului teoretic al intertextualității, din 1967 până astăzi. Istoricul conceptului este deschis de un subcapitol în care am operat o lectură comparativă a definirilor pe care noțiunea kristeviană (de descendență bahtiniană) le-a primit în timp. Tabloul diacronic este punctat de reperele teoretice care au marcat evoluția de la noțiune la concept, până la o poetică a intertextualității. Descrierea calitativă a abordărilor care au rotunjit noțional intertextualitatea, de la teoria textului la critica
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unui text se numește intertextualitate, noțiune care indică felul în care un text se încadrează istoric" (Săndulescu : 1976, 32). Articolul din dicționarul coordonat de Al. Săndulescu păstrează frecvența sugestivă a cuvântului "text" (8 apariții în 2 enunțuri), ceea ce îi trădează descendența kristeviană : "orice text se construiește ca mozaic de citate, orice text este absorbție și transformare a altui text"2. Un alt dicționar de semiotică (Greimas, Courtés et all. : 1979, 190) apreciază impactul puternic înregistrat de intertextualitate în Occident și îl
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
autorul reia texte scrise de el înainte, texte proprii în opere noi, intertextualitatea este considerată în cazul particular al intratextualității"25 (ibidem, 27). 1.2.4. Anii 1990 : "topiri definiționale" Nathalie Piégay-Gros (1996, 94) propune un protocol de lectură (în descendența privilegierii receptorului, promovate de Michael Riffaterre) în trei pași : intuirea, identificarea și interpretarea intertextului. Această procedură de decriptare a intertextului a făcut carieră în cercetarea dintre milenii. Însă ea este, la rândul ei (declarat sau nu !), intertextualistă: cu mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca atare pesimism (în sensul atitudinii negative, al unei etici a renunțării), ci este o formă a transformării raportării la lume în raportare la valoare (în alți termeni, ne aflăm la nivelul valorilor estetice, nu al celor etice) 9. În descendența teoriei existenței tragice propuse de D.D. Roșca, Ioana Em. Petrescu vorbește despre poetul tragic Mihai Eminescu, orientând înțelegerea operei eminesciene către o dimensiune transfilosofică: "Optimismul" viziunilor platoniciene din începu turile creației lui Eminescu și "pesimismul" schopenhauerian caracteristic celei de a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cari apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce-am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea (Eminescu: 2011, II, 74). În descendența ideatică a lui G. Călinescu, în opinia căruia insula nu este traducerea acelei euthanasii schopenhaueriene în spiritul ei adevărat, Liviu Rusu se bucură de legitimarea pe care descrierea insulei o oferă anti-pesimismului. În centrul nuvelei par să guverneze ideile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Textele traduse de Eminescu (ceea ce înseamnă tălmăcire dintr-o limbă în alta, sistematizare prin conspect sau chiar o translație neformalizată, prin simpla lectură și înțelegere) pot ilustra, însă, un raport de determinare, mai mult sau mai puțin vizibilă. Filiația presupune descendență și rotunjire stilistică dinspre idee spre manuscris, variante, apoi text final (publicat sau nu). Legătura dintre hipertext și hipotext se dovedește atipică, în sensul că lectorul pornește dinspre varianta ultimă și înaintează din aproape în aproape către izvor, însă perfecționarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu același titlu, Paris: Armand Colin, Collection "128"). * referințialitatea; * practici intertextuale: * operațiuni de integrare; * operațiuni de tip colaj. * comportamente intertextuale: * euforice; * disforice. SANGSUE Daniel (1994) La Parodie, Paris: Hachette, Collection "Contours littéraires". * parodia; * miturile literaturii. SPIRIDON Monica [1989] (2000) Melancolia descendenței figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București: Cartea Românească (ediția a doua : Melancolia descendenței : o perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Iași: Polirom). * arhi-realitatea; * meta-realitatea; * repetiția/diferirea. STALLONI Yves [2005] (2008) Les Genres Littéraires, Paris: Armand Colin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tip colaj. * comportamente intertextuale: * euforice; * disforice. SANGSUE Daniel (1994) La Parodie, Paris: Hachette, Collection "Contours littéraires". * parodia; * miturile literaturii. SPIRIDON Monica [1989] (2000) Melancolia descendenței figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București: Cartea Românească (ediția a doua : Melancolia descendenței : o perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Iași: Polirom). * arhi-realitatea; * meta-realitatea; * repetiția/diferirea. STALLONI Yves [2005] (2008) Les Genres Littéraires, Paris: Armand Colin, Collection "128" (aceleași date și pentru prima ediție). * genuri literare. VAILLANT Alain (1992) La poésie. Initiation
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Tiphaine Samoyault (Maître de conférences en littérature comparée à l'Université Paris-VIII) L'Intertextualité. Mémoire de la littérature, Paris: Éditions Nathan, 2001. 31 Monica Spiridon (Profesor la Catedra de Comunicare și Relatii Publice a Facultății de Litere, Universitatea din București) Melancolia descendenței figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București: Cartea Românească, 1989 (ediția a doua : Melancolia descendenței : o perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Iași: Polirom, 2000) rezultă cel puțin două idei: 1.funcția mnezică a intertextualității și 2
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Paris: Éditions Nathan, 2001. 31 Monica Spiridon (Profesor la Catedra de Comunicare și Relatii Publice a Facultății de Litere, Universitatea din București) Melancolia descendenței figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București: Cartea Românească, 1989 (ediția a doua : Melancolia descendenței : o perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Iași: Polirom, 2000) rezultă cel puțin două idei: 1.funcția mnezică a intertextualității și 2.sincronizarea criticii și teoriei literare din România cu cele de pe alte meridiane (dacă nu este chiar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]