934 matches
-
totul Între mine și adevărata mea iubire. Te-am mai văzut. Demult, zăcând acolo, așa ca acum. Negru, vraiște, pe moarte. Atunci am fost bucuros și acum tot bucuros sunt. Bag mâna În geantă și Îmi scot ciocanul cu vârful despicat. O parte din mine se află undeva departe, când Îl lovesc cu el În cap. Nu poate rezista loviturilor mele. I-au tras-o cum trebuie, ceilalți. După două lovituri nefructuoase, la a treia mă izbește un acces de euforie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pus pe puțoi și i-au tras șuturi până l-au lăsat fără cunoștință. Noi n-a trebuit decât să terminăm treaba, nu știam dacă era sau nu tipul cu care era Carole. L-am căpăcit cu ciocanul cu vârf despicat pe care-l foloseam să ne protejăm pe stradă. L-am cumpărat din Chelmsford, pe drumul de Întoarcere de la Tony și Diana. Drummond poate să caute În toată Scoția. Noi aveam nevoie de el, existau oameni care puteau Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gospodină surprinsă cu lingura în oală. Pe păretar scria: „Curat și bine aranjat faci din colibă un palat”. Deasupra patului era atârnat un tablou prezentând veridic „Răpirea din serai”. în sfârșit, un alt tablou având în centru o lubeniță proaspăt despicată, completa fondul plastic al încăperii. — Scuză, te rog, deranjul - spuse firesc, în slava veche, țigăncușa, aruncându-și mantia pe pat. „Nu-i nimic”, murmură Broanteș în gând. — Ia loc, te rog! Bei o cafea? - întrebă țigăncușa. „Aș bea”, gândi Broanteș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
smântână. PĂSTRĂV CU CRUSTĂ DE SARE Un păstrăv de circa 600 de grame, 1 kg. de sare grunjoasă, două albușuri de ou, o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar, trei linguri de unt și o lămâie. Păstrăvul curățat și despicat doar în partea de la burtă se spală și se șterge de apă. Pătrunjelul și mărarul se spală, se scutură de apă și se bagă în burta păstrăvului. Sarea se amestecă cu albușurile și cu 100 ml de apă rece. O
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriților nu și-a atins încă vîrful." 17. După ce a asfințit soarele, s-a făcut un întuneric adînc; și iată că a ieșit un fum ca dintr-un cuptor, și niște flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. 18. În ziua aceea, Domnul a făcut un legămînt cu Avram, și i-a zis: "Seminței tale dau țara aceasta, de la rîul Egiptului pînă la rîul cel mare, 19. și anume: țara Cheniților, a Cheniziților, a Cadmoniților, a Hetiților, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ciudat și legendar. Și barba lui șterse prelung geamul, în încercarea de a examina cât mai bine labele acelui sirus, jumătate de leu, jumătate de condor, crestele zimțate și pliurile gâtului, solzii cozii lungi, botul ca de șarpe, cu limba despicată, ca să se oprească în dreptul cornului ascuțit de pe frunte. Dariustimo îl privi meditativ. Un astfel de corn îi crescuse și lui, dar nu în afară, ci pe dinăuntru. Rămăsese șocat de rapiditatea cu care dispăruseră cei doi. Oare era deja ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu intenția de a cere un masaj la cap, mirosul loțiunilor și al pudrelor i-a amintit de zâmbetul lătăreț, sugestiv, al Axiei, așa că a ieșit numaidecât afară. În pragul ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale unui fluviu. Când și-a revenit În simțiri, și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea să fie alături de oameni, de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în fața camerelor, șoptindu-le: — Iată-i. Ăia care par niște amanți latino. Bătrânul șef de trib intona cuvinte de pace. Cei trei tineri viteji rostiră - cu un accent mexican curat - niște replici despre ochii albi ce vorbeau cu o limbă despicată. Cineva strigă „Stop!” și întreaga scenă deveni o mare tulbure de trupuri în mișcare. Mal se strecură spre cei trei, care își scoteau țigările și brichetele din pieile pieilor-roșii. Indivizii își dădură seama imediat că e polițist. Atunci apăru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pui, iar acum mirosea a fiertură de porumb și porc bine prăjit. Sinagoga de vizavi de Hollenbeck Park era acum o biserică catolică. Bătrâneii cu kippa, care jucau șah la umbra copacilor, fuseseră înlocuiți de pachucos cu pantaloni cu manșetele despicate ce se plimbau țanțoși, îmbrăcați de gală, se fâțâiau, unduindu-și umerii, și vorbeau în argou de bulău. Buzz dădu ocol parcului, uitându-se la ei și etichetându-i: șomeri, peste douăzeci de ani, probabil vindeau țigări de marijuana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mecanic, ne trimite cu gîndul la expresioniști, cum se întîmplă în aceste versuri: "soarele se lasă cioplit în artere de electroencefalograma inerției/ ploi sînt ridicate pe scripeți în noaptea cu farurile stinse/ și trîmbiți înăbușite de cîlții umbrei/ văd pești despicați le atîrnă carnea transparentă pe frînghii/ cactușii cresc în riduri de mătase/ clovnii fac tumbe la paralele de fum." (p.49) De sorginte expresionistă este și viziunea din poemul intitulat apocalipsa de gheață : "mari roți de fum arteziene de hîrtie
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
ba chiar cerându-mi părerea: asta îmi vine bine, Tuculuc? foindu-și fundul superb ca să-i cadă faldurile materialului fin pe îndelete pe bucile de femeie de 33 de ani!) ce-i pune în evidență sânii grei și fesele rotunde, despicate adânc. E conștientă de indecența trupului ei și caută să mă îmbuneze vorbindu-mi încetișor... scuzându-se cumva... promițându-mi să doarmă cu mine după masă, ca de obicei... știi tu, Tuculuc, doar te-am lăsat de atâtea ori, o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
o singură mișcare atât de iute Încât nu putea fi văzută cu precizie, tânărul scoase o sabie de la spate și desenă un opt prin trupurile celor doi. O clipă mai târziu, sabia era Înapoi În teacă, iar ultimii Cuceritori zăceau despicați de la gât până la pântece. Amir Își aminti cadavrele găsite În deșert. Aceeași lovitură de tăiere. Invizibilă. Imparabilă. Rămăseseră acum doar ei doi, iar mongolul nu știa ce ar trebui să facă. Apoi Își spuse că singurul lucru limpede din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea fi adus În fața lui, atunci să fie ucis pe drum. Achingiii Încercaseră să Îndeplinească porunca, dar În ultima clipă căzuseră răpuși de o forță necunoscută. Sau poate de Umbră. Ienicerii din imediata apropiere Încercaseră să Îndeplinească porunca și căzuseră despicați În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută de spahii se apropiau de el la galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se face că nu vede. O lasă să creadă că a reușit să-i înșele agerimea și de data aceasta. Omalissan își plătește ierburile care-o fac stearpă cu perle dăruite de el. A cumpărat o slujnică arabă, cu buza despicată, și-i dă, în fiecare lună, o nouă sferă perfectă de lumini roz-gălbui, desprinsă din șiragul care-i înconjoară mijlocul. Oare ce va face când se vor termina? Musa așteaptă cu interes rezolvarea ecuației. Între timp, închide ochii. Și tu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și stăpânul cel tânăr. Musa cel încă neîncercat de măcelul de la Guadalete vegetează în grădinile din Kairouan. Fiul unic al unui părinte bogat. Smead, înalt, magnetic. Toată lumea îi cade la picioare. Uneori se distrează batjocorind un copil tuciuriu, cu buza despicată. Musa râde de el. Și la fel râd scribii. Cadânele. Dansatoarele. Bucătarii. Eu însumi râd, pentru că altfel sunt la cheremul toanelor lui. Toți suntem. Toți putem pieri dintr-o fluturare a mâinii emi rului. Prietenul și stăpânul meu. Musa cel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Râd cu ei. Râd mai departe. De undeva, din spatele unor zăbrele care îi despart pe sclavii sortiți muncilor grele de cei care, grație unui talent sau unei hachițe, au acces în apartamentele emirului, mama lui Asad, fiul meu cu buza despicată, despre care numai ea și cu mine știm care-i sunt părinții, mă blesteamă în graiul secret al iubirii noastre. Îi simt ochii pironiți în ceafa mea, simt cum praful și pulberea se aleg de numele meu. Copilul primește o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știm care-i sunt părinții, mă blesteamă în graiul secret al iubirii noastre. Îi simt ochii pironiți în ceafa mea, simt cum praful și pulberea se aleg de numele meu. Copilul primește o palmă încărcată de inele peste obraz. Buza despicată sângerează. Inima mea plânge. Râd cu ei. Râd mai departe. Metrou. Soundtrack cu „Urmează stația...“ și „Atenție, se închid ușile“. Cu nasul în eșarfă, ochii roșii ca de alcool și iPOD-ul dat la maximum, David e identic altor sutezecimii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui Musa ibn Nusayr, pentru aleasa inimii lui. Cadou de nuntă. Copilul și mama lui. Două suflete. Numai că, atunci când au sosit, nobilul senior a strâmbat din nas. Prietenul lui, prințul arab, își râsese de el, pasămite. Copilul avea buza despicată. Semn rău. Neștiind ce să facă nici cu el, nici cu mama lui, i-a lăsat liberi. Ar fi fost prea mare bătaia de cap să-i trimită înapoi. I-a lăsat liberi și, arși de sete, de oboseală, de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru că nu, lumea mea nu mai exista și din nou poza mamei, a mamei mele, o fetiță aninată de mâna Leei, zâmbindu mi dintr-un chenar de zimți, ascunsă între portocalii din pagină, acolo unde cade Asad cel cu buza despicată, mult înainte ca medicul arab anonim care este, de fapt, o fată creștină, o prin țesă neștiută care desenează scări spiralate și apeducte și galerii și notează proporții și poțiuni și face amestecuri și păstrează taine, să-și stârnească frunzele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și atunci ... I-au spus domnului Whittier că trebuiau să fie mereu pe picior de plecare, să schimbe ascunzătorile, să fugă pentru a rămâne în siguranță. Reverendul Fără Dumnezeu, strângând în mâini un album de Barbra Streisand, cu buzele lui despicate semănând cu niște caltaboși, mișcându-se în timp ce citea versurile din broșură, spuse spre reportofonul Contelui Calomniei: — Sigur, am crezut că o să avem un sistem stereo aici. În obiectivul videocamerei Agentului Ciripel, Bucătarul Asasin ridică în dreptul feței lui grase lingura plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
confecționate din animăluțe care se mușcau unele pe altele de cur. Vizoni și jderi și nevăstuici. Moarte, dar cu dinții bine înfipți. Aici, în salonul italian, în genunchi, ținându-i mâna însângerată și uitându-se în sus la nasul ei despicat, Sfântul Fără-Mațe i-a spus Mamei Natură: — Poți să te prefaci că mă iubești pentru tot restul vieții? Și, în genunchi, a strecurat inelul cu diamant de trei carate, inelul roșu și lipicios pe care-l retezase cu tot cu deget de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea un soi de jachetă neagră. E o uniformă militară sau un costum de patinaj artistic, din stofă de lână neagră, cu două rânduri de nasturi de alamă în față. Parcă-i o majoretă neagră de catifea, cu nasul ei despicat, ținut laolaltă de cojile de un roșu închis. Își vâră mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune Sfântului Fără-Mațe — Mă închei? Flutură ce-a mai rămas din mâinile ei și zice: N-am degetele de care-aș avea nevoie. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
paisprezece poșete Coach cu pantofi și toalete asortate. În noaptea aia, după ce a plătit cincizeci de dolari ca să-l bată măr pe Webber, fata se uită la el, la ochiul lui orb și lăptos, umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate șuvițele și cârlionții blonzi lipiți de sângele închegat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se Închege un schepsis, o dramă, să apară gudronul esopic, morala sau zicala nocivă.) Dar pînă atunci hrănesc cu hălci mari de carne lumina și bezna celei de-a doua jumătăți a poemului. Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca o limbă de șarpe, despicat precum vulva femeii, despicat precum apele Iordanului, de cînd Dumnezeu a poruncit poetului necunoscut să treacă semeț cu jumătatea nescrisă a poemului pe umeri, să iasă din robie, salvat de la nebunie. Dar deocamdată mi-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să apară gudronul esopic, morala sau zicala nocivă.) Dar pînă atunci hrănesc cu hălci mari de carne lumina și bezna celei de-a doua jumătăți a poemului. Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca o limbă de șarpe, despicat precum vulva femeii, despicat precum apele Iordanului, de cînd Dumnezeu a poruncit poetului necunoscut să treacă semeț cu jumătatea nescrisă a poemului pe umeri, să iasă din robie, salvat de la nebunie. Dar deocamdată mi-e bine...! Femeie, ridică-te, și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]