917 matches
-
agitat continuu din punct de vedere politic, părerile par să fie discordante, dată fiind și mărturia lui Tertulian. În Legio III Augusta un miles creștin a încălcat disciplina militară refuzând să-și pună pe cap o cunună de lauri, fiind dezaprobat de ceilalți soldați creștini plini de teamă pentru tam bonam et longam pacem. Este foarte important de ținut cont că această atitudine nu reflectă o atitudine montanistă din partea acelui miles, întrucât un anumit rigorism nu aparținea exclusiv acestei mișcări eretice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Lc 3, 14). Contextul evanghelic ne spune că acești soldați, atașați vameșilor în strângerea taxelor, erau foarte rău văzuți de popor, pentru că, în virtutea meseriei lor, erau adesea în situația de a săvârși anumite acte de violență. Ioan Botezătorul criticând și dezaprobând conduita violentă a soldaților, nu-i sfătuiește și nici nu-i obligă să părăsească cariera militară. În întrebarea soldaților întâlnim cerința implicită dacă, primind botezul și căindu-se de păcatele lor, mai pot continua să poarte arme, și dacă, prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
obligațiile față de stat. Ca și ceilalți Apostoli, Paul este clar și precis: creștinul, ca membru al Bisericii și ca cetățean, nu poate interpreta legile; această sarcină revine prin mandat divin celor care prezidează Biserica; trebuie să accepte ceea ce Biserica nu dezaprobă ca fiind contrar adevărului natural și revelat. Creștinismul Evangheliilor, al Faptelor și al Scrisorilor nu doar că nu recunoaște privilegiul deciziilor private, în materie de observare a legilor, ci chiar îl exclude și îl condamnă (cf. Fap 15, 24); interpretarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de comunitatea creștină timpurie din diferite motive. Mai mult, scandalurile pe care această profesie le-a produs în conștiința creștinilor antici, nu puteau fi depășite cu prea multă ușurință. Pentru mulți creștini, profesia militară era o meserie războinică, iar creștinismul dezaproba atât războiul cât și vărsările de sânge: oricând se putea ivi situația ca ofițerii, obligați fiind de împrejurări, să pronunțe o sentință de condamnare la moarte, iar soldații simpli să execute întocmai tot ceea ce li se poruncea. În acest caz
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adreseze copiilor cu asemenea învățături provenite din Evanghelie; g) a interzis creștinilor să se apropie de studiul autorilor, decretând ca școlile de literatură să fie deschise numai pentru cei care ar fi venerat zeii și zeițele; h) printr-o scrisoare dezaproba măcelul efectuat de prefectul Dracontius și contele Diodor împotriva poporului condus de Marcu, episcopul Alexandriei, iar în secret se complăcea de acest fapt, nepedepsind vinovații; j) mărturisea public dreptatea, dar mai apoi îi condamna pe nedrept pe unii dintre exponenții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Întotdeauna răspund imediat unui mesaj. 11. Sunt gata să mă consider ca având o fire puternică. 12. Sunt atât de absorbit de ce fac, încât nu văd ce se petrece în jurul meu. 13. Mă simt încordat atunci când cred că mi se dezaprobă comportarea. 14. Nu întârzii niciodată la întâlniri. 15. Nu-mi plac oamenii care renunță atunci când văd că au un lucru greu de făcut. 16. Azi sunt capabil să muncesc la fel ca săptămâna trecută. 17. Sunt ușor dezorientat în fața unor
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
nu pot fi trași la răspundere. Dar aceștia, când se gândesc la răspundere, au În vedere pe altcineva din exterior, neglijând faptul că și propria conștiință poate fi o instanță acuzatoare; sunt astfel destui care se văd nevoiți să-și dezaprobe propriul eu, chiar dacă cei din jur se arată mulțumiți de comportamentul lor exterior. Când credem, așadar, că nimeni nu ne poate vedea sau auzi În intimitatea gândurilor și trăirilor noastre, mai există totuși cineva care veghează neobosit și care este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
piesele lui Shakespeare și În societatea din care ea provine: «Am hotărât să sar peste monolog. Chiar dacă aici credeau că Claudiu făcuse foarte bine că se căsătorise cu soția fratelui său, rămânea motivul otrăvii, și știam că ei ar fi dezaprobat fratricidul. Am continuat cu ceva mai multă speranță: «În acea noapte, Hamlet a stat de gardă cu cei trei care Îl văzuseră pe tatăl lui mort. Stăpânul defunct apăru din nou și, chiar dacă ceilalți s-au speriat, Hamlet plecă Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
artelor plastice, care serviseră propagandei hitleriste și mussoliniene în țările lor. Or, principala calitate a culturii este aceea de a fi inaccesibilă celor neinițiați. Este principiul pe care mizează și Ștefan Augustin Doinaș, în celebrul său discurs 226, prin care dezaprobă revoluția culturală, impusă prin "tezele din iulie 1971" ale lui Nicolae Ceaușescu 227, care constituie o nouă perioadă neagră pentru cultura românească, din timpul comunismului. Fuseseră anii 1948-1949, urmați, acum, iată de anul 1971 . Limbajul subversiv elevat devine, însă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bine să vă amestecați în vorbă ca și cum v-ați pricepe; pentru asta vă recomand să aveți pregătite de acasă câteva replici neutre, care să nu vă angajeze, eventual rețineți și repetați ultimele cuvinte rostite de gospodinele respective. Exemple: aprobați sau dezaprobați din cap, în funcție de mesajul nonverbal al gospodinelor pe care le spionați; vă puteți însoți gesturile de replici convingătoare precum: „Desigur, e grozav“ sau „N-am pomenit așa ceva“. Vă mai sfătuiesc să urmăriți prin piață grupurile de gospodine care transmit nonverbal
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
implicit, de comunitate. Excepționalitatea cazurilor de divorț a indus o acceptare crescută a soției față de comportamentele violente ale soțului. Pe de altă parte, având în vedere că ordinea socială se bazează pe principiul nonintervenției comunității în problemele de familie, deși dezaproba anumite cazuri de violență domestică, opinia publică nu putea interveni decât în mod excepțional și marginal. Chiar și capacitatea rudelor de a interveni în problemele de familie era extrem de limitată. În consecință, toleranța comunității față de violența domestică era extrem de ridicată
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ultimul timp, a crescut numărul de cazuri semnalate spitalelor sau poliției, însă cele mai multe sunt din categoria formelor de violență severă, care impun intervenția externă, întrucât este pusă în pericol viața femeii sau a copiilor acesteia. Aceste cazuri sunt, fără îndoială, dezaprobate de opinia publică, dar datele disponibile nu confirmă mobilizarea comunității în sensul combaterii violenței. Cele mai multe cazuri de violență în familie rămân neînregistrate, deoarece nu sunt încadrate de către comunitate în registrul violenței, nu este format un mecanism de semnalare a cazurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
multor procese interrelaționale ce însoțesc dinamica relațiilor familiale. Atitudinea comunității sau a membrilor rețelelor sociale față de violență poate fi un factor de risc, atunci când blamează victima, sau un factor de suport, atunci când promovează comportamentele nonviolente în cadrul familiei, susțin victima și dezaprobă social comportamentul agresorului. În acest context, comunitatea devine răspunzătoare pentru modul în care este susținută dezvoltarea serviciilor pentru protecția victimelor violenței și încurajează semnalarea cazurilor în vederea sancționării sociale a agresorului. Bibliografie Bird, G.; Melville, K. 1994, Families and Intimate Relationships
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ne alarmeze. Am socotit, personal, că nu am voie să tac, fiincă prea multă vreme tăcerea noastră a înlesnit exercițiul dictaturii. Am scris așadar în Opinia ceea ce gândeam despre tendința paternalistă a actualei echipe de la vârf, tendință pe care o dezaprob deschis. Poate că mă înșel (dreptul de a nu avea dreptate e înscris în catehismul democrației), dar Consiliul Frontului n-a făcut prea mare lucru pentru a lumina, sub acest unghi, opinia publică. Sunt convins că nu putem ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tipuri de SLC-uri pe care trebuie să încerci să le eviți. SLC 1: Umilirea în public în particular, putem gîndi orice dorim despre șefii noștri dificili, dar cînd ne aflăm în public este important să ne ascundem sentimentele. Dacă dezaprobi cu hotărîre o decizie luată de șeful tău sau o afirmație a sa, discută cu el între patru ochi. Nu fă din asta o chestiune publică, altminteri s-ar putea să regreți. îmi amintesc de un manager care mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
prelucrate moral, interpretată în termeni de atitudine educatională, stimulează refacerea morală și civică a conduitei, reconsiderată ca obiect al observației care construiește (reconstruiește) ființa omului. Este, așadar, o observație care insatisface subiectul ei pentru cele constatate, o observație care mustră, dezaprobă sau aprobă și încurajează, ajutând copiii, tinerii să devină mai conștienți, mai atenți cu calitatea actelor lor de conduită, mai autoexigenți și exigenți, cu un propriu spirit de observație sau autoobservație mai dezvoltat. Ea ajută pe copii să se cunoască
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților, care urmăresc alte scopuri: banii, puterea, gloria, ambiția, jocul, știința, orgiile, cafenelele, vânătoarea. Dacă o femeie riscă să afișeze alte ambiții decât cele ce țin de familie și dragoste, ele sunt dezaprobate și judecate de întreaga societate. Orice expresie a voinței feminine autonome este considerată o amenințare. Menirea ei este de a fi docila și devotată. Caracterul predilect masculin-public și feminin-privat în secolul al XIX-lea, care antrenează diviziunea genurială a rolurilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ele rămân prietenele lor cu influență directă asupra afacerilor statului, cum ar fi, de exemplu, cazul Doamnei de Pompadour. Istoricii impută doamnei de Pompadour numirea la conducerea armatei a "generalilor de salon". Ea duce corespondență cu șefii militari, aprobă și dezaprobă planurile bătăliilor, iar numeroase dintre ele, conduse conform indicațiilor sale, sunt pierdute. Rolul jucat de femei în saloane este considerabil; prin însuși faptul că nu sunt angajate în construirea lumii, (...) ele ajung să dobândească cunoștințe superioare celor ale soților lor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
română, în numărul din 22 martie 1989. Scrisoarea cuprinde cinci puncte care denunță politica de sistematizare a satelor, nerespectarea acordurilor semnate la Helsinki cu privire la drepturile omului, distorsionarea rolului Securității, care acționează împotriva drepturilor muncitorilor, împotriva vechilor militanți, împotriva intelectualilor. Semnatarii dezaprobă consecințele nefaste ale unei planificări prost organizate, afirmând astfel profundul lor dezacord cu elogiile publicate de Scânteia. În sfârșit, textul subliniază caracterul catastrofal și neliniștitor al degradării poziției internaționale a României. Autorii scrisorii își exprimă ferm convingerea că România este
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nu este deviant în altul? Ca să putem răspunde la prima întrebare ce comportamente sunt caracterizate deviante, trebuie mai întâi să vedem ce trăsături comune putem identifica în exemplele date mai înainte. Remarcăm cu ușurință că toate acțiunile considerate deviante sunt dezaprobate de un segment numeros de oameni. Pentru a face acest lucru aceștia se raportează la regulile și normele, tradițiile și obiceiurile ce guvernează viața socială. De aici deducem că prin noțiunea de devianță ne referim la comportarea care nu este
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ca fiind deviante deoarece acestea violează natura umană sau moralitatea absolută. Însă sociologii tind să respingă această motivație deoarece aceasta ignoră originile sociale ale devianței și, implicit, normele ce guvernează viața socială. Pentru a putea explica sociologic formele de comportament dezaprobate social, trebuie mai întâi să prezentăm termenul polar de referință al devianței, conformarea. În sociologie, termenul conformare definește atașamentul la normele sociale și valorile culturale. Reprezentând, într-o anumită măsură, o "imitație" voluntară a modurilor prevalente de acțiune socială, conformarea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
comportamente împotriva propriilor convingeri ale individului. Nonconformarea sau devianța apare atunci când normele nu sunt respectate. Atunci, putem afirma că devianța se referă la comportamentele sau trăsăturile care violează norme importante ale grupului social și, ca o consecință, sunt respinse și dezaprobate social. Astfel definită, devianța arată lipsa de adeziune la normele și valorile grupului și încălcarea standardelor de comportament stabilite (a prescripțiilor normative care indică cum trebuie să se comporte individul într-o anumită situație). Prin urmare, un comportament deviant este
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
se îndreaptă spre devianță pentru a-și asigura nevoile de bază și a scăpa de frustrare; clasa de sus folosește mijloace deviante să își susțină privilegiile. 7.3. Crima ca devianță Devianța se referă la orice comportament neconform care este dezaprobat de societate sau de un grup social, indiferent dacă încalcă sau nu legea. Crima este termenul folosit să descrie comportamentul care este împotriva legii, ce încalcă prevederile ei. Mai precis, acțiunile care sunt subiect al sancțiunii legii ori a codului
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
aprobat social între un bărbat și o femeie care implică o relație economică și sexuală. Copiii născuți într-un cuplu căsătorit se spune că sunt "legitimi", de unde acei născuți de o femeie necăsătorită sunt adesea considerați "ilegitimi". Societatea în general dezaprobă nașterile în afara căsătoriilor, în parte deoarece copiii au în acest caz mult mai probabil nevoie de sprijin din partea societății în ansamblul său. 9.1.1. Familia extinsă și familia nucleară Toate sistemele de familie pot fi împărțite în una din
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
la fel ca și grupurile de vârstă, sunt construcții sociale. Societăți diferite au idei diferite despre ce reprezintă cel mai potrivit comportament pentru un anumit grup de vârstă. Să apelăm la un exemplu: activitatea sexuală printre adolescenți este în general dezaprobată în România, dar ea este larg acceptată în Suedia. La fel ca orice alt rol social, rolurile vârstei sunt învățate prin socializare. Noi învățăm de la alții ce comportament este de așteptat din partea oamenilor dintr-un grup de vârstă dat, cum
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]