821 matches
-
Împreună cu Hogan. Ciocănirăm la ușa lui Jack. Ei erau În cameră și discutau. — Încă o clipă, se auzi vocea cuiva. — Mai las-o dracu’ de treabă, spuse Hogan. Dacă vreți să mă vedeți, mă găsiți În birou.. Auzirăm cum cineva descuie ușa. Era Steinfelt. — Intră, Hogan, spuse el. Să bem ceva cu toții. — Ei, mersi de invitație, spuse Hogan. Intrarăm. Jack stătea pe pat. John și Morgan se așezaseră pe două scaune. Steinfelt stătea-n picioare. — Da’ știu că sunteți niște băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse doamna Garner. Caii trăgeau greu prin nisip. Joe zvârli din bici În Întuneric. — Hai, trageți ca lumea. Mâine tre’ să trageți mai tare de-atât. Coborâră dealul Încet, În hurducăielile căruței. Când ajunseră la fermă coborâră cu toții. Doamna Garner descuie poarta, intră și se Întoarse cu un felinar. Carl și cu Nick descărcară lucrurile care erau În spatele căruței. Frank se urcase pe capră ca să bage căruța În hambar și să dezlege caii. Nick urcă scările și deschise ușa de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care mi-ai adus-o! Narendra Sen P.S. Te rog nu fii inoportun, încercînd să te explici și adăogând astfel alte minciuni la depravatul d-tale caracter." XIII Nu l-am găsit pe Harold acasă, dar gazda mi-a descuiat camera și m-a lăsat să intru și să mă trântesc pe pat, cu fața în sus, sub ventilator. Biata d-nă Ribeiro nu știa cum să se poarte cu mine și cum să mă întrebe. ― Nu mi s-a întîmplat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
N-are mai mult de-un metru. Ia pușca, i-am spus. Și ai grijă. — Lasă-mă să iau o gură. Era Îngrozitor de agitat. L-am lăsat să ia o gură, pe urmă am luat pușca cu aer comprimat. Am descuiat ușa de la cabină, am deschis-o și le-am zis: — Ieșiți. Nu s-a-ntîmplat nimic. Apoi un gălbejit și-a scos capul, l-a văzut pe Eddy cu pușca și s-a băgat la loc. — Ieșiți afară, le-am spus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Poți să vorbești ce vrei și cît vrei. Cine crezi c-o fi fost piticu’ Ăla care vorbea de parcă le știa pe toate? Nu știu. Da’ o să aflu. — M-a deprimat. Hai, să mergem. Chelnerul cel bătrîn și chelios ne descuie ușa. Cum merge ofensiva, tovarăși? ne-ntrebă. — Bine, tovarășe. Totu-i În ordine. — MĂ bucur. Am un băiat În brigada 145. Îi știți cumva? — Eu sînt tanchist, spuse Al. Tovarășu’ face un film. I-ai văzut tu cumva pe 145
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cum este Încuiată din nou. În același timp, pe terenul viran se auzi cum o bîtĂ lovește mingea de baseball, urmată de țipete ascuțite și strigăte În spaniolă. RĂmase În picioare, umezindu-și buzele și ascultînd cum cineva Încearcă să descuie ușa din spate. TÎnărul, pe care-l chema Enrique, Își scoase pantofii și, după ce-i așeză cu grijă pe podea, se mișcă Încet pe lîngă balustrada verandei, pînĂ ajunse Într-un loc din care putea vedea ușa din spate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aprinsă În toate casele pe lîngă care trecură. Hortons Bay dormea. Nu trecuse nici o mașină. — Încă n-am chef să mă bag În pat, spuse Nick. Vrei să ne plimbăm? Nu, Untură, stai liniștit. — Bine. — Te conduc pînĂ la cabană. Descuiară poarta și intrară În bucătĂrie. Nick deschise frigiderul și se uită ce-i prin el. Vrei ceva de-aici, Untură? O bucată de plăcintă. — Și eu, spuse Nick. Înveli În celofan niște pui prăjit și vreo două felii de plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe cele făcute la indigo.“ „Ba da, Roger, le-am luat pe toate, sînt sigură“. Și așa era. M-am convins că-i așa cînd m-am dus la Paris ca să fiu sigur. Mi-aduc aminte cum urcam scările, am descuiat și pe urmă am deschis ușa apăsÎnd pe clanța de alamă și În bucătĂrie mirosea a Eau de Tavel și praful se depusese pe masa din sufragerie și m-am dus la dulapul În care-mi țineam lucrurile și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apropiat cu oala cu apă, nenea Jănel l-o apucat de mână zdravăn, i-o sucit-o cu toată puterea și l-o izbit cu capul de gratii...Santinela o căzut!...Nenea Jănel i-o luat cheile de la centură, o descuiat lacătul de la celulă și...dus o fost! O trecut Prutul pe o luntre găsită la mal. O avut mare noroc, că ploua cu găleata...Altfel...In rest știți povestea. Grozav bărbat!...N-am mai auzit de altul care să rămână
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am luat bomboane și jucării din comoara lui, da. Și apoi, s-a supărat. Și în peșteră avea și un castel, în care ne-a închis... Dar noi aveam ceva care avea aproape forma unei chei. Și am încercat să descuiem lacătul. Și am reușit. Și am luat comoara și am luat un seif din banii din comoară și am ascuns-o acolo. Și așa am rămas cu comoara. Iar Uriașului i-am făcut o poțiune care îl va adormi pentru
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de cap proprietarilor. Ajunse în dreptul porții fără să realizeze că exact acolo, peste drum de casa lor, un stâlp de telegraf căzuse și terciuise un Land Rover în care se aflaseră două personaje ale unui roman care se scria singur. Descuie, deschise poarta și atunci îl văzu... Avu o tresărire. Stătea întins pe burtă, cu fața în apă, ca și cum ar fi vrut să o înghită pe toată în urma unui acces teribil de sete. Era desculț, iar pantalonii fuseseră suflecați într-o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
minute bune nu făcea altceva decât să asculte vocea interioară și, la un moment dat, rotise ochii prin cameră, așteptându-se să îl vadă pe nenorocitul de Magician), luă șapca de baseball din cuier, și-o îndesă pe cap și descuie ușa. Ieși pe verandă, în timp ce ploaia se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un ghem în stomac, dar coborî treptele și porni cu pași rapizi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ai un card de debit: Îl alimentezi cu o sumă oarecare și la casa de marcat ți se scade ce cumperi direct din suma respectivă. Sigur, În felul ăsta ei pot să afle și ce mănânci, a zis ea, a descuiat biroul Mirandei și s-a așezat pe covor. A Întins imediat mâna după o sticlă de vin și s-a pus pe Împachetat. — Chiar le pasă ce mănâncă lumea? am Întrebat eu, cu senzația că am plonjat direct Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă puteam mișca. Dar, cum se Întâmpla adesea, aveam de Îndeplinit o altă activitate de rutină pe care nu m-am gândit niciodată să o pun sub semnul Întrebării sau să o schimb, așa că m-am apucat de treabă. Am descuiat biroul ei și am aprins toate luminile. Era Încă Întuneric afară și Îmi plăcea ideea teatrală de a sta pe Întuneric În biroul unui magnat al puterii, de a privi pe geam un New York fascinant și neliniștit și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se revărsa lumina și fantezia mea lua sfârșit. Simțământul că orice era posibil În New York la revărsatul zorilor se destrăma, și mutrele identice și zâmbărețe ale lui Caroline și Cassidy erau tot ce mi se oferea privirii. După aceea am descuiat dulapul din zona exterioară, locul În care Îi atârnam haina (și pe a mea, dacă ea nu purta o blană În ziua aceea - Mirandei nu-i plăcea ca hainele noastre de doi bani să spânzure lângă vizoanele eiă și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ceva dinăuntru se căznea să iasă la lumină. Dar statuia, fie pentru că se simțea pândită, fie pentru că nu era decât ce era, rămase neclintită în aerul care parcă se destrămase. Petrache abia dacă le dădu binețe celor care veniră să descuie ușile de la încăperile castelului. Erau frumos îmbrăcați, cu uniforme bine călcate, lipsiți de zâmbet, încercând, pe cât se putea, să semene cu chipurile țepene de pe pereți. Se temea să nu se trădeze față de ei, se simțea legat de cavaler printr-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
multe lucruri care i s-ar fi părut de necrezut cu câteva clipe mai înainte. În loc să coboare spre oraș, urcă din nou spre castel. Cum trecuse de al șaselea ceas, Petrache se opri în fața porții, își făcu o cruce mare, descuie și împinse amândouă porțile cât să încapă doi oameni, așezați umăr lângă umăr. Abia apoi coborî spre oraș, silindu- se să nu se uite înapoi. Erau nouă ceasuri. Petrache văzu de departe cum oamenii ies din biserică și se rânduiesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ne facem nevoile, umblam tupilați, cu umerii căzuți și bărbia în piept, de parcă am fi fost în tranșee, hăituiți de obuze. Ușile celulelor erau metalice, dublate cu un grătar de zăbrele. Țac, se deschidea grătarul. Apoi cheia mai groasă descuia ușa metalică. Nu se auzea, apoi, decât curgerea plumburie a apelor freatice, căci fiecare, cu răsuflarea tăiată și urechile ciulite, se încorda să înțeleagă. Și toți numărau în gând. Unu, doi, trei, patru, cinci. Apoi ușa se încuia la loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celălalt. — Filip... repetă Iacob. — Exact ce-ți spuneam, râse Vocea. — Ce-i cu el ? — Știe să asculte... Oamenii de felul ăsta nu ne sunt de folos. Când sipetele stau încuiate, purtătorii de chei nu sunt buni. Mai ales că unii descuie la întâmplare și dau ba peste una, ba peste alta. Vocea continuă, ghicind întrebarea lui Iacob : — O cheie folosește doar dacă întâlnește încuietoarea potrivită. Și dacă purtătorul de chei se află la o distanță mai mică de un braț. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate pentru că ne era rușine de ceea ce trăiserăm și de aceea ne rușinam de noi înșine. Am fost un popor de fantome care nu ne mai găseam chipul adevărat când ne priveam în oglindă. Un popor căruia lanțurile i se descuiaseră zadarnic la glezne, căci se mutaseră de la o ureche la alta și ne zăngăneau în creier, ca un arc de ceasornic smuls din capace. — Aveți un fel ciudat de a vorbi, spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a explodat gazul din mină, l-au înmormântat cu sicriul gol, i-au pus numai niște lucruri și o icoană, să aibă la el. Rada îl așteptă să termine de tușit, apoi o luă înainte, urcă cele câteva trepte și descuie ușa apartamentului. — Mai repede, îl îndemnă, să nu ne vadă madam Gavrilescu, că iar sună la Poliție... — S-a speriat... zâmbi, pentru prima dată, Pavel Avădanei, rămas pe hol. — Păi, dacă te-a văzut că nu te miști toată noaptea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc la părul negru de-atunci. Cum o fi mai bine ? — Cel mai bine, socoti Tili, ar fi să descui lacătul ăsta, în loc să te uiți cruciș la el. — Sunteți pregătiți ? întrebă Maca. — E cinșpe septembrie, spuse Jenică. Ziua asta vine mereu prea devreme. Lacătul se desfăcu, iar lanțul șerpui metalic într-o parte. Porțile se întredeschiseră cât să treacă un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fenomen specific newyorkez, am bâlbâit imediat niște scuze și am semnat pe linia punctată. Astăzi, din fericire, cutia mea poștală conținea ultimul număr din In Touch, care avea să-mi ocupe cel puțin o oră. După ce l-am recuperat, am descuiat ușa, am cercetat podeaua În căutarea eventualelor ploșnițe și m-am pregătit pentru istericalele obișnuite ale lui Millington. Ei i se părea Întotdeauna că aceasta era ziua În care o voi abandona pentru totdeauna și mă Întâmpina când veneam acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de scurtă durată. Vremea datoriei și a austerității Pe parcursul acestor etape inițiale ale războiului, nimeni nu mai vorbește, desigur, despre flirt. Era momentul despărțirilor sfâșietoare, al datoriei și al austerității. Chiar înainte de plecarea trupelor, perspectiva separării cuplurilor și spectrul morții descuie multe lacăte morale. Îmbrățișările dintre soț și soție, dintre amant și ibovnică devin mai înflăcărate, mai imperioase. Unele fete tinere, precum cea pe care o înfățișează romancierul Léon Frapié în Contes de la guerre, nu șovăie să se dăruiască logodnicilor lor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nțelepciune de grădină. Ce ne-nvață pomul sfânt? Cine are în adânc pe la morți vreo rădăcină să și-o țină sub pământ, neatinsă de lumină. Chiar trecutul să ți-l pui sub pecete. Te ferește să-l descoperi, să-l descui, dacă vrei ca să-ți rodească. E aceasta o firească (Lucian Blaga, Înțelepciune de grădină) 1.Explică folosirea apostrofului în poezie. 2.Scrie sinonimele cuvintelor: taină, pecete. 3. Transcrie un cuvânt derivat și unul compus. 4.Evidențiază rolul stilistic al verbelor
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]