17,663 matches
-
el este, de patruzeci de ani, membru al unui partid profund detestat în România, acela comunist. S-a înscris în 1959, așadar după ce Hrușciov denunțase crimele lui Stalin și cînd numeroși intelectuali de stînga din Europa Occidentală începeau să se despartă de partidele comuniste din țările lor. Particularitatea atitudinii lui Saramago nu se oprește aici. El este încă și astăzi membru al P.C.P. Probabil unicul intelectual de mare valoare aflat în rîndurile unui partid comunist. îndrăgostit de Castro, Marquez a rămas
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
deopotrivă al beatificării". În ce măsură vă asumați afirmația? Ce legătură vedeți între fericirea telurică (traductibilă mai mult printr-o beție a simțurilor) și beatitudinea sfinților? Între beatificare/ extaz (în catolicism) și consacrare (în literatură și artă)? Fericirea telurică nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine, în cazul poeziei, sau mai precis al meu, ca individ (imperfect) care simte că văzutele sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat amprentele în lumea din jurul
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
ținea nu de o cu totul altă epocă, ci de un cu totul alt regn. Aproape că nu înțelegeam nimic din ce-și spuneau. Se răsteau unul la celălalt, într-un fel de dialog animalic, mono sau plurisilabic. Cum nu despărțeau clar cuvintele și în plus urlau mestecându-și limba în chip ciudat, mă simțeam în fața unei familii de cimpanzei din partea căreia mă puteam aștepta la cele mai năstrușnice reacții." Cristian Bădiliță are șanse să ajungă un mare scriitor și să
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
Kiseleff. Au căzut toate frunzele, trotuarele par acoperite cu o goană de vulpi roșcate. Și frig. În Ioanid am stat pe banca din chioșcul muzicii. Cerul, văzut de-aici, e roz. Adelei i-a fost frig. La 9 ne-am despărțit. Mă dureau măselele. Am mîncat o prăjitură la Anghelescu, ceea ce mi s-a părut vulgar. Mama a fost numită la Robescu. Citesc La Bruyère". Notele de evadare în timpul istoric, favorizate de străzile cu iz arhaic ale Bucureștilor, se îmbină cu
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
este amenințarea totalitarismului, aflîndu-ne în plin război rece. Orice ar fi,... cutremure catastrofale,... epidemii,... japonezii atacînd din nou coasta vestică, orișice, nu contează față de pericolul ideologiei totalitare... * De aceea, el are un fix al lui. Ori de cîte ori ne despărțim, după ce am terminat discuția, mă privește sever prin ochelarii groși și face dîrz, încăpățînat, asemeni lui Cato Uticensis, isprăvindu-și în senat discursul de rutină; strigă sus și tare ce știe el una și bună: Et ceterum censeo Cartaginem delendam
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
Sus a hotărât că ni l-a lăsat destul să ne bucurăm de al său entuziasm nemărginit și de a sa cultură enciclopedică. Ni l-a luat noaptea, când nu sunt proiecții cinematografice, ca să-i fie mai ușor să se despartă de marele ecran. În aceeași zi avea să-i apară, în draga sa Românie literară, ultima cronică. Nu se plictisise niciodată de filme. Credea că pe Lumea Cealaltă rememorezi tot ce-ai citit și ai acumulat drept cunoștințe într-o
D. I. S., Maestrul de cinema by Irina-Margareta Nistor () [Corola-journal/Journalistic/17113_a_18438]
-
care ar putea fi valabilă pentru întreg New York-ul este tocmai această pluralitate a orașului, în care găsești din toate, mai mult sau mai puțin, și poți să alegi ce-ți place. O jumătate de oră de mers pe jos desparte răceala turistică și strălucirea bijuteriilor de pe strada 42 de căldura simplă și umană din Washington Square. Nici nu știi cînd ai trecut pragul dintre una și alta. Și doar două stații de subway sînt între strada 4 și China Town
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
de răsunet. Pînă să mă hotărăsc dacă să continui cu Filmul de duzină/ Quickie realizat de siberianul Serghei Bodrov în Germania, dar relatînd despre mafia rusească din Santa Monica, sau să optez pentru Bodrov fiul și istoria a două Surori despărțite de soartă, mi-am acordat un moment de respiro să-mi clătesc ochii cu furnicarul de senin Babilon, în care toate etniile pămîntului conviețuiesc pașnic, locuind și muncind, după preferințe și capacități, în blocuri recent construite sau în cochete reședințe
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
față de tine însuți, fără legătură cu mersul lumii, cu societatea, chiar cu cei pe care îi iubești. La o altă definiție s-a gîndit, desigur, Petru Dumitriu - care mi-a fost prieten pînă ce drumurile și vederile noastre s-au despărțit, una din dramele generației, printre cele mai dureroase - cînd mi-a făcut o mărturisire pe care nu o pot uita. Ne aflam amîndoi în cercul Petru Comarnescu și ne plimbam într-o după amiază însorită (era prin 1946) de-a
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este a sclavului care
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
în limitele dogmei și ale bunei cuviințe. De aceea, în ciuda elegantei ospitalități, mă înăbuș și clănțăn din dinți în casa asta frumoasă fără soare, în parcul fără perspectivă, în care nimic nu se schimbă și număr ceasurile care mă mai despart de Tescani. Copiii însă nu par deloc să împărtășească această impresie a mea, dacă judec după strigătele de bucurie și elanul de sălbăticiuni tinere cu care îmi sar dintr-odată în brațe când, la cererea mătușei Maria Sturdza, le dau
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
carcasa noastră uscată? Inevitabila tragedie a vârstei de la care nu te poți sustrage decât proiectându-te prin gândire ca și prin voință, în domeniul Frumuseții pure, sublimând modalitățile de a iubi, de a dori și de a te bucura, renunțând, despărțindu-te de tine, înainte ca împrejurările să o facă și devenind de neatins pentru Dintele implacabil al Timpului. Dar pentru aceasta trebuie să fii în stare să sublimezi... În ciuda acestor sfaturi pe care mi le dau mie însămi, și pe
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
problemă estetică de rezolvat; o răscumpărare crudă a maiestății mele și a bucuriilor terestre, o sumbră etapă plină de obstacole pe drumul greu al despărțirii finale. Despărțirea nu pare ușoară decât atunci când posezi lucrul de care îți propui să te desparți. Și nu te desparți bucuros decât de cei care fug după tine. Dar, sărmanul de tine, o filozof învățat, în ziua în care ființe și lucruri se depărtează de tine pentru că vei fi încetat să le mai atragi! Întâlnire intimă
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
o răscumpărare crudă a maiestății mele și a bucuriilor terestre, o sumbră etapă plină de obstacole pe drumul greu al despărțirii finale. Despărțirea nu pare ușoară decât atunci când posezi lucrul de care îți propui să te desparți. Și nu te desparți bucuros decât de cei care fug după tine. Dar, sărmanul de tine, o filozof învățat, în ziua în care ființe și lucruri se depărtează de tine pentru că vei fi încetat să le mai atragi! Întâlnire intimă în această seară, la
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Călin-Adam (născut în 1909), Stroe-Eugen (născut în 1912) și Ada (născută în 1918). Băieții erau din prima căsătorie cu Marioara (născută Dumitrescu, decedată în 1913), iar Ada - din cea de a doua căsătorie cu Mania (născută Goldman) de care se despărțise prin divorț în 1926. La despărțire, fosta soție își păstrează numele soțului, devenind cunoscuta pianistă Mania Botez. Fata, în vârstă de 8 ani, rămâne în grija tatălui. Primul băiat, Călin-Adam - pentru familie, prieteni și cunoscuți: Călin - a absolvit Facultatea de
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
sunt închiși în sine, rostindu-se rar. Chiar clipele de mare încleștare afectivă se consumă în aceeași tăcere, din care parcă și gîndul s-a risipit în funcțiunile automatice: Cînd oamenii șed așa de piatră, încît numai o cruce îi desparte, atunci ei nu vorbesc, chiar nici nu gîndesc nimic. Este o limbă tainică care nu are vorbe și nu cuprinde gîndiri, o limbă pe care o pricep și cei ce n-o știu. Asta se vorbește însăși pe sine". Am
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
tulburat presa cotidiană de la noi. În schimb, ROMÂNIA LIBERĂ l-a atacat pe premierul Năstase deoarece, la Tîrgoviște, acesta a vorbit și despre faptul că unul dintre absolvenții faimosului liceu de la Mânăstirea Dealu a fost tatăl său. Aici Cronicarul se desparte categoric de semnatarul articolului din România liberă, care consideră că premierul a comis o gafă vorbind despre tatăl său și despre fondatorul liceului "Mânăstirea Dealu", Nicolae Filipescu. Acesta din urmă a înființat un liceu de elită, încît elogiindu-și tatăl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
fiindcă destinul omului e mereu același (de a cunoaște pe cont propriu) și mereu altul (întrucît a acumulat tot ce s-a cunoscut pînă la el atît în materie de afirmare, cît și de înfrîngere)". Astfel și eu mă voi despărți o vreme de Jan Kott care îl vedea pe Hamlet ca pe "un biet tînăr cu o carte în mînă". "După el", spune Ileana Mălăncioiu, "prințul danez ținea în mînă cartea vremii sale. După mine, cartea pe care o ținea
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
a semăna cu acele hanuri din Spania în care călătorul nu poate avea la îndemînă decît hrana pe care a adus-o de-acasă: "acum să mîncăm din pachet/ pentru că lucrurile au în sfîrșit/ dimensiuni rezonabile" (O ureche aproape perfectă). Despărțindu-se de mirajul echivoc al materialității sale fabuloase, lirismul devine evanescent, fragil însoțitor al pururi inadaptabilei ființe: "Fă-ți casă, folosește intens/ Spațiul acesta absurd/ Iar în golul sufletului tău/ Pe Matilda așaz-o./ Soldatul din tine e mort/ Artistul, singur
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
munci umile ("Voi freca podelele mai tîrziu,/ voi coace plăcinte" - Paznicul cel bun), poeta se simte expurgată treptat de ispitirile lumescului, situată în perspectiva indefinibilă a absolutului: "Eu cred că Dumnezeu/ mi-a sortit acest peron/ spre Purgatoriu/ unde se despart rădăcinile/ de florile lor ziliere.// Acum ați venit/ cu microfoanele voastre lustruite/ și-mi cereți "să mă definesc"/ ca și cum sufletul meu/ ar avea început și sfîrșit" (Interviu sau de ce n-or sta oamenii pe la casele lor). Mariana Bojan aspiră, prin
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
secunde, am auzit un lătrat vesel. Un cățel alb, venit de nu știu unde, sări pe mine, pus pe joacă. La început am crezut că visez. Era chiar Bill, cățelul meu alb din copilărie, cu care mă jucam și care nu se despărțea de mine nici o clipă... Bill, am făcut... Bill, cățelul meu drag... ți-oi fi adus aminte de mine? Și luai în brațe cățelul familiei cumsecade din fermecata casă cu pereți de sticlă.
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
fi limitele în care prieteniile fac suportabile opozițiile ideologice? De vreme ce, uneori, opozițiile ideologice i-au transformat pe foștii prieteni în adversari pe viață și pe moarte, trebuie să constatăm dacă nu a fost depășită o limită, dincolo de care ideile îi despart pe oameni. Dar, înainte de aceasta, m-aș întreba și în ce constă diferența - dacă este una - dintre situația pe care o descoperim în interbelic, aceea din anii comunismului și cea de după 1989. Mai întîi ar fi cazul să observ că
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
legionare produseseră în interbelic un efect asemănător. Rinocerizarea descrisă de Ionesco, proces treptat de asumare lașă a convingerilor celor mulți, are la capătul de sus violența și crima. Nici cea mai tare țesătură amicală nu le face față. Ideologiile îi despart pe oameni doar teoretic. Violența îi aruncă în tabere diferite. Torționarul și victima nu mai găsesc nici o punte de trecere unul spre celălalt. Lasă că ei nu se mai opun ideologic, putînd fi chiar adepții aceleiași ideologii, ca Silber și
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
polemici. Ei îi reproșează lui Bellow "colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut și scris trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat în lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
mi se pare această permanentă raportare la biografia proprie, la condițiile materiale în care s-a dezvoltat un anumit tip de poezie. Asta dă poemelor o lipsă de gratuitate cuceritoare și face dovada unei lucidități teoretice prin care Codrescu se desparte de șaizeciștii din țară, fără să piardă însă și savoarea metaforică a acestora. Ultimul grupaj cuprinde poezii scrise la sfîrșitul anilor '80 pînă în 1990. Poetul e deja celebru, iar literatura sa capătă o seriozitate, o gravitate care se transmite
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]