280,392 matches
-
reviste ca Observatorul Cultural, care fac informare foarte bine, cît o revistă de direcție. Iar direcția LA&I-ului cred că va fi așa: cu sufletul la ideea românească și cu mintea către Europa - dar, mă rog, nu vreau să devin patetic. Să ne amintim cum ați pornit LA&I-ul, în 1991. Am pornit oarecum sub semnul întîmplării. Dan Caragea, un prieten vechi, lusitanolog, avea o bursă de trei luni, în Portugalia și m-a întrebat dacă nu vreau să
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
a întrebat dacă nu vreau să-i țin locul, dacă nu vreau să fac niște cronici, niște recenzii, un ziar mic, ușor, suav, diafan. Am zis da. Aveam și un respect atunci față de Ion Rațiu, care apăruse în țară și devenise deja ținta batjocurii fesenismului din vremea aceea. Habar nu aveam ce e Partidul Național Țărănesc. Eu sînt, de felul meu, conservator - culturalicește, liberal - economicește și, de fapt, un "one man show". Așa că l-am luat ca pe o joacă. Era
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
dar am debutat la 11 ani, în "Scânteia tineretului". Asta era prin '64, cu o scrisoare-răspuns la o anchetă: "Cît de singur vă simțiți?/ Ce vreți să faceți în viață?". Eu am spus că sînt foarte singur, că vreau să devin ziarist și că îmi place foarte mult muzica lui Adamo. Pe urmă, la o săptămînă sau două, le-am trimis un articol despre găștile de pe Șoseaua Giurgiului, care acționau la cinematograful Flamura. Am făcut deci primul reportaj din viața mea
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
cu Mihai Coman, actualul decan al Facultății de Jurnalistică de la Media Pro, eram cu Cristian Crăciun, profesor prin Moreni-Prahova, cu Teodora Stanciu, acum la Radio. Prietenul meu cel mai bun - în afară, evident, de Tania Radu, care avea să-mi devină soție - Marian, era în '72 cam la fel de serios și de blindat intelectual. Dar, pe de altă parte, aveam și această bosă ludică, această pasiune a teatrului care ne-a făcut să ne dăm rău de tot în spectacol. Prin '73-
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
pe navetiștii noștri prieteni să-și piardă energiile intelectuale prin țară. La cenaclu, am chemat vreo zece, după aceea, douăzeci de persoane. Am făcut o revistă care apărea în zece, după aceea, în douăzeci de exemplare etc. etc. Elitist am devenit în timp, nu vreau să spun că după întîlnirea cu doamna maior Coliban, care mi-a demonstrat, extrem de gentil, de altfel, că nu e cazul să avem forme organizate clandestin acasă. Pe urmă, doamna Bușulenga m-a pus la "Revista
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
mic, eram deci mai degrabă colectivist, funcționam ca liant, multă lume considera că eram un factor coagulant foarte bun. Acum am ajuns elitist - bine, e și marea mizerie care te înconjoară și care te sufocă, te obligă la "elitism". Elitist devii, nu cred că te naști. Ați afirmat adesea că v-ar fi plăcut să trăiți în generația '27... Ce-i drept! Am auzit foarte multe voci împotriva idilizării generației '27. Evident, că pe măsură ce trece timpul și eu îmi deradicalizez admirația
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
subterane, vezi că nici acolo n-a fost prieten nimeni cu nimeni, vezi că cei care au ajuns celebrități la Paris îi supralicitează pe cei eșuați, neîmpliniți, gen Țuțea sau Mircea Vulcănescu, care, dacă s-ar fi împlinit, ar fi devenit, precum Noica, rivali pentru Eliade și Cioran. Una peste alta, vezi tot felul de nimicnicii dintr-astea prăfoase și umbroase. Dar ce țin eu ca tinerii să preia din generația '27 este, pe de o parte, acest patos cultural extraordinar
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
cînd a văzut că acest scris generează viață, ca un mecanism scăpat de sub control, a preferat să tacă. Să scrie "povești orientale", sau să bată drumurile navetei Berlin-București într-o agitată nestare. începuseră să-l urmărească chiar... scrișii săi. Cuvintele deveniră făpturi "morale"". Ficțiunea este renunțarea lui Caragiale de a mai descrie/genera realități. Caragiale a fugit din fața blestemului de a trăi într-o lume... caragialescă: "Caragiale, cred eu, nu ne mai este demult contemporan. Răsfoind presa acestui veac, am impresia
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
vede azi, și câtă va mai fi - este luată dintr-un jurnal intim și completată după trebuință, cu mărturiile cotidianelor epocii. Din acest punct de vedere fabula mea are picioare de cronică...". Ceea ce înseamnă că evenimentele reale evocate în roman, devin cheia mizanscenelor scriitorului, dezbaterile pe multiple planuri trecute din publicistică în mărturisirile exaltate, în patetismul inspirat și nobil al schimbului de idei dintre intelectualii din paginile romanului, nota lor gravă și esențială, în ritm de poemă și mărturisire de credință
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
Franței, am avut prilejul de a fi discutat cu Angela Gheorghiu tocmai acest aspect privind compatibilitatea dintre starea fundamentală a glasului domniei sale și solicitările muzical-dramatice ale rolului, ale partiturii. Am convenit asupra faptului potrivit căruia manevrarea complexului de nuanțe timbrale devine în acest caz un factor hotărâtor, pe care - adaug eu - artista noastră îl stăpânește cu iscusită inteligență profesională. Angela Gheorghiu este ceea ce se poate numi o personalitate. Este agreabilă și comunicativă, volubilă, chiar percutantă, este diplomată și perseverentă. Talentul ei
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
al d-lui Ion Ianoși. În loc de-a regreta răul pricinuit "prin îndoctrinarea, marxizarea, manipularea intelectuală și falsa formare spirituală pe care a exercitat-o asupra a zeci de serii de absolvenți ai Facultății de filosofie, care la rîndul lor deveneau profesori de "marxism-leninism"", profesorul de filosofie orientată și eseistul în cauză încearcă azi a rescrie trecutul într-o eteroclită perspectivă a persecuției. Ne aduce la cunoștință că tatăl d-sale, comunist înainte de 1944, a izbutit, spre a scăpa de plecarea
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
ale sistemului totalitar și despotic comunist? Să nu fi aflat Ion Ianoși că prin închisorile comuniste au trecut aproape două milioane de oameni? Să nu fi auzit de Aiud, Sighet, Pitești sau Canalul Dunăre-Marea Neagră? Și iată cum "din acuzat a devenit acuzator" al unui regim, cum se spunea în piesele de teatru scrise de Voitinovici (autor dramatic, procuror în procesul Antonescu și scos din funcție pentru incest) sau Davidoglu". Dl. Ianoși se plînge că "eu însumi aveam să port decenii de-
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
produse era mai bună decât în provincie. Trăiau în subsoluri, în magazii, în barăci și aproape în toate apartamentele și-au găsit adăpost mai multe familii, chit că și până la război fusese lipsă de spațiu în apartamentele comune, acum situația devenise și mai proastă. Toate astea s-au perpetuat până în anii ’60, dar și acum mai bine de o treime din apartamentele moscovite sunt apartamente comune. Un asemenea mod de viață năștea interminabile bârfe, certuri și bătăi între colocatari. Oamenii nu
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cu bârfe de bucătărie, cu lupta zilnică pentru spațiul vital, nu erau deprinși cu acestea. Educația le impunea să fie concilianți, îngăduitori, amabili, iar viața de zi cu zi le pretindea să se tot apere. Problema aceasta, dacă generalizăm, a devenit, probabil, una dintre cele mai importante în veacul nostru. Inteligența și politețea nu făceau față în confruntarea cu mitocănia, cu ticăloșia și forța brutală. Ce poți să le opui? Cu ce poți să le combați? Cu aceleași mijloace? Însă atunci
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
tot așteptat. Alte grupuri discutau mai mult despre faptul că s-a eliberat acum o cameră și cam cine ar putea s-o primească. Și iată, îmi aminteam cu obstinație de acest episod cu vrăjitoarea ori de câte ori nimeream în închisoarea Lefortovo. Deveneam crispat din cauza acestor amintiri și nici un fel de justificări nu mă ajutau. Așa o și vedeam, de parcă ar fi fost vie, când, ajungând în fața ușii îmbrăcată în blana roasă, se întorcea, și ni se adresa pe un ton plângăreț: "Copii
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
ton plângăreț: "Copii, ce răi sunteți, copii!". [...] Însă, poate, numai două episoade din viața mea de școlar mi le-am amintit acum cel mai des, două episoade rușinoase și dureroase. Unul legat de apartenența mea la organizația de pionieri. Am devenit pionieri aproape toți din clasă, aveam câte opt ani și nimeni nu ne-a cerut acordul. Pur și simplu ne-au anunțat că pe data de cutare va avea loc primirea în rândurile pionierilor și vor fi primiți cei mai
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
drapel, a rostit: "Tineri pionieri! La luptă pentru cauza lui Lenin și Stalin, fiți gata!". Totdeauna vom fi gata!" am răspuns noi în cor, și cu aceasta ceremonia a luat sfârșit. La drept vorbind, nimeni n-avea nimic împotrivă să devenim pionieri. Era un lucru foarte obișnuit: împlineai vârsta și deveneai pionier, apoi comsomolist, iar după aceea membru de partid. După cum știu, așa s-a întâmplat cu toți, cam tot așa cum se trece dintr-o clasă în alta. Mai departe însă
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Lenin și Stalin, fiți gata!". Totdeauna vom fi gata!" am răspuns noi în cor, și cu aceasta ceremonia a luat sfârșit. La drept vorbind, nimeni n-avea nimic împotrivă să devenim pionieri. Era un lucru foarte obișnuit: împlineai vârsta și deveneai pionier, apoi comsomolist, iar după aceea membru de partid. După cum știu, așa s-a întâmplat cu toți, cam tot așa cum se trece dintr-o clasă în alta. Mai departe însă totul s-a înrăutățit. Se organizau în mod regulat adunări
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
și întreaga clasă, îi necăjeam pe profesori și făceam diferite pozne la lecții, iar pe de altă parte, la adunări trebuia să-i judecăm pe cei care făceau aceste lucruri, trebuia să-i denunțăm în mod public. Unii dintre noi deveneau astfel pur și simplu pârâtori și atrăgeam ura tuturor. Majoritatea mințeau și erau fățarnici, se prefăceau că nu știu și nu văd nimic. Toți, însă, trebuia să-i condamnăm pe cei vinovați. Pentru mine aceasta a devenit extrem de evident, deoarece
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Unii dintre noi deveneau astfel pur și simplu pârâtori și atrăgeam ura tuturor. Majoritatea mințeau și erau fățarnici, se prefăceau că nu știu și nu văd nimic. Toți, însă, trebuia să-i condamnăm pe cei vinovați. Pentru mine aceasta a devenit extrem de evident, deoarece, fiind cel mai bun elev, m-au numit președinte al organizației de pionieri din clasa noastră. Trebuia să organizez aceste afurisite de adunări, să urmăresc ca toți ceilalți pionieri să-și îndeplinească sarcinile, să particip la ședințele
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cine, pe atunci nu-l știa pe Fourier sau Prudhon era considerat un ignorant. Parola noastră era cunoașterea versurilor lui Gumiliov, Pasternak, Mandelștam. Dacă agenții Rusiei țariste studiau tratate socialiste ca să poată pătrunde în mijlocul tineretului, agenții KGB-ului, fără voie, deveneau mari specialiști în poezie. Era timpul când libertatea de creație, problemele artei și literaturii deveniseră centrale în viața societății și cei mai mari revoluționari s-au dovedit a fi artiștii plastici noncomformiști, poeții - "formaliști" etc. Lucrurile se petreceau astfel nu
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
noastră era cunoașterea versurilor lui Gumiliov, Pasternak, Mandelștam. Dacă agenții Rusiei țariste studiau tratate socialiste ca să poată pătrunde în mijlocul tineretului, agenții KGB-ului, fără voie, deveneau mari specialiști în poezie. Era timpul când libertatea de creație, problemele artei și literaturii deveniseră centrale în viața societății și cei mai mari revoluționari s-au dovedit a fi artiștii plastici noncomformiști, poeții - "formaliști" etc. Lucrurile se petreceau astfel nu din inițiativa noastră, ci din vina autorităților, care nu doreau să recunoască libertatea de creație
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
anume se va petrece acolo, se apropiau de piață. Părerile noastre erau împărțite: unii considerau că manifestarea noastră literară trebuie amânată, alții, dimpotrivă, că e prea târziu să o amânăm. Într-un sfârșit am hotărât să ne declamăm versurile. Atmosfera devenise extrem de încordată, agenții operativi erau pregătiți să acționeze în orice clipă. Când a început să recite Șciukin, aceștia au dat semnalul și s-au năpustit prin mulțime spre monument. De obicei, ne străduiam să facem cerc în jurul celor care declamau
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
veniți întâmplător și unii erau și turmentați. A început o adevărată luptă corp la corp, celor mai mulți nefiindu-le clar cine anume cu cine se bate, iar unii săreau la bătaie numai din distracție. Cât ai clipi din ochi, piața a devenit un focar: unii se băteau, alții se împingeau cu coatele, să ajungă cât mai aproape de centrul încăierării. Agenții operativi au încasat-o bine, dar au reușit, totuși, să-i bage într-o mașină a miliției pe Șciukin și pe Osipov
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
vroia să-și pună tatăl sub interdicție ca iresponsabil. Pe scurt, n-am glumit decât pe jumătate când am afirmat, într-un interviu sau într-o carte, nu mai țin minte, că visul meu cel mai arzător a fost să devin “antic”. Bine, bine, o să vă întrebați, dar ce legătură au toate astea cu politica de pe malurile Dâmboviței? Să vă explic. Mulți, care mă cunosc superficial, își închipuie că stau cu ochii lipiți de televizor să aflu ce-au mai zis
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]