1,677 matches
-
văd cum se moare. Știi că există oameni care refuză să moară ? Ai auzit vreodată o femeie strigând: Niciodată ! în clipa morții ? Eu, da. Și am descoperit atunci că nu mă puteam obișnui cu așa ceva. Eram tânăr și credeam că dezgustul meu se adresează ordinii însăși a lumii. Între timp am devenit mai modest. Pur și simplu, tot nu m-am obișnuit să văd cum se moare. Nu știu nimic mai mult, dar la urma urmei... Rieux tace și se așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns s-a revărsat în sală, acoperind ruga lui Paneloux, iar Rieux, agățat de bara patului, a închis ochii, amețit de oboseală și de dezgust. Când i-a redeschis din nou, a dat cu ochii, alături de el, de Tarrou. \ Trebuie să plec de-aici, a spus Rieux. Nu pot să-i mai suport. Dar, deodată, ceilalți bolnavi au tăcut. Doctorul și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
obiceiului, să asiste la ceea ce se cheamă într-un mod cuviincios ultimele clipe și care trebuie totuși numit cel mai abject dintre asasinate. ÎNCEPÂND DIN ACEASTĂ ZI N-AM MAI PUTUT SĂ MĂ UIT LA INDICATORUL CHAIX DECÂT CU UN DEZGUST CUMPLIT ÎNCEPÂND DIN ACEASTĂ ZI M-AM INTERESAT, CU GROAZĂ, DE JUSTIȚIE, DE CONDAMNĂRILE LA MOARTE, DE EXECUȚII ȘI M-A APUCAT AMEȚEALA CÂND AM CONSTATAT CĂ TATĂL MEU ASISTASE, PROBABIL, DE MAI MULTE ORI LA. ASASINATE ȘI CĂ ASTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Pentru ei toți, adevărata patrie se află dincolo de zidurile acestui oraș sugrumat. Ea era în mărăcinișurile înmiresmate de pe coline, în mare, în ținuturile libere, în tensiunea iubirii. Și la ea, la fericire, voiau ei să revină, întorcând la rest, cu dezgust, spatele. Cât despre sensul pe care putea să-l aibă acest exil și această dorință de revedere, Rieux nu știa nimic. Mergând mereu, înghesuit din toate părțile, interpelat, el ajungea pas cu pas pe străzi mai pustii și se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
această creatură care... nimerise întâmplător la școala satului cu oameni cuminți și demni și copii dornici să descopere lumina cărții, dar și lumina sufletului. Ce nenoroc să ai o asemenea scorpie de învățătoare care nu putea trezi decât lehamitea și dezgustul față de carte... Ce noroc nemaipomenit am avut eu cu învățătoarea mea, care ne era prietenă, soră și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot opri să-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al porții și al obloanelor. Sub ambele felinare, pe dalele cu care era pavată aleea, se vedeau ghivece vechi, de plantație în care creșteau și se înmulțeau tufe impunătoare de yucca. Ignatius se opri în fața clădirii, privind-o cu extrem dezgust. Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta împotriva mirosului persistent al vopselei proaspete cu email. Urechile lui se încrâncenau la auzul cântecelor, râsetelor, chicotelilor din spatele obloanelor închise care păreau date cu lac. Dregându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în încăperea imaculată, ticsită de obiecte de artă, era foarte elegant îmbrăcat. Primul gest pe care l-a făcut a fost să își scoată un pistol de 9 mm, care ieșea la iveală din costum. Strecurându-l pe masă cu dezgust, se plânse: „Asta mi-au făcut teroriștii ăștia.” Am fost mai mult decât surprins de candoarea lui. Încă nu am ajuns acolo - încă nu avem în SUA secretari de cabinete care să se năpustească cu tirul de câte șase gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de fiecare dată când i se ivea ocazia: picioare de vițel și intestine umplute. Armanoush Își amintea că Rose i se plânsese o dată doamnei Grinnell, vecina de alături. — E strigător la cer, a exclamat doamna Grinnell cu o urmă de dezgust În glas. Și chiar mănâncă intestinele alea? — O, da, a Încuviințat Rose din cap cu multă Însuflețire. Le mănâncă, credeți-mă pe cuvânt. Le condimentează cu usturoi și ierburi aromate, le umplu cu orez și le Înfulecă imediat. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta? Așezat pe taburetul său înalt de la birou, funcționarul șef abia de-și îndreptă privirea înspre Profiri, fiind reținut de lamentările lăcrimoase și incoerente ale unei femei slabe și agitate. Deși pălăvrăgeala ei produse pe fața funcționarului o expresie de dezgust profound, acesta nu își putea lua ochii de la ea. Fără vârstă, fața femeii era ciupită și palidă, cu urme de roșu aprins pe obraji și un roșu mai adânc de culoarea neliniștii pure în jurul ochilor. Trăsături, odată frumoase, erau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și ce părere aveți despre asta? ceru Liputin. ă Niciuna. Până acum, răspunse doctorul. Pentru moment nu fac altceva decât să observ. Atinse pielea cadavrului în mai multe locuri cu vârful degetelor. Aceasta îi provocă general maiorului o expresie de dezgust. Consilierul de stat păru mai degrabă surprins de asta. Dacă unul dintre dumneavoastră, domnilor... mimă doctorul Pervoiedov o acțiune de tragere în timp ce aruncă o privire rugătoare în direcția lor. Niciunul nu îi sesiză intenția. Trebuie să întorc corpul, explică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
desigur. Tehnic vorbind, figurile bărbătești se numesc atlanți. Să intrăm? spuse Porfiri observând că studentul dădea semne de agitație bruscă. ă Nu mă puteți forța, spuse acesta cu ochii fixați pe casa roz și cu capul tras pe spate a dezgust. ă Dragul meu prieten, nici nu aș îndrăzni. ă Ei bine. Nu voi intra. V-am adus până aici. V-am arătat casa. Este destul, spuse Virkinski profund dezgustat și începu să se îndepărteze de Porfiri, pentru ca în momentul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spuse Katia, care, spre suprinderea lui Porfiri, nu părăsise încăperea, ci doar se retrăsese în întunericul de pe margine. ă Era băut când s-a certat cu Stepan Sergheievici? ă Dar când nu era beat? comentă Katia fără a-și ascunde dezgustul. ă Katia! pledă Anna Alexandrovna. Ochii i se lărgiră a mustrare. ă Anna Alexandrovna, puteți să îmi spuneți de ce se certau Boria și Stepan Sergheievici? ă Ei se certau neîncetat. Lui Stepan Sergheievici îi făcea plăcere să îl provoace pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îngozitor, biciuindu-l. § ă Vreau să îl văd pe Osip Maximovici. Ochii gri și reci ai lui Vadim Vasilievici se uitiară în jos la individul amărât care tocmai se înfățișase la birourile editurii Atena. Gura sa mică se strânse a dezgust. ă și cine ești dumneata? Întrebarea fu ștrangulată de vocea de bariton forțat a bărbatului. ă Mă cunoașteți. M-ați văzut în casa Annei Alexandrovna. Sunt Pavel Pavelovici Virginski. ă și ce te aduce la noi? ă Vreau să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
anumite... activități murdare. Porfiri deschise un sertar de la biroul său și scoase fotografiile pe care Salitov le confiscase de la patronul tavernei. Le răsfirase și le împinse spre Prințul Bikov pe cele care conțineau figuri masculine. Prințul își strînse buzele a dezgust și încuviință. ă Da. Acesta este Ratziaiev. În toate este Rataziaiev. Porfiri adună fotografiile. Prințul Bikov își întoarse privirea tremurând. ă Ocazional mai făcea și pe agentul de distribuție al unei edituri. Tot prin intermediul lui Govorov. ă Atena? Numele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
raftul cu samovare. ă Este cel din capăt. Căpătul cel mai aproape de dumneata. Porfiri tresări gândindu-se că doamna Kezel a mâncat bătaie pentru un obiect așa de ciobit și de nesemnificativ, pentru un samovar urât și ordinar. Îi semnală dezgustul său lui Salitov și împreună au părăsit magazinul fără să mai pună nicio întrebare. § Au ieșit în hărmălaia pieței de vechituri și în îmbulezeala strașnică a marii Arcade Apraxin. Mirosul pinilor și al produselor de patiserie condimentate îi gărbea, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o sticlă, iar înăuntru, o figură întunecată și indistinctă stătea nemișcată și retrasă. Imediat ce păși pe pod, Porfiri își simți pașii alunecând sub el. O mână fermă îl prinse de subbraț și îl împiedică să alunece. Fără solicitudine și cu dezgust în ochi, Salitov îi dădu repede drumul lui Porfiri. Acum că se afla printre ei, Porfiri înțelegea că privitorii nu se aflau acolo din curiozitate, ci erau atrași de altceva. O spaimă profană și rea le era evidentă tuturor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o mare cantitate de energie. Totuși, dincolo de frumusețea efortului - al altora, e adevărat! - sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sunt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sunt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curaj. Asta fiindcă eram destul de orb ca să nu văd că aveam și motive să fiu mai puțin mândru de mine. Eu mă temeam de moarte, nu reușeam să mă gândesc la ea fără să fiu cuprins de un fel de dezgust, în vreme ce bătrânii nu se pierdeau cu firea; erau atât de obișnuiți cu moartea încât trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănându-și amintirile, câte unul se trezea exclamând: „Vă mai aduceți aminte de ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care nu mi-ar fi displăcut, nu ele mă făceau să dau înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicându-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ascund, domnule sculptor?” încercă el să se eschiveze, dar fără prea multă convingere, fiindcă în realitate nu aștepta decât să fie silit să-mi relateze scena grotescă la care asistase și care mă face și azi să mă cutremur de dezgust de câte ori îmi imaginez ce s-a întâmplat acolo în bălării unde Laura, plecată să caute niște ierburi de ceai, fusese surprinsă și atacată de un grup de bătrâni. Dominic, Nelson, Filip, Mopsul și Leon se luaseră după ea și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sexului. Și alte picturi din sală reprezintă porci, În tot felul de ipostaze. Iată o fotografie care Înfățișează o gospodină cu șorț prezentînd spre inspecție un leș de porc unui bărbat pe a cărui figură se citesc invidia, lăcomia și dezgustul, ca și cum bărbatul se gîndește că lucrurile ar putea sta și invers: porcul să Îi prezinte spre inspectare gospodina eviscerată. — Mie poți să-mi dai oricînd un cotlet frumușel de la supermarket, observă cu delicatețe Doris. — Eu una nu mănînc deloc carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau să fie loviți inexplicabil de o piesă de recuzită. Așa că nu-l ascultă pe Wakefield decît cu o ureche, bucurîndu-se de stînjeneala evidentă și de dezgustul față de sine Însuși ale clientului său. Îi place la nebunie să vadă oamenii luptîndu-se cu ei Înșiși pe niște probleme pe care ei singuri și le-au creat. Îți sapi singur groapa, le spune uneori, apoi vii la mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de propagandă cu orfani. Există o sută de mii de copii orfani În România, Încuiați În niște instituții orbile, trăind pe străzi sau În canale. Cum ar putea arhitectura suedeză să le ofere o viață mai bună? Ministrul privește cu dezgust la broșurica mototolită și ochii i se opresc pentru o clipă pe bebelușii grunjoși. Este gata să facă un gest scurt de refuz, dar studenții s-au strîns În jurul Marianei și Își trec broșurica din mînă În mînă. Îi interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-și părul alb, îngrijit, tuns cu atâta dichis încât îi crea complexe lui Fran, deși de fiecare dată când o sun pare să fie plecată la o partidă de bridge. Apropo, ce mai face bietul taică-tău? Nota ușoară de dezgust din glasul ei dădea impresia că taică-său suferea de o formă mai blândă de lepră. — Ei bine, de fapt, trebuie să discut cu Laurence despre asta. Tawny Beeches nu e o alegere bună. Va trebui să-l mut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
romanțierul N.D. Popescu. În schimb, pe bulevarde și străzi de capitală, o mînă de oameni pradă copiii, oprește camioanele, vămuiește ideile”. O voință de profanare a valorilor colective „sacre” străbate aceste pagini deziluzionate, a căror violență e direct proporțională cu dezgustul în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea literară a „Revistei revistelor” are în prim-plan un text al poetului Barbu Nemțeanu — un nou prilej de șarjă la adresa spiritului mic-burghez. De astă dată, alături de „poetizatele detalii burgheze” ale relatării blîndului intimist, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]