2,703 matches
-
domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și „Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348-350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pămînteană“, mai presus de dovezi, ea existînd În sine și mistuindu-se la propria-i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
creații, omul va dispărea și el. Dacă omenirea refuză acest viitor și întrerupe în mod violent procesul globalizării, înainte chiar de a se fi eliberat de alienările ei anterioare, ea va bascula într-o succesiune de barbarii regresive și războaie devastatoare, utilizând arme încă de neimaginat astăzi, opunând state, grupări religioase, entități teroriste și pirați privați. Voi numi acest război hiperconflictul. Și el ar putea face omenirea să dispară. în sfârșit, dacă mondializarea poate fi pusă sub control fără a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
motiv Îi invocau pe Brooke, pe Swinburne, pe Shelley. Șansa lor era să facă să pară totul frumos, lustruit, bogat și plin de imaginație; trebuia să Îndoaie tentaculele fine, aurii, ale imaginației lui spre imaginația ei. Acesta era substitutul marii, devastatoarei iubiri, care nu fusese niciodată mai aproape, dar niciodată nu fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful timpului de Swinburne, iar cele patru versuri Îi răsunau după aceea În minte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a deschis gura, că-l prinsese chestia pe expirație și începuse să se sufoce, era dinamită în aer, mai ales că Gonța o ținea pe a lui, nu punea neam două vorbe una lângă alta și, în tăcerea dinaintea râsului devastator, îl auzim pe Brancomir informându-se la Hudac cu glasul lui de clopot de catedrală: ― Monșer, s-a bâlbâit? Am fugit care încotro, au rămas Beligan cu Brancomir în scenă. ― Ce i-a apucat, monșer? întreabă Brancomir. ― Nene, se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vieți , unor gânduri care au clădit un edificiu pe o temelie șubredă. Era plecat în D. de 3 ani, timp în care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii;cele câteva zile petrecute acasă fiind devastatoare, tăcerile tensionate ducând la stări de agonie și deznădejde. Nimeni nu mai putea să dărâme zidurile care se înălțaseră înfricoșător între noi. - Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
memoriei timpului Coboară gândurile. Împietrite în coloane, mesaje milenare ne vorbesc despre bucuria unei victorii triumf vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după starea zeului senin sau devastator, mânios care tulbură algele, peștii, jucăușul, afectuosul delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre și lumini de gemete înscăunate, străbat secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
brutal, deși față nu părea de loc periculoasă. Avea gură mică, nașul și urechile delicate, iar fata ei era că o opinie în continuă schimbare. Trupul ei, o epistola apocrifa bine întocmită, conținea un număr considerabil de erezii delicioase și devastatoare. Oricum, într-un final, iubirea a venit rostogolindu-se peste mine cu un aplomb aproape brutal. I'M MAINLY LIKE MYSELF I'm mainly like myself, most of the time And șo unlike myself, some of the time Sometimes I
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
pregătiți! Guvernul doarme, autoritățile locale nu se implică ... și dăi ... și toacă ... Iar cutremurul, bietul de el, abia de ajunge pe la vreo trei-patru grade. Jenant. Orice copil, mai răsărit, știe că până pe la 5-6 grade, dânsele, cutremurele, nu au efect devastator. Pe când prezentatoarele, bombe cu napalm! Melițe, patentat Crina Matei! Cine vă împiedică, stimați realizatori tv, ziariști să vă alegeți subiecte interesante? Și invitați profesioniști în subiectul emisunii. Cine vă împiedică să vorbiți calm, cald, neutru. Deontologic. Nu aveți voie? E
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
când ne-am văzut în această lume, căci la nici două luni de la plecarea mea am primit cummplita veste, că prietena mea s-a stins. În floarea vârstei pe neașteptate a fost înghițită de adâncurile eternității, spulberată de un ciclon devastator numit ,,atac cerebral”. Pentru mine s-a stins pentru vecie farul de pe un țărm primitor și peste visele și speranțele Dianei a căzut întunericul și tăcerea nopții eterne. Referință Bibliografică: Icoana prieteniei noastre(continuare) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
sau vom supraviețui. Greu de crezut! Boala actinică, în general, este necruțătoare. POVESTITORUL: Nu eram singur pe Pământ. Mai erau și alți supraviețuitori. Consoarta mea s-a aflat la multe mile depărtare, dar a găsit-o. Deși cataclismul a fost devastator, totuși a mai rămas câte un supraviețuitor. S-au format colonii iar cei care au scăpat neatinși de boala actinică au colonizat iar lumea. Cei atinși de către necruțătoarea boală fie s-au stins, fie au dat naștere la mutanți. Așa
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se scurg tăcute clipe Pe margini de peron; Doar gândul stă să țipe În ultimul vagon. Privirea răscolește Pe orice călător, Pustiul însă crește Sub roți năucitor! Curg umbrele pe zare Sub soarele arzând; Tăceri devastatoare Rămân agonizând. Se zbate-n geană clipa, Minutele-s prea lungi, Frântă îți e aripa Spre zări ca să ajungi! Rămâi privind tăcută. Nu-i niciun trecător! În gânduri ești pierdută... Faci parte din decor! Tristețea îți îmbracă A ta neclintire
CLIPE PUSTII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363413_a_364742]
-
urcă discuția până la energia unei minți agere dar nu trece granițele blândeței, culminând cu aroganța și timbralitatea omului ce se crede întotdeauna deasupra. Ascultarea binevoitoare a celui ce-i vorbește spune mult despre faptul că nu trăiește închisă în ego-ul devastator al unuia ce crede că nu mai are a afla nimic nou de la cineva, a cunoaște și prelua nimic din judecata altuia... Iar sfatul ei pe care îl dă vreodată cuiva, în vreo situație, nu e niciodată indicație, poate numai
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
este pretutindeni. De aceea niciun domeniu științific nu o omite. Apele mari, fluviale, pot ajunge adeseori în conflicte dramatice cu omul. În acest caz, mâna omului, cea care de cele mai multe ori răscoală apele, este decisivă în a le opri acțiunea devastatoare. Ca parte a Administrației Naționale „Apele Române”, Administrația Bazinală de Apă Siret are responsabilități majore în acest sens, unul pe al carui fir se încheagă statornice conversații din care se alcătuiesc materiale de presă, cu purtătoarea de cuvânt a instituției
DR. ING. EMIL VAMANU. APA, MATERIE VITALĂ ŞI ACT ESTETIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360976_a_362305]
-
mai prețios, pe care comunitatea îl susține și-l arată cu mândrie, „supraviețuitorul” sublimează speranța și promisiunea în viitor. La fel de anevoioasă ca înălțarea este și desfacerea piramidei, când o fracțiune de secundă de neatenție poate provoca un accident cu efecte devastatoare. Există și variante inversate de înălțare, când se începe cu vârful și se ridică inel după inel de la sol. În astfel de cazuri, efortul aproape supraomenesc al celor care ridică într-o încleștare inelele succesive duce cu gândul la truda
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
prosperă grație conservării și ecoturismului, la locuințe neolitice în peșteri, de la piscuri îndepărtate, îmbrăcate în zăpadă, la biserici de gheață, filmul prezintă o fată nemaivăzuta a României. Wild Carpathia Seasons of Change trage, totodată, un semnal de alarmă în privința efectelor devastatoare ale defrișărilor ilegale din pădurile seculare românești. Episodul Anotimpurile schimbării explică, de asemenea, cum și de ce trebuie că acestea să înceteze: ecoturismul și turismul cultural pot reprezenta viitorul pentru aceste zone, dar numai dacă se vor opri tăierile haotice de
FILM DOCUMENTAR LA ONU de I C R NEW YORK în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363224_a_364553]
-
strângere de fonduri a precizat epoca respectivă deabea între 1550-1600 . Dar să revenim în zilele noastre. După cele două războaie mondiale și Războiul Rece, mai ales Europa se confruntă cu un eveniment complex, respectiv invazia musulmană, aparent în urma unor războaie devastatoare, în realitate, organizate din umbra unor regimuri totalitare, extremiste, ce duce la Ciocnirea Civilizațiilor, deja prezis de acum un secol. Cruzimea jihadiștilor, nepăsarea față de instincte ancestrale (supraviețuirea, ocrotirea copiillor) schimbă datele problemei și determină idei parcă desprinse din Apocalipsă. Prăbușirea
CAND VA VENI ..... APOCALIPSA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368349_a_369678]
-
ne-a dat lacrimile, spunea marele poet Lucian Blaga, dar și visele, altfel cum am putea suporta tortura că existăm... Dulcineea n-a existat; cel mai mare visător, acela a creat-o dintr-o nevoie imperioasă de a rezista temperaturilor devastatoare din el; de atunci, prin procură, mai furăm și noi această iluzie că există Dulcineea, când de fapt ea nu există. Puterea mea de a crea se oprește azi la un câine. Unul materializează un câine, altul o Dulcinee. Între
ÎNTÂLNIRE CU DON QUIJOTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367839_a_369168]
-
plânge, nu deznădăjdui! Caută, visează, luptă! — Dar eu nu-s făcut să mă lupt, eventual să visez, să mă visez. — Atunci visează, cu toată puterea! Visul acesta-i tot un fel de luptă, jumătate rugă, jumătate rug. Chiar dacă lupta e devastatoare, are frumusețile ei nepieritoare. Caută anemone, sau crini, sau iarba-dracului, luptă cu orice preț, visează cu orice preț, caută cu orice preț! Acolo, în inima ta, acolo e totul, afară—nimic! Și oricum, nu izbânda este importantă, ci puterea de
ÎNTÂLNIRE CU DON QUIJOTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367839_a_369168]
-
în toata plenitudinea lui va înceta să se mai scurgă înspre un înainte, invariabil de altfel, întregul repezentat de acesta se va prabuși în necesitatea unui alt punct. Și de aici, ciclul își continuă periplul infinit, sau în cel mai devastator caz cu putință, atinge pragul infinitului. Culoarea timpului se regăsește în fiecare constantă care îi caracterizează existențialitatea în sine. Referință Bibliografică: Culoarea timpului / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
curbe ascendente îngrijorătoare deteriorând „echilibrul” reclamat de consens al opțiunilor și agre(ment)ărilor pe eșichierul vieții politice și sociale. Alcovuri căptușite cu mătăsuri, catifeluri și finețuri exotice de unde ies fuioare prelungi de fum străveziu și cu mirosuri aromate exotice devastatoare de rășini de palmieri, molizi și cedru amestecate cu emulsii de agurid, esențe de trandafiri și garoafe din diminețile cu zori încă nedezmeticiți de teritorii fără repere geografice sigure, poate existente în închipuirea amorezilor de-o noapte. Vise ce năpădeau
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
perene. Invazia concertată a trivialității și promiscuității defulate acum, într-un chip impersonal dar monstruos, agresând bunul simț și dreapta cumpenire sub toate aspectele, pătrunderea fără noimă, din afară, a unor kitsch-uri etice și estetice pretins modelatoare (în realitate, devastatoare!), toate și multe altele grăbind apropierea „fundăturii” din care iată, nu am mai ieșit după mai bine de două decenii de la răsturnarea din decembrie '89. În timp ce eu credeam, atunci ca și acum, că în fața unui atare spectru al nevolniciei și
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
simțea în largul lui și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne vom scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre două pietroaie, când m-am trezit că
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
vreodată că am trăi în „concubinaj” cu ea, sau i-am face serios avansuri... Aseară am asistat de la fereastră la un „circ neronic” (!), nu neuronic și nici neutronic, doamne ferește, ci unul aidoma Romei pe timpul pi-romanului cesar Nero, un incendiu devastator, părelnic apocaliptic, cu limbi de foc cât blocul izbucnite la clubuli lui Cătălin Botezatu din Tei, asta zicea lumea și zic și eu ca dânsa - blestemul locuitorilor din zonă care nu mai suportau muzica dată la maxim, până spre orele
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
i se deschidă apetitul pentru aventură. „Anturajul select a făcut-o să beneficeze de cea mai înaltă instruire în spiritul filosofiei și al artei. Așa l-a cunoscut de fapt pe marele Nae Ionescu, alături de care a trăit o iubire devastatoare”, povestește istoricul Dan Falcan. Filosoful a rămas impresionat de vitalitatea ei, deși era cu 11 ani mai în vârstă . Prietenia lor, nota prințesa, era una „eterică, în domeniul transcendental al spiritului”, dar nu excludea dintre calități virilitatea lui. Relația lor
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
în pofida nedreptăților stăpânitorilor, a cuceritorilor, a hoțiilor, a bolilor și a necazurilor de tot felul. Dar iată, în acele ținuturi încremenite în timp, de mii de ani, se întâmplă ceva deosebit. Și nu fu un cutremur, un uragan, un fulger devastator, ori un vulcan furibund. Era un fapt, la prima apreciere, nesemnificativ. Doi oameni călătoreau pe drumuri pietroase, prăfuite, și păreau istoviți de atâta drum, sleiți de puteri, de foame și de vântul stepelor. Cei doi începură să urce cărările anevoioase
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]