1,506 matches
-
mai mult posibil tendința de uniformizare a unor caracteristici comportamentale strict individuale, care depinde de o fenomenologie pe care încerca să o contureze cât mai detaliat. Evitarea strictă a sintagmei de "comportament normal", dezvoltarea și aprofundarea conceptelor de comportament marginal, deviant, disocial, patologic, corelarea acestora cu conștiința, morala, mentalitatea și mentalizarea au reprezentat și reprezintă un pregnant exemplu al modului în care acuratețea fundamentării și aplicării criteriologiei științifice pot fi utilizate în deplină armonie cu înțelegerea profundă a universului uman. Efortul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
recurge fie la mijloace de expresivitate fonică, fie la mijloace expresive de conținut atunci cînd folosește limba. Pe terenul limbii literare există două tipuri de expresivitate: o expresivitate a folosirii normale a limbii și o expresivitate rezultată din folosirea ei deviantă. De obicei, expresivitatea, indiferent de natura ei, contribuie în mare măsură la atribuirea caracterului de unicitate a discursului și, de aceea, este utilizată în mod voit în cazul tipurilor de discurs care repudiază clișeele în favoarea inovației, a noutății de realizare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obicei, a discursului scris, a textului) presupune în același timp o receptare de idei (cognitivă) și o receptare a manierei de redare a ideilor (emotivă). În operele artistice, în literatură, funcția expresivă a limbii este valorificată pe scară largă, utilizarea deviantă a limbii fiind nu numai obișnuită, ci uneori chiar necesară pentru realizarea discursului. Pe de altă parte, și stilul publicistic uzează mult de expresivitatea de acest tip, urmărind, prin folosirea deviantă a limbii, impresionarea cititorului, atragerea lui prin efectul surprizei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
expresivă a limbii este valorificată pe scară largă, utilizarea deviantă a limbii fiind nu numai obișnuită, ci uneori chiar necesară pentru realizarea discursului. Pe de altă parte, și stilul publicistic uzează mult de expresivitatea de acest tip, urmărind, prin folosirea deviantă a limbii, impresionarea cititorului, atragerea lui prin efectul surprizei produse de noutatea construcției lingvistice. Textul filozofic la rîndul lui repudiază rutina și clișeele, aspirînd la unicitate, dar nu prin folosirea deviantă a limbii, ci printr-un proces de expansiune a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mult de expresivitatea de acest tip, urmărind, prin folosirea deviantă a limbii, impresionarea cititorului, atragerea lui prin efectul surprizei produse de noutatea construcției lingvistice. Textul filozofic la rîndul lui repudiază rutina și clișeele, aspirînd la unicitate, dar nu prin folosirea deviantă a limbii, ci printr-un proces de expansiune a desemnării, al cărui rezultat este crearea lumilor de idei. Deci, dacă în cazul discursului literaturii limba este mijlocul de a sugera o lume de imagini și de idei (cu ajutorul imaginației), în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cazul discursului filozofic o nouă lume de idei (creată cu ajutorul rațiunii) cere o nouă lume de conținuturi lingvistice, care reorganizează și forma lingvistică. Este adevărat că, uneori, și discursul filozofic (și oricare alt tip de discurs) poate uza de folosirea deviantă a limbii, îndeosebi prin sintagme metaforice, dar aceasta nu este ceva specific. Expresivitatea artistică presupune de fapt un alt statut conferit semnului lingvistic, discursului și limbii în general. În mod obișnuit, folosită ca mijloc de comunicare interumană, limba presupune realizarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau unui ansamblu de situații. Ea presupune un acord Între membrii grupului aflați În interacțiune și care sunt influențați de această ritmicitate. Comportamentele dezirabile din punct de vedere social sunt acceptate de grup și promovate, În timp ce comportamentele indezirabile, deviante sunt respinse și sancționate. De aceea, normele servesc drept criterii de evaluare a conduitelor individuale și de grup. Sistemul de norme care reglementează activitatea grupului școlar cuprinde două categorii de norme: norme explicite (impuse din exterior care stau la baza
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
urîtul ca formă și reprezentarea artistică a amîndurora, al treilea dînd mărturie pentru primele două. Esteticienii ar trebui însă, în teoriile lor, să țină mai mult seama de variabilele individuale, de idiosincrazii și chiar, la limită, de aprecieri sau comportamente deviante. Să urmărim deci această Istorie a urîtului cu toată atenția, pentru că manifestările urîțeniei sunt extrem de variate, induc reacții și comportamente dintre cele mai diverse, ducînd chiar la devieri extreme. Cum declamau vrăjitoarele din Macbeth, "Frumosul e urît și urî-tul e
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în anumite medii. Așadar, nu distingem doar două profiluri de indivizi hipermoderni, ci cel puțin trei. În paralel cu „individualismul prin exces” și „individualismul prin lipsă”34, faza III vede afirmându-se ceea ce am putea numi un individualism sălbatic, adică deviant și transgresiv, care combină logica lipsei (sărăcie, situație de eșec, insatisfacție de sine) și logica excesului, logica frustrării și logica „eroizării”, pulsiunea urii și strategia utilitară. Evident, individualismul sălbatic nu coincide cu individualismul câștigătorilor, care dispun de resurse și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
tot atâtea manifestări ale luptei contra stărilor depresive. Elaborarea simptomatologiei depresive este unul dintre elementele esențiale ale travaliului psihic al adolescenței (vezi capitolul 6). Se înțelege, în aceste condiții, că această non-elaborare, oricare l-ar fi cauzele, poate provoca comportamente deviante sau simptomatice multiple. Un studiu epidemiologic ca acela al lui Deykin și colab. (1987) are meritul de a demonstra că alcoolismul și toxicomania, care se întâlnesc într-un procent de respectiv 8,2% și 9,4% într-un eșantion de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dezorientare, neîncredere și stres, adevărate predeterminante ale eșecului sau abandonului școlar. În acest fel se pot explica și unele aversiuni ale elevilor față de disciplinele predate de respectivii profesori. Supraevaluarea induce o deformare a imaginii despre sine, o egolatrie destructurantă și deviantă, o convingere că totul se poate obține ușor, cu eforturi minime și cu efecte maxime. În plus, ea introduce un act de injustiție ce perturbă întregul proces educațional (aspectele relaționale, statutare, valorice care întrețin o dinamică normală a clasei de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
altele sau omul-sursă a lucrurilor, materiale sau spirituale, pentru confortul meritat. Când omul se înalță prin creație, panorama conceptelor de economie va fi mai cuprinzătoare, când se afundă în tenebrele câștigului cu orice preț, panorama se reduce la căile sale deviante. Rătăcirile Economiei Dar mai interesant este să observăm că în ordinea modelelor de economie, în ansamblul lor neinterpretat temporal sau spațial, tipurile de coagulări ale ideilor în realitate sunt mai puțin sesizabile, ba chiar am spune că din acest punct
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
înscrie și Economia: obiectul cunoașterii este cel care trebuie să facă acțiunea de cunoaștere. Desigur, așa cum este formulată această dificultate, pe lângă un paradox, scoate în evidență o fațetă și mai delicată a problemei, care pentru elucidare a provocat numeroase bucle deviante de natură ideologică: ceea ce se supune cunoașterii este un subiect cu consistență socială, deci colectivă, în timp ce exercițiul cunoașterii, deși în esență, individual, sfârșește prin a fi confirmat tot în repere sociale. Chiar construcția acestei fraze trasează aliniamentele unui front încă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
recurgă nici la experiment, nici la ceteris paribus și, mai ales, nici la ideologie. Riscul ultim este cel mai neglijat de cogniția economică, de exemplu, când alege să se complice mimând cunoașterea complexității. Complicarea, paradoxal, este tot o parcimonie, dar deviantă, în sensul în care se optează pentru calea scurtă în cunoaștere și în acțiune, credința într-un singur adevăr esențial, reconstrucția realului după conceptualizarea de tip ideologic, de natură maniheistă agresivă, de adversitate violentă, cu scopul excluderii radicale a alternativei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de operațional pentru marea majoritate a societății umane. Ceea ce vine să contrazică setul de valori explicative ale paradigmei tutelare este fie respins, fie supus unui proces de pervertire cognitivă, de falsificare a sensului și de asimilare astfel a unor concepte deviante. Împerecherea, chiar cu furie neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se perverti în uniformizare, globalizarea este o formulă competițională de legitimare a inovației locale, ca răspuns al îndreptățirii individuale (a părții) pentru echilibrarea ofertei globale (a întregului). Altfel, se recade în totalitarism. Totalitarismul ca paradox al puterii Din păcate, magistrala deviantă a cunoașterii nu este o problemă pe care o putem rezolva, pentru că pur și simplu ține de cunoaștere exclusiv în varianta ei de putere. Adică strategia postvalorilor este una de putere, și anume a puterii de tip hegemonic ce face
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Identifică și diagnostichează psihologic persoanele care prezintă vulnerabilități ale personalității sau care prezintă comportamente dezadaptate și le semnalează comandantului. Intervine, în primă instanță, prin mijloace specifice, de ordin psihoterapeutic, în vederea remedierii acestei situații. Monitorizează persoanele cu antecedente psihologice de natură deviantă, în vederea prevenirii apariției altor manifestări, conform recomandărilor făcute de către Centru. Comandantul unității. Supervizează activitatea de pregătire psihologică a personalului unității. Identifică subordonații care prezintă vulnerabilități ale personalității sau care prezintă comportamente dezadaptate, pe baza propriilor observații sau la recomandarea psihologului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
ponderat. Această performanță este caracteristică, evident, persoanelor care apreciază în mod egal importanța realizării unui schimb echilibrat de drepturi și îndatoriri între individ și comunitatea în care trăiește. „Culpabilitatea” este atribuită, în general, acelei persoane care a săvârșit un act deviant, o reacție atipică la o situație dată, un comportament cu conținut antisocial, față de colectivitatea ia o anumită atitudine și aplică sancțiunile prevăzute de lege. Spre deosebire de „intenție”, care este acea formă de vinovăție în care autorul este pe deplin conștient de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la o extremă se amplasează normele minimale (legale, juridice), fără respectarea cărora conviețuirea socială devine imposibilă, iar la extrema cealaltă se situează normele maximale morale, configurând tipul ideal de comportament în respectivul grup social. „Culpabilitatea” se manifestă, așadar, în raport cu comportamentul deviant (sau aberant) față de sistemul de norme și reglementări în grupul sau în comunitatea respectivă. „Comportamentul deviant” este, în ultima instanță, rezultatul unui conflict între individul neintegrat și sistemul normativ al colectivului din care acesta face parte. Din punct de vedere
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
iar la extrema cealaltă se situează normele maximale morale, configurând tipul ideal de comportament în respectivul grup social. „Culpabilitatea” se manifestă, așadar, în raport cu comportamentul deviant (sau aberant) față de sistemul de norme și reglementări în grupul sau în comunitatea respectivă. „Comportamentul deviant” este, în ultima instanță, rezultatul unui conflict între individul neintegrat și sistemul normativ al colectivului din care acesta face parte. Din punct de vedere psihologic, conflictul astfel — așa cum am văzut într-unul din capitolele precedente ale lucrării de față — o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Bogdan arată că ceea ce este tipic pentru comportamentul delincventului / dezadaptatului este faptul că soluționează conflictele majore contrar așteptărilor culturale ale colectivului din care el face parte. Noțiunea de „culpabilitate” se leagă așadar, în mare măsură, de „rădăcinile subiective” ale comportamentului deviant, și mai ales de tulburările pe care le prezintă persoana în sfera caracterului. Numai dacă vom lua în considerare specificul cauzalității în „psihologie”, vom putea explica de ce anume între doi indivizi, aflați în condiții de mediu relativ identice, numai unul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în raport cu exigențele mediului său de viață. În stabilirea „culpabilității” se iau, de regulă, în considerare cel puțin patru factori, între care se stabilește un raport de interdependență și influențare reciprocă. Acești factori sunt: a) natura prejudiciului adus prin comiterea comportamentului deviant respectiv; b) modul de realizare a comportamentului deviant (relevant pentru un anumit specific temperamental și un anumit nivel cultural); c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
culpabilității” se iau, de regulă, în considerare cel puțin patru factori, între care se stabilește un raport de interdependență și influențare reciprocă. Acești factori sunt: a) natura prejudiciului adus prin comiterea comportamentului deviant respectiv; b) modul de realizare a comportamentului deviant (relevant pentru un anumit specific temperamental și un anumit nivel cultural); c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv); d) autorul respectiv particularitățile deviante, de care depinde
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
comportamentului deviant respectiv; b) modul de realizare a comportamentului deviant (relevant pentru un anumit specific temperamental și un anumit nivel cultural); c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv); d) autorul respectiv particularitățile deviante, de care depinde subiectivarea condițiilor concrete de existență. Sursa cea mai bogată a sentimentului exagerat de culpabilitate, care va avea o acțiune stresantă din personalității copilului, credea că trebuie căutată nu numai în influențele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
realizare a comportamentului deviant (relevant pentru un anumit specific temperamental și un anumit nivel cultural); c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv); d) autorul respectiv particularitățile deviante, de care depinde subiectivarea condițiilor concrete de existență. Sursa cea mai bogată a sentimentului exagerat de culpabilitate, care va avea o acțiune stresantă din personalității copilului, credea că trebuie căutată nu numai în influențele exercitate de formele de educație instituționalizate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]