1,183 matches
-
camerei se ridică un șemineu gol, cu un paravan de aramă în față, compus din două plăci mobile. Pe colțurile de sus ale căminului se observă sculptată emblema familiei Dracea, un scut decorat cu doi vulturi afrontați având aripile larg desfăcute, unul dintre ei ținând în gheare o cheie, celălalt un buzdugan. O inscripție în latină, Scientia potentia est19, mărginește partea de sus a scutului. Așezat deasupra pervazului, un portret în ulei al răposatului soț al doamnei Hagiaturian, Spiru. Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parcă și-ar transmite ceva unii altora. Un cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire se rostogolește în ecouri lungi, ca o chemare repetată ce face armăsarul să fornăie zgomotos și agitat. Ușor Bălane, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
intruziune a mâinii care îl pusese acolo), atunci însă s-ar mai fi putut schimba ordinea clipelor existenței mele. Într-adevăr, doar atunci! Fiindcă mai târziu, zilele, orele, clipele se înlănțuiră strâns, și nicăieri nu mai apăru pentru mine verigă desfăcută sau mai slabă care putea fi ruptă și liberul meu arbitru, libertatea mea să reapară și să ies din jocul hazardului. Așa simțeam atunci, că nu mai era posibil! Dar să vedem... Da, așa este, aceea a fost clipa, fiindcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te protejeze? Așa era, fularul îi atârna și el într-o parte, ghiozdanul îl ținea prea aproape de pământ ca într-o relaxare după o grea trudă, sau ca și când ar fi gândit că totul îi era egal, o sanda avea cureaua desfăcută, mică lălâie care se opri în fața mea și strigă cu o tristă oboseală și surpriză nedefinită: "taaa-ta!" Parcă mi-ar fi spus: unde-ai fost până acuma, adică știu, dar iată-te, și se lăsă luată în brațe în timp ce ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei vedeam soarele în irizări albastre și aurii... această cută pură a obrazului care cu anii se adâncise fără să devie amară, acest păr castaniu niciodată coafat, strâns pe lângă tâmple într-un coc savant pe care nu-l văzusem niciodată desfăcut (cînd o surprindeam că și-l spală mă gonea cu o imperioasă voce), acești ochi mari, negri, de o strălucire opacă, în care parcă lumea nu se reflecta, asemeni unei fintîni în care nu se zărea cerul răsturnat, ochi care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Trezește-te, Victoraș, nu dormi, că nu e timp de dormit!" Foarte energică, Suzy, cu schiurile în spinare, înfrunta un amurg iarăși înroșit de a doua tentativă a soarelui de a asfinți... Pe creastă zării un individ nemișcat, cu picioarele desfăcute, care parcă ne aștepta... XI Nu parcă, chiar ne aștepta. Silueta lui arogantă, în felul cum își ținea picioarele, era elocventă: avea ceva cu noi. "Trebuie să fie vreun tip din ăștia de la Salvamont, zise Suzy. E printre ei câte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fetiței. Simți osul mandibulei sub pielea întinsă.) Oho, zise ea surâzând. Acum că bărbița e curată, nu mai are aceeași culoare cu restul și va trebui să continui. Altfel nu se asortează. Scoase puțină apă sterilizată dintr-un săculeț deja desfăcut și udă cârpa, cu care șterse praful, jegul și ultimele picături de cacao de pe fața fetiței. Deși rămăsese cuminte pe scaun, ochii ei albaștri se fixară pe Ripley de parcă acum o vedea pentru prima oară. Femeia fu cuprinsă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
casa noastră de pe strada Vitejescu, colț cu Lânăriei, pândeau fantasmele plăcute și nocive ale copilăriei, segmente de vis, dorință și realitate care ne marchează viața cu delicatețe și violență: aleea cu piatră cubică, șerpuind prin grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea crăcănate caraghios în spate, de ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să mă supună, în grup, mișelește. Fetele se uitau fix, cu cârligele de rimel în colțul ochilor; băieții, mai puțini și mai prudenți, mă urmăreau pe sub sprâncene sau bretoane. Nu le mergea. Zâmbeam neclintit, mă plimbam printre ei, sfidând amfiteatrul desfăcut îndrăzneț, ca un fluture Cap-de-mort. În plus, aveam ochii verzi și, dacă nu mă născusem fiul unei vrăjitoare, asemenea lui Corto Maltese, fusesem oricum inițiat în tainele privirii: cinci ani în „Autotransport“, „German“ și „Maiorescu“ mă învățaseră să înfrunt toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comportamentul și a identifica „sufletul“. Pe el vroiau să-l extragă, așa cum ai extrage bucuria dintr-o secvență a copilăriei. Bucureștiul rămăsese un Dark City, scuipat din milioane de eprubete colorate și imprecise. Orașul trăia, ca și mine, prin căpăcelele desfăcute ale memoriei, din care curgeau miliarde de amintiri, gata să fie permutate, amestecate, schimbate unele cu altele până când nu mai puteai să identifici nici urme, nici oameni, nici locuri. Puteai să-l muți la Crevedia, nu și-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apărut Rahan. Cum te-apropiai de Dunăre, pepenii invadau șoseaua, verzi, negri, galbeni și portocalii, grămezi peste grămezi, bostani lângă pepenoaice, rostogolindu-se unii peste alții. Pe la Vadu Oii, te întâmpinau și sătenii: niște indivizi necăjiți, omenoși, cu brațele larg desfăcute și palmele strânse în unghi drept la capăt; parcă vroiau să-ți zică: „Uite-așa de mare o am!“ Dunărea mirosea înfiorător, nu puteai să mergi cu geamul deschis. Sătenii păreau că se simt bine, făceau netulburați gesturile lor grotești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prea puțin ca să mă simt flatat, suficient cât să mă intereseze. Tocurile înalte ale cizmelor din piele întoarsă (botul ascuțit, feminin, după care mă omoram, mi-era interzis). Partea de jos a fustei în carouri, puțin deasupra genunchilor. Bluza albă, desfăcută, cu gulerele scoase peste puloverul lila (se purta combinația). Puteam să completez liniștit spațiile libere: dresurile negre, calde, lipicioase; chilotul cu model floral, decupat în spate; maioul de mătase (pe vremuri, i se zicea furou); lănțișorul de-argint de la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
anunțându-ne că putem trece la acțiune. Impostorul tocmai își terminase numărul. Mihnea m-a tras într-un colț, în spatele cuierului. Mi-a făcut semn să tac, se-auzea zgomot de pași venind dinspre scenă. A pregătit sacul, îl ținea desfăcut, cu-amândouă mâinile. Ne-am strâns prietenește, înghesuiți în spatele paltonului, eu respirându-i în ureche. Dacă ne-ai fi pus două pălării cu boruri, ai fi zis că jucăm în Brokeback Mountain. Pașii au trecut de ușă, au scârțâit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
li se blocau inspirația sau rinichiul. Pe de-alta, mă irita apropierea asta prudentă și afectuoasă de-un simplu obiect, supus inevitabil uzurii și deteriorării, ca vopseaua de pe caroseria unei mașini. Cărțile mele zăceau anapoda prin bibliotecă, răsturnate, cu paginile desfăcute ca fustele unor țigănci. De fapt, literatura nu merita foarte multe (iar dacă totuși o făcea, nimeni nu trebuia să afle de ce). În fiecare vară, studenții apăreau transfigurați la examenul de licență, fericiți că s-au regăsit în vreo carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mă găsea complicat sau periculos. Nu le istoriseam decât amănunte de care mă puteam lipsi. Un amestec incolor de biografie și ficțiune, pigmentat cu multe spații libere, care să lase loc îndoielii și întrebărilor, umplea CV-ul ideal. Odată desfăcută public, memoria mea apărea prevăzută cu elemente de nesiguranță, ca o marfă căreia i s-a șters code-bar-ul. Invers decât pe-o bancnotă, pe ea nu descopereai decât un desen neclar, tremurător. Cantitatea de adevăr pe care o investeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ieri: ba sutienele erau mari sau de sfoară (ca pantofii supraetajați din anii ’70), ba te trezeai cu secvența voalată de pete de creneală. Cezar și Mihnea insistau pe scenele cu sportive, căutând disperați ultimele performanțe ale gimnasticii feminine: sexe desfăcute-n săritura pe bârnă și sfârcuri întărite la rotația între aparate. Nadia Comăneci era la mare modă (deși abia împlinise 14 ani sau tocmai de-aia), la fel Teodora Ungureanu (grav nedreptățită, după părerea noastră). Băieții cercetau când „Mondialele“, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să împărțim puterea, se lăsa încălecată până la capăt, dar zâmbetul se-afla acolo, întipărit între corpurile noastre sau păstrat cu demnitate sub pleoapele închise. O fotografiam pe Maria după ce-i atingeam sfârcurile cu două cuburi de gheață, pozam picioarele ei desfăcute și crupa doar puțin aplecată, o urmăream seara când lăsa chiloții roz să-i cadă la picioare și surprindeam pe peliculă momentul când pizdicul ei delicios se umezea, înainte ca jetul de urină să fie eliberat (întotdeauna asociasem momentul cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimeni n-ar fi suspectat bacteriile fojgăind prin blocuri, atacând arhitectura pielii și înlocuind-o treptat cu palatele bolii și-ale mizeriei). Orice pedeapsă era de preferat cumințeniei călduțe și iritante, pe care nimeni n-o căuta. Odată carnea lui desfăcută, părți ale Bucureștiului puteau fi dezmembrate sau comprimate, în funcție de interes. Lipscaniul granular și umbrele negustorilor împrăștiate în particole de zăpadă și mișcare ar fi atras cu siguranță atenția. Dealul Arsenalului, cu ulițele boante și cubice expuse în petrolul felinarelor, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Asta n-ai învățat-o de la mine.“ „Cezărică, unde ți-e bocancul?“, m-am interesat și eu. Râdea fără un sunet, dar cu gura până la urechi: „L-am lăsat ga-garanție!“ După care ne-a trântit berile în față. Erau ga-gata desfăcute. „Cine știe de unde le-a luat...“, a bombănit Mihnea. „Ai verificat, măcar au acid?“ Am tras cu toții o gură, în același timp, fără să dăm noroc. Gustul părea bun, apos și rece, de cârciumă. Nu găseai birt în orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știa despre ce vorbesc. Am deplasat ușor lumina pe monument. Bălcescu se clătina sau căpătase puțină spondiloză. Brațele erau amputate, iar ochii sclipeau morți, adormiți. Sub greutate, stativul se lăsase, faimosul revoluționar atârna acum în gol, cu șuruburile din spate desfăcute. Trona elegant, fercheș, cu papion de piatră și părul cocoloș, buclat la spate, ca o perucă de bronz. „Există pericol de prăbușire, aici.“, a remarcat Mihnea. „Mai bine ajută-mă să găsesc intrarea...“, l-am amenințat. Mi-am apăsat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca funcționarea ansamblului să fie împiedicată, iar parametrii ei optimi bulversați, eu aveam la îndemână ustensilele potrivite. Drept urmare, pe lângă cărți și haine de schimb, valiza de concediu conținea și-un pachet cu medicamente, instalat confortabil și liniștitor în compartimentul principal. Desfăcutul lui dura vreun sfert de oră, era primul lucru pe care îl făceam în orice călătorie: scoteam bandajele și feșele supraelastice, pansamentele mici și leucoplastul, sticluțele cu spirt și rivanol, alifiile și cremele unguente. Urmau medicamentele propriu-zise, aliniate pe mărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capitalurile lui disponibile. Dacă întreprinderea merge bine, titlurile se vor urca în măsura productivității lor, dacă e mediocră, ele vor scădea în aceeași măsură. Prețurile ce se formează sunt însă naturale, stau în legătură cu producțiunea întreprinderii. Cumpărate însă en gros și desfăcute en detail de un puternic institut de bancă, acesta are puterea de-a crea prețuri artificiale urcate când vinde, prețuri artificiale scăzute când {EminescuOpXII 276} cumpără. Creând însă prețuri artificiale urcate pe cari Creditul, nu întreprinderile le câștigă, e evident
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Creditul Mobiliar nu e bancă de comerț. El nu primește acții pentru a le vinde una câte una pentru un comision; el cumpără acțiile en gros, pentru a le urca cât se poate de sus și a le vinde. După ce, desfăcute odată, prețul lor au scăzut, el le cumpără din nou, le reurcă și iar le vinde, indiferentă fiind valoarea lor intrinsecă; căci, având la dispoziție un capital de 40 și mai bine de milioane, el poate urca în sus hârtia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
le erau adânc intrați în limbă. Mulți aveau osul nasului zdrobit, sau că au căzut pe scară, sau că au fost călcați de alții. În primul etaj al casei am aflat 14 femei tot în așa poziție și cu părul desfăcut. Un cadavru era ars de nu se mai cunoaștea nimic și m-am mirat văzîndu-l învelit într-un voal cu fire de argint, cu totul neatins, poate era o damă din cor sau balet. Într-un colț zăcea cadavre arse
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
stepează în mâini. Și ascuțișul senzației nu se mai oprește sterp pe retină, ci sparge dum-dum fecund pe meninge. E triumful cerebralității music-hallului acrobatismului elegant până la gazometru. Viața carburator încins cade peste capul vânzătorului de castane. Și cuvintele cu intestinele desfăcute aleargă prin forburg înlănțuindu-se în jazzul frazelor vertiginoase. Literatura nu mai prinde rugină ca fructele toamna, nu mai supurează la intervale ca un flegmon, „ci pneu rostogolit vulcanizare în danțul cetăților se prăvălește. Automobil autocamion cazan imens manometru catran
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]