2,113 matches
-
Oneirokritika a lui Artemidorus Ephesius 26 din secolul II î.e.n. Oneiromancia capătă celebritate odată cu interpretarea biblică a viselor profetice ale faraonului de către Iosif, fiul lui Iacob, adus din temniță în acest scop. Visul cu cele șapte vaci grase care sunt devorate de cele șapte vaci slabe este tălmăcit de Iosif ca șapte ani de belșug, urmați de șapte ani de secetă. O altă interpretare oneiromancică celebră este "Scara Cerului", visată de Iacob care ajunge astfel la Dumnezeu (Geneza, 28). Regele Solomon
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
-n gest de groază îmi arăta peștera, plângând. M-am apropiat și am văzut-o pe Angloanice șezând pe loc, lângă ea statuia Hecatei cu aer galben, plăpând. Cuvinte de vrajă murmura, învârtind vârtelnița vrăjită cu ochii ațintiți în gol, devorându-și prada. Statuia și vârtelnița le-am sfărmat cu mânie înzecită, ca pedeapsă i-am poruncit să înceteze șarada. Euridice locuia în apropierea templului jupiterian, când o bacantă îi oferi o cupă de vin otrăvit, convingând-o să bea, asigurând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ceea ce este destul de nou e tipul lor de comportament și de limbaj; și, mai ales, obiectiv vorbind, sunt noi lucrurile de care ei trebuie să se ocupe. Întâlnirea dintre un grup de tineri „neadaptați”, lumpenproletari - nevrotici, incapabili să se bucure, devorați de toxicomania asumată ca formă de comportament, afazici sau care imită limbajele altora - și un grup de tineri burghezi aflați în polemică violentă cu propria clasă - nevrotici și ei, incapabili să se bucure și ei și, dacă nu afazici sau
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în ciuda nerăbdării febrile datorate siguranței sale excesive): o mână albă, ușoară, de domn în vârstă, care ține greu pasul cu frenezia sa infantilă sau soldățească. De parcă abia ar fi sosit pe acest pământ din locurile de unde vin copiii, Comisso a devorat acolo darul vieții, neîntrebându-se nimic; gustarea sa a fost eternă, vorace, lipsită de bucurie adevărată, mai degrabă plină de exaltare. Rațiunea sa și judecățile pe care le împărtășea cu societatea au fost mimetice, el fiind complet irațional și neinteresat
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
asta nu e decât un mare rahat. Cred că și d-ta ai pățit același lucru. Asta e, știu că am pierdut."30 Tirania vieții demonstrează a fi inevitabilă, dorința de a trăi, ca și capul zmeului, renaște mereu, mistuie, devorează și anihilează. Chiar dacă uram viața, ne agățam mizerabil de ea, spune Cioran, o blestemam, în timp ce dăm lumii copii, unul după altul. Cioran își uimește încă o dată cititorii atunci când, tematizând moartea, în eseul final din Ispita de a exista, exprimă o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
întotdeauna singur, el rătăcea prin șesul Aleison, cu inima distrusă de tristețe, ferindu-se din calea oamenilor (Iliada, VI, 200). Thymon katedon mâncându-i inima, zice Homer. Epitetul homeric descrie magnific melancolia: autofagia corpului cu ajutorul sufletului. Nefericitul este un Narcis devorat de propria imagine"1. Faptul că exist eu dovedește că lumea nu are nici un sens, scrie Cioran în Pe culmile disperării. El nu poate găsi nici o rațiune în frământările unui om, "infinit dramatic și nefericit", pentru care totul se reduce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov domolit la scoala moraliștilor", el experimentează ceea ce Irina Eliade numește "artă că un anti-destin"; pentru Cioran, scrisul este mistuitor, îl sleiește de puteri, îl transformă într-un instrument al ideii, îl devorează, devine singură rațiune de a exista. Cioran este nemulțumit de universul întreg, incepand cu propria-i persoană: "faptul că exist eu dovedește că lumea n-are nici un sens"31. Își urăște inclusiv opera și nu e prieten nici cu omul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este, "eu n-aș vrea să fiu Dumnezeu; mizeria acestei lumi mi-ar face să sângereze inima", lumea asta nefiind, în viziunea filosofului german, decât un "câmp de exterminare, în care ființe neliniștite și anxioase nu pot să supraviețuiască decât devorându-se între ele (..), în care capacitatea de a suferi crește proporțional cu inteligență și, în consecință, la om atinge nivelul maxim"103. Cioran, neiubitor de om, față în față cu umanismul lui Sábato, care pledează pentru nevoia de a face
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
crede că monarhia absolută este de preferat altor forme de guvernare înseamnă "a crede că oamenii sunt atât de nesăbuiți, încât au grijă să evite pagubele pe care li le pot aduce dihorii sau vulpile, dar sunt mulțumiți să fie devorați de lei, ba chiar cred că această stare reprezintă siguranța"79. Este însă posibilă o lectură a textelor lui Locke care să pună în evidență că autorul împărtășește într-o anumită măsură presupoziția fundamentală a lui Hobbes. Distincția dintre starea
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dar am visat liber la afaceri rapide, prospere, la câștiguri babane, fără școală și pregătire pe măsură. Acum vine criza și ne aplică corecția de rigoare. In viață totul se plătește... Suntem bântuiți de insomnii? Da, pentru că am trăit viața devorați de fantasmele profitului rapid. Am investit banii prost, haotic și fără rost. Ne-am aventurat cu propria noastră viață acolo unde nu ne este locul. O problemă de prost management al destinului, cum ar spune Andrei Pleșu. Suntem stresați de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ființei lui și uitat în haosul unei istorii iraționale"312. Așadar, ideologizarea literaturii (cu un accent polemic în plus), dar și "literaturizarea" ideologiei îmbină, de această dată la nivel macro, scriitura și politica. De unde și voluptatea cu care au fost devorate lucrări cu un titlu semnificativ precum Politica postmodernismului a Lindei Hutcheon. De altfel, în privința zonelor prin a căror delimitare curentul poate fi prezentat, s-a operat de câtva timp încoace o separație între postmodernismul vestic (incluzându-se aici nu doar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
metatextual, încadrând în specie sau reliefând o caracteristică textuală. - Un termen verbal/o structură verbală sau adverbială este simptomatic(ă) pentru definirea unei atitudini de aderare la real: Pălind de G. Bacovia, Părândumi rău de adolescență de N. Stănescu, A devora, a privi de Virgil Teodorescu, Cândva, niciodată... de L. Antonesei - Titlurile enunțiative exprimă, întro propoziție simplă sau dezvoltată, ideea centrală/me sajul global al textului: Trecutau anii... de M. Eminescu, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de L.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sensului concret și un nivel de adâncime, al semnificațiilor sugerate pe baza unei analogii. Astfel, moartea este reprezentată alegoric ca nuntire cosmică (Miorița) sau ca joc irecuzabil ( Dea vați ascuns de T. Arghezi), iar destinul singular al omului superior - care, devorat de nostalgia absolutului, forțează limitele condiției umane - este încifrat în poeme alegorice precum Luceafărul eminescian, Noapte de decemvrie de Al. Macedonski, Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu, Mistrețul cu colți de argint de Șt. AugustinDoinaș. Secvențe construite prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru sinuciderea Anei, el nu are remușcări, cum nu are nici când îi moare copilul, în care văzuse mai ales o garanție a păstrării pământurilor lui Vasile Baciu. Pentru toate aceste carențe morale și afective va plăti însă cu viața, devorat de glasul pământului și de glasul iubirii. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în romanul ales În opinia mea, cele două „voci“ interioare prin care se dezvoltă temele principale ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dreptății sociale, iar Gelu Ruscanu ilustrează scenic conceptul de dreptate absolută. În al doilea rând, piesa este o „dramă absolută“ a contradicțiilor dintre realitate și idealitate, în care se zbate conștiința lui Gelu, fiindcă foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume. Simptomatică este compararea lui Gelu cu revoluționarul francez SaintJust, arhanghel al Dreptății [...] frumos ca un înger, pur ca zăpada, tăios ca un paloș. Spre deosebire de Saint Just, însă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
moarte. Partea a patra (strofele 86- 98) reunește pastelul, idila și meditația. Cadrul silvestru nocturn și idila celor doi îndrăgostiți sunt contemplate cu tulburare de către Hyperion, care șia reluat locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
bucureștene. Ela pare a se adapta rapid lumii mondene și noului stil de viață, în timp ce Ștefan este atras doar de noile experiențe de cunoaștere. El asistă neputincios la tranformarea celei preaiubite întro femeie mondenă. Trăiește o „dramă a incertitudinii chinuitoare“, devorat de suspiciune, torturat de gelozie. „Monografia“ acestor sentimente este surprinsă în episoade narative din Cartea întâia, reconstituite prin fluxul memoriei. Astfel, episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cârciuma lui Avrum, de exemplu). După moartea Anei, conflictul cu George este disimulat sub aparența prieteniei, dar viclenia proce durală a eroului va fi denunțată de Savista, oloaga. Pentru toate aceste carențe morale și afective, Ion va plăti cu viața, devorat de glasul pământului și de glasul iubirii. Item 3: ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ semnificative pentru construcția personajului ales Traseul existențial al protagonistului este reliefat și prin alte secvențe narative cu semnificații majore
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dacă totul ți se dă atât de cârpit și de îndoielnic. Piesa este o dramă a contra dicțiilor dintre realitate și idealitate în care se zbate o conștiință, o inteligență severă cu ea însăși. Foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: O iubire care nu este eternă nu este nimic, fiindcă Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume. Simptomatică este compararea lui Gelu cu revoluționarul francez SaintJust, definit de Penciulescu ca un arhanghel al Dreptății
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
experiența republicilor guarani, comunități în care i-au organizat iezuiții pe amerindienii din Paraguay, între 1610 și 1768. Tot atâtea repere, tot atâtea mărturii asupra continuității unei lupte destinate să pună capăt acumulării de bogății, considerată sursa tuturor relelor care devorează societatea. Am avea aici un fundament imuabil, reluat și secularizat de utopiile* moderne, raționalizat în secolele al XIX-lea și XX de teoria și de acțiunea revoluționare. între „comunismul aristocratic” al lui Platon - destinat să readucă o elită a statului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Henric al VIII-lea. Integrarea lui Morus în familia comunistă se datorează operei sale din 1516, Utopia, unde nu numai că inventează cuvântul „utopie”, ci și ideea: supunând unei critici radicale Anglia de la începutul secolului al XVI-lea, lume protocapitalistă, devorată de lăcomie și egoism, el inaugurează un nou instrument al criticii sociale, genul utopic, care constă în confruntarea sistemului repudiat cu o cetate perfectă, descrisă în cel mai mic detaliu. Această cetate se distinge prin refuzul oricărei proprietăți private - inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
jalea înstrăinării unui neam ca Goga, nici durerea „trecerii” ca Blaga. Mai terestru și mai individualist, Vinea plânge o durere omenească, o înfrângere, o boală sau moartea unei ființe dragi. Poezia se zbuciumă în spațiul unei personalități închise, care se devoră mereu pe ea însăși. Răspunzând parcă peste secol lui Eminescu, Vinea arată că nici în „cercul strâmt” al existenței omenești „norocul” nu-l „petrece” pe om. ELENA ZAHARIA-FILIPAȘ SCRIERI: Descântecul și Flori de lampă, București, 1925; Paradisul suspinelor, cu gravuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
de bine organizata și eficienta exterminare a milioane de oameni în camere de gazare, în cuptoare și în lagăre de muncă dar și anticiparea a mii de cazuri înregistrate în secolul al XX-lea, în care executanții violenței statale au devorat toate rămășițele civilizației împreună cu supușii lor. Viitorii istorici politici ai secolului al XX-lea vor aminti, sperăm, cele mai bizare cazuri ale acestui potențial de violență extremă al (așa-zișilor) oficiali ai statului modern: violarea sistematică a femeilor de către soldați
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
-și schilodească propriii copii, să-i taie bucăți, să-i gătească și să-i mănînce înainte de propria lor execuție 13. Aceste cazuri de violență sînt reversuri grotești ale dictonului lui Claude Lévi-Strauss, care spune că societățile primitive sînt antropofage (își "devorează" adversarii), în timp ce civilizațiile moderne sînt antropoemice (își segregă, evacuează, marginalizează sau își "vomită" adversarii), dar ar fi o greșeală să considerăm că ele reprezintă oarecum o întoarcere la "tradiționalism" sau "tribalism". Ele sînt de fapt, în esență, moderne, nu numai
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ca inteligența epocii noastre să fie bulversată definitiv de amalgamul existent și să perceapă în mod fragmentar ceea ce a fost în Europa occidentală ceva foarte îndepărtat dacă nu în suflet, cel puțin ca tradiție de Molohul sovietic care și-a devorat copiii. Născute pentru a înlătura capitalismul după oroarea marelui măcel din 1914-1918, a cărui cauză se presupunea că fusese capitalismul însuși, partidele comuniste trebuia de asemenea să facă zid din lupta lor pentru a proteja revoluția bîlbîită a lui Lenin
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]