2,071 matches
-
să lași iubirea,viața,trupul de timp ros Cine spune doamnă să nu trăiești versatil, Și să nu simți polenul, parfumul iubirii din pistil. Și din iubire, apărare să fi o plantă carnivoră Care mă prinde mă sufocă, setoasă mă devoră. Citește mai mult Ești plantă carnivoră femeie!Cine spune doamnă că numai noi greșim,Când disperați în spini de trandafiri pășim.Poate sunt dăruiți de cei care ne părăsesc,Ca răzbunare, geloși și răi ne pedepsesc.Cine spune doamnă să
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
folos,Și să lași iubirea,viața,trupul de timp rosCine spune doamnă să nu trăiești versatil,Și să nu simți polenul, parfumul iubirii din pistil. Și din iubire, apărare să fi o plantă carnivorăCare mă prinde mă sufocă, setoasă mă devoră.... XXVI. COPACUL CARE PLEACĂ, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016. Copacul care pleacă Plecând ne transformăm în vise, și-n anotimpuri rostogolite- n amintiri, Despre trăirile spuse și nespuse, așterne timpul cearcăne- n priviri
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
pe Dorina cum îi vorbea. De câte ori se întâlnea cu ea, se enerva foarte tare și omul acela blând pe care toată lumea îl știa, se transforma într-o bestie. ,,Piticoata bombată'' era stresul lui, cel care-i mânca nervii și îl devora de viu pe dinăuntru. - Mă căpitane, dă-o dracu, n-o mai băga în seamă. Nu vezi că-i dusă rău cu pluta? - Ce s-o las, mă Sile, ce s-o las? N-o vezi cum se ia de
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
îmbrățișare de suflete pereche,/ lacrimi neplânse în arșița pustiului din noi...” Poetul George Călin, suflet însetat de mirajul luminii și al cuvântului, captivat de „voluptatea ascunsă a păcatului”, făcând din iubire un spațiu al provocărilor, sfâșierilor și desfătărilor...se lasă devorat de fiecare trăire care izbucnește ca o lavă din cel mai temut vulcan: vulcanul timpului... „vorbind însă, poetul își însuflețește imaginile poetice cu prețul vieții sale pesonale, mutată în irealul artistic. El acceptă să moară încă din viață, trăind numai
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
iubirea carnală, provocatoare, fiind subjugat, adeseori, de acest joc al seducției. „mi-e dor de arcuirea /trupului tău/sub greutatea trupului ce-l port / întinat de păcate/mi-e dor, /mi-e dor de dor de tine.../” „am să te devor la noapte, /împins de Diavol,/ de păcate,/ am să te devor Femeie/ cu a sufletului cheie/ colindând unul în altul /cât e Cerul și înaltul...” (hoinărind prin trupurile de carne...) Când sufletul a înțeles șoaptele amurgului - poetul a avut o
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
mi-e dor de arcuirea /trupului tău/sub greutatea trupului ce-l port / întinat de păcate/mi-e dor, /mi-e dor de dor de tine.../” „am să te devor la noapte, /împins de Diavol,/ de păcate,/ am să te devor Femeie/ cu a sufletului cheie/ colindând unul în altul /cât e Cerul și înaltul...” (hoinărind prin trupurile de carne...) Când sufletul a înțeles șoaptele amurgului - poetul a avut o tresărire - și a conștientizat că iubirea trebuie căutată dincolo de „carnal”, pe
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ca o flacără în mijlocul unui ocean de gânduri învolburate. Expulzat de pe pajiștile însorite ale cuvântului, de multe ori, se avântă pe culmile înzăpezite ale trăirilor, așteptând „vulturul” neliniștilor - să-i sfârtece preaplinul inimii, „când întunericul m-apasă,/ când Disperarea/ mă devoră,/încă mai cred în /miracole, / încă mai cred /în Destin,/ în aripa zborului frânt,/ în cioburile visului sfărâmat,/ întregindu-te din lacrimile-nghețate /ale sufletului...” să-l elibereze de „eul” zbuciumat, captiv într-un trup de carne și de vânt
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
lacrima ta uitată în mine la randevuul de adio când neatent în intervalul de abandon pierdeam privirea mea albastră lipită furișat pe inima ta ne-om regăsi cumva preț de-o secundă o secundă cât o lume continuând să ne devorăm iubirea cu foamea fructului oprit ne-om odihni veșnic nesătui așteptând următoarea înfruntare doar sufletele se mai războiau pentru întâietate în mintea noastră iubirile se împăcaseră demult devenind una Dan Mitrache Referință Bibliografică: emoție / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EMOŢIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379625_a_380954]
-
tine-n poezii și cugetări. Mai apoi, sfidând tăcerea așternută între noi, Mi-aș plimba-n jur adierea, peste umerii tăi goi, M-aș aprinde - o făclie,-ntâi sfioasă, tremurând, Tu m-ai stinge în mareea-ți, al meu suflet devorând. Pentru că ești jumătatea ce mă schimbă în întreg, Existența fără tine mi-ar părea un sacrileg. Prin ungherele simțirii mă ascund ca un damnat, Cu plăcerea-mi vinovată, fără milă, te-am sedat. (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015
DARURI PENTRU TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381117_a_382446]
-
ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte, Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde, Însă de noi nicicând nu vom scăpa! Sub sarcofagul grijilor profunde, O soartă crudă-n veci ne-o devora... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Ne-a înghețat privirea spre-nainteSau ne e frică să privim `napoi.Înconjurați de false jurăminte,Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi.Ne plictisim, vremelnic, și de aer
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ura, răutatea-n van.Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte,Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde,Însă de noi nicicând nu vom scăpa!Sub sarcofagul grijilor profunde,O soartă crudă-n veci ne-o devora...(din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXXIII. NOAPTEA CLIPELOR, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Un râu de foc e-n al meu sânge, Ce clocotește fără glas, Ca mâine
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg, ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi, eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n ... Citește mai mult Prin ochii copilului, fulg în devenire...Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze,sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
umbrelor nopții,zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau.Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii,candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg,ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi,eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n ... XXVIII. LA ÎNCEPUT - CUVÂNTUL, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. La Început - Cuvântul La Început Cuvântul a fost și Cuvântul s-a
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
bine, să exemplificăm: ai țesut în juru-mi o pânză de păianjen te simt undeva aproape la pândă într-o scorbură a minții ți-aud bătăile inimii mușchii încordați ești ca o văduvă neagră flămândă într-o zi mă voi lăsa devorat pentr-o clipă de pathos de grație până atunci însă primește perechea aceasta de aripi și hai să zburăm până la capătul lumii iar la sfârșit să ne trezim oameni.. Aștept puncte de vedere, critici, dezbateri, reacții sincere... Referință Bibliografică: 3
3 CURENTE LITERARE MINUSCULE ȘI MANIFESTUL SUBLIMISMULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374351_a_375680]
-
este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?"(3) În spiritul acestei învățături divine, i-am răspuns azi Cavalerului Vasile Ionescu (4). Cultură Orice om care este la strâmtoare poate deveni animal. Sunt celebre cazurile naufragiaților care-și devorau semenii din cauza lipsei de hrană. Prezentarea instinctuala a romilor din Țiganiada este doar reprezentarea eternului țigan din mentalul colectiv al majoritarilor. Bineînțeles că mulți romi ne fac de ras, cu siguranță că uscaturile au distrus pădurea, dar... noi romii de
VASILE IONESCU, SĂ NU SPUI URSARULUI MĂNÂNCĂ UNT ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374347_a_375676]
-
poartă/ nu vedeți pe ea/ de trei ori câte trei zăvoare/ ce vă tot holbați/ la urmele acelea plutitoare/ sunt ale gândului meu/ potcovit invers/ și acum plecați/ lăsați-mă să-mi dresez/ în liniște cuvintele/ căci ele mă vor devora/ de le voi scăpa/ de sub cravașă, mai ales/ că acum sunt singur în turn”... (Singur în turn), poetul, ca un mizantrop, nu se dezice de lume pentru că ar urâ-o, ci o face dintr-un preaplin al dragostei. Lumea pe care
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
volanul mașinii (e)rodat se rotește ca un anaconda șuieră ne înfășoară subtil soarele se autovictimizează zile aride vin de la piață iubirile așteaptă în stații obscure câinii fideli marchează teritorii vaste miorlăie de pe acoperișul încins dorința de glorie serile ne devorează orice secundă fertilă îți trimit inima ornată cu o fundă pragmatică sufletul tău ambulant se ascunde la mine în piept orașul arde în intersecții sunt accidente doctorii practică autodisecții ne iubim din trei în trei zile suflete bandajate mor în
TRIADA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374424_a_375753]
-
Dar cum? Elena Preda, soția scriitorului, mărturisește: ” Cred că Preda a avut presentimentul că va muri.” Marin Preda a murit într-o zi ploioasă de mai. Abia terminase de scris ” Cel mai iubit dintre pământeni” și cartea asta parcă îl devorase, transformându-l într-o umbră de om, slăbit și bântuit de mari neliniști. Avea 57 de ani, în plină forță creatoare , plănuia să-și împlinească opera cu o carte despre tragismul colectivizării și al pervertirii sufletului țărănesc. Nu a mai
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
pătimași brațele rotitoare aprinse ca să cuprinzi neantul ce veșnic fuge de tine. Lentilă cosmică gigantă prin care veșnicia ne privește mirat ca pe niște viruși efemeri, dar inteligenși și ciudaș, plămădiți din lumini și din umbre gânditoare, ce-ar putea devora tot Universul pus de noi în pericol cu visele și acțiunile noastre eterne, și nelimitate de mari cuceriri absolute, mai greu de distrus decât însuși acest Univers, vise ce sunt mereu infinite, mai infinite decât poate fi infinitul... SOARE Din
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
să lași iubirea,viața,trupul de timp ros Cine spune doamnă să nu trăiești versatil, Și să nu simți polenul, parfumul iubirii din pistil. Și din iubire, apărare să fi o plantă carnivoră Care mă prinde mă sufocă, setoasă mă devoră. Referință Bibliografică: ești plantă carnivoră femeie / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI, 24 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nistor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
EȘTI PLANTĂ CARNIVORĂ FEMEIE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373319_a_374648]
-
atărna greu de la cheful de azi-noapte. - Dacă te țin picioarele, urcăm pe munte, hăă, ce zici? îl încercă Stump, răzănduși în barbă. - Ăăăăă! se codi John, scărpinăndu-se la ceafă și uităndu-se către munte ca la un uriaș gata să-l devoreze. Bătrănul continua să rădă în timp ce-și sorbea liniștit cafeaua și trăgănd tacticos din pipă. - Hai, ia-ți cana de cafea și vino lăngă mine, s-o savurăm în aerul răcoros al dimineții. Uite, am făcut și limonadă, e
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373423_a_374752]
-
rogi să te salvez de păianjen. Malu: Te-am rugat ... Sera: Să nu-i mai spun pe nume, păianjen. Malu: Cine poate să mai înțeleagă femeile? Se încăpățânează ca insectele să se legene în pânză, pe urmă cântă zadarnic. Sunt devorate de cel pe care l-au subapreciat. Sera: Avem noroc cu voi, păianjenii, care ne soarbeți viața picătură cu picătură, clipă de clipă. Malu: Mă duc. Sera: Unde? Malu: Să prind muște. E plin de muște de când soarele își revarsă
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Atunci nu va mai avea pe umărul cui să plângă. Și-a lăsat Malu singur. Zburdă ca o căprioară în libertate, dar se lasă dusă de val și ajunge într-un loc străin, în colții animalelor sălbatice ce-i vor devora carnea, îi vor bea sângele, iar soarele îi va ofili pielea. Eu sunt mulțumit cu ce am. Nu trebuie să evadez în alte țări sau să alerg după oaia din curtea vecinului. Am auzit că oamenii cu funcții înalte când
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
pe care îi contemplu și îmi provoacă o senzație de sufocare. Păstrez în amintire vocea mamei cu nuanța ei de dispreț pentru bucuriile dar și pentru durerile mele. Nimic din viața mea nu o mulțumește. Mângâierile ei sunt reci și devorează bucăți din sufletul meu în numele unei morale a familiei pe care pretinde că o respectă. De când mă știu plânsul din sufletul meu nu contenește nici măcar când zâmbesc. Ca și această piatră din San - Michel la fel de rece la fel de dură la fel de strearpă
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
o doar o lozincă. Trecem nepăsători peste durerea semenilor noștri. Samariteanul milostiv este doar o poveste frumoasă! Pare că trăim așteptare febrilă a sfârșitului lumii prezis de Nostradamus. Instinctele animalice se dezlănțuie. Nu îmi place să trăiesc în această lume devorată de setea de înavuțire și guvernată de relații adică vorba ar fi: cine nu este cu noi, poate să moară de foame. Mă simt supraviețuitoarea unui holocaust. Aș fi vrut să mor și eu în acele zile ale lui decembrie
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]