818 matches
-
ori, pur și simplu, al celebrității (Malcolm Lowry, Hemingway). Se poate muri din orice: din orgoliu aristocratic, precum Cato („Acum sunt propriul meu stăpân!”), din dezgust (ultimele cuvinte ale lui Crevel, dandy-ul suprarealist, au fost: „Rog incinerați-mă. Dezgustat. Dezgustat de tot.”), din oroarea - cum altfel dacă nu metafizică? - de a mai continua (Paul Celan, Marina Țvetaeva), dintr-o ereditate mai puternică decât capacitatea scriitorului de a o controla (Hemingway: tatăl său se sinucisese, iar mama lui Îi trimite arma
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
izbucnit iritat: Nu vezi ce-mi fac ăștia? Astfel de reacții se pot întâlni și în jurnalul său 6. Atitudine cu atât mai de înțeles pentru mine, aflat aproximativ în aceeași situație, prins între două focuri. Ambiguitate inevitabilă, care mă dezgusta tot mai mult. Dar momentan nu mai puteam da înapoi. Pe scurt, împrejurările erau următoarele: fost deținut politic și deportat mulți ani, fără a fi totuși propriu-zis un om politic, acționam după eliberare dintr-un dublu impuls: realizarea unui proiect
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ambigue? Dar tot entuziasmul meu a fost ucis, strangulat. Intrasem conștient în gura lupului, animat de cele mai bune intenții. Am început deci să nu mai iubesc Hermeneutica lui Mircea Eliade. Cele ce s-au întâmplat în Franța m-au dezgustat și mai mult de această carte, de care pur și simplu n-aș mai vrea să aud. 2. Mă așteptam ca prima carte română și franceză, editată la Paris despre Mircea Eliade, după decenii de proteste pe deplin îndreptățite de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
contribuise în vreun fel la inspirarea, editarea și traducerea sa. Jean Gouillard era francez, prieten personal al lui Mircea Eliade. Cartea mea nu se putea încadra câtuși de puțin în categoria colaborării culturale. Oricum ar fi fost, întreaga poveste mă dezgustase total și definitiv. Relațiile mele cu Mircea Eliade s-au răcit deci treptat, în mod inevitabil, inclusiv din cauza bolii sale (scria de altfel tot mai greu; scrisorile din 5 dec., 4 ianuarie, 14 feb., 6 apr., 17 iulie, 20 aug.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
într-un fel) a operei și ideilor lui M. E.? Este de remarcat că un recenzent american, total străin de micile noastre polemici balcanice, a făcut tocmai o astfel de observație pătrunzătoare. Detalii, poate cu alt prilej 13. Ceea ce mă dezgusta cel mai mult era reacția de iritare nedisimulată a unora ce visau fie monopolul recuperării, fie priveau cu neacoperită antipatie inițiativa-surpriză a unui intrus, marginal, pe deasupra și neistoric al religiilor (ca și cum despre asta era vorba), care invadase fără permisiune crimă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de la care eu (și alții) să se revendice în lucrările lor viitoare. Ca să nu plutesc total în aer, am construit această «hermeneutică a lui Mircea Eliadeă din elementele operei sale. Atât și nimic mai mult. în unele momente de cumpănă, dezgustat de multele mizerii rezervate de deceniul al nouălea, intenționa să distrugă această corespondență. S-a răzgândit până la urmă și a donat-o Bibliotecii Române. 2 Șerban Madgearu, Interviu cu dl. Adrian Marino... in: Cotidianul, 19 martie 1992. Reproducem un pasaj
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
E revolta fără margini a celor neacceptați față de cei integrați, a celor "tolerați" fără a fi înțeleși. E vorba de o crimă a ignoranței reciproce. Lumea în care părinții lor au fost parașutați și exploatați îi suportă de la distanță, ținîndu-se dezgustată de nas și tratîndu-i cu aroganța stăpînilor de sclavi, iar ei, la rîndul lor, refuză cu obstinație să joace după regulile pămîntului care i-a găzduit. Fiecare parte are dreptatea ei, fiecare parte greșește fundamental. Dar problema nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
era nici măcar absolvent de bacalaureat și îi convenea de minune acest lucru. Ieșit de pe băncile colegiului la vârsta de circa douăzeci de ani, s-a asociat mai întâi la operațiunile unui unchi care era negustor la Bayonne; dar fiind curând dezgustat de o carieră care venea împotriva propensiunilor naturale spre meditație și studiu ale spiritului său, s-a retras pe un domeniu de familie situat în părțile îndepărtate ale regiunii Landes. Acolo, viitorul economist își împărțea timpul între lucrările agricole și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
omul cade în mizerie, devine contrabandist și e împușcat, fata ajunge stea de cabaret, după ce un ofițer o sedusese, se îmbolnăvește de tuberculoză și se stinge cu nostalgia Ecuatorului. Ființa exotică transplantată în teritoriu neprielnic care piere pe malul Dunării, dezgustată de carne și cu dorul bananelor și nucilor de cocos, existența rătăcitoare a lui Nicola sugerează un lirism naval, o tristeță a dezadaptării, amintind nostalgiile cu corăbii, porturi și cabarete de mateloți ale lui Pierre Loti, de la care pare a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un punct psihologic vulnerabil. Spyros e crunt venizelist și românul îl provoacă în fața femeii: "- Recunosc... că acest înfocat regalist a fost mai tare ca mine!" Indignat, grecul protestează: "- Eu, regalist?... Trăiască Venizelos! Cu el e toată Grecia!" Popi, constantinistă fanatică, dezgustată de politica lui Spyros, cade în brațele românului. F. ADERCA F. Aderca e un umorist impenetrabil, plin de sarcasm. Punctul săude vedere e umanitar, internaționalist. Emoția e înlocuită cu senzația. Astfel în Grădinării (Femeia cu carnea albă) se propun câteva
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cărți a lui M., romanul autoficțional Întoarcerea huliganului (2003), singularizează două întoarceri diferite. Prima întoarcere este în trecut. Sunt rememorate „inițierea” din Transnistria, unde familia sa a fost deportată între 1941 și 1945, o scurtă experiență de utemist, care îl dezgustă curând, închiderea tatălui în colonia penitenciară din Periprava, detaliile unei cariere apatice de inginer constructor, câteva amoruri, începuturile carierei literare. Securitatea este un personaj vizibil prin apendicele sale: un prieten apropiat devine informator și îl ține la curent pe „obiectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
de teatru!) intră din nou în scenă Rosina, care aduce dovezi concludente ale duplicității Dianei (apelase la o agenție de detectivi). În cele din urmă, printr-o altă neprevăzută răsturnare de situație, minciuna e demascată, iar onoarea bietului agronom, salvată. Dezgustat de toată comedia, Bizu se desparte totuși și de cinstita Rosina, femeia care i-a deschis ochii, hotărând să-și dea demisia de la minister și să plece în străinătate. Imaginația eroului lovinescian n-a izbutit să mistifice, nici de data
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sensibilitatea bărbatului cu lacrimă ușoară, dar, mai ales, de delicatețea lui (își scosese haina fără s-o jignească detaliu reluat obsesiv, ca simptom indubitabil al îndrăgostirii). Prin comparație, soțul face figură jalnică, de ins trivial ("bădărănia, egoismul, nedelicatețea lui o dezgustaseră de la început"), iar Mili se decide să divorțeze, cu gândul la un alt mariaj, ideal, alături de Bizu. Narațiunea se derulează pe două planuri, care alternează cu oarecare regularitate pentru a interfera la un moment dat, "angajându-se definitiv pe linia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pentru a o instaura. Să nu ne temem prea mult nici de cluburi, nici de alegeri, nici de Adunarea națională: nu există riscul de a reîncepe Teroarea din '93, istoria nu se repetă și instituțiile politice care încep să ne dezguste nu-i mai pasionează destul pe oameni pentru ca ei să-și taie gîtul în cinstea acestora. S-ar putea spune că nu există nici un pericol? Dimpotrivă, există unul mult mai mare decît cele din trecut. În spatele revoluției politice se află
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se cheamă Rugați-vă să nu vă crească aripi (1995), cu un capitol nou, Pagini răzlețe. P. postrevoluționar face, mai întâi în „România liberă”, apoi în „Cotidianul” și în alte ziare, o cronică morală a vieții politice, arătându-se din ce în ce mai dezgustat de politicianismul românesc și de ipochimenii lui. La început vituperează pe intelectualii „apolitici”, apoi înțelege zădărnicia de a părăsi literatura, recunoscând, loial, că a greșit. Face publicistică angajată în stilul lui Mihai Eminescu și al lui N. Iorga, cu note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
fost �n culmea entuziasmului. El preconizase o solu? ie austro-german? a problemelor Rom�niei prin instituirea unei monarhii unite austro? rom�ne dup? urcarea pe tron a lui Franz Ferdinand, �cu sau f? r? rege (al Rom�niei)�202. Iorga era dezgustat de ideile lui Popovici, deoarece nu putea accepta o solu? ie austriac? ? i cu at�ț mai pu? în una german? 203. Iorga nu mai era dispus s? accepte nici un compromis. Că orice na? ionalist sud? est european, era decis s
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Că ? i Hindenburg ? i Horthy (�ntr? un sens, chiar ? i că francezul P�tain), ? i că mul? i al? i lideri na? ionali? ți din secolul al XIX-lea, Iorga a l? sat tineretul s?? i lunece printre degete. Era dezgustat de manifest? rile acestui �Nou na? ionalism� ? i de radicalizarea corpului studen? esc. Iorga scria �ntr? un editorial intitulat Seducerea tineretului: �S�nt unii p? rin? i care nu au mai mult bun sim? dec�ț copiii lor�. �n 1927, atunci c�nd au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
liberal, evreii fiind ? apii isp?? itori. Existau foarte multe dovezi c? oficialit?? ile liberale locale exploatau antisemitismul �n oră? ele cu foarte mul? i locuitorii evrei, ca Vasluiul sau Dorohoiul 120. �Toat? lumea pare s? fie antisemit? �, comenta Iorga 121. Notă dezgustat c? un club antisemit era instalat chiar �n fă? a Palatului Regal de la Bucure? ți. Era la curent ? i cu faptul c? mini? trii liberali �ncurajau mi? carea studen? easc? antisemit? prin donarea de fonduri b? ne? ti122. Politicianismul func? iona
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Elenă (Magda) Wolff (alias Lupescu) a ap? rut �n via? a lui la �nceputul anilor �20. �ntruc�ț Carol nici nu se g�ndea s? renun? e la Madame Lupescu, camarila ? i Br? tienii au organizat o campanie murdar? care l? a dezgustat pe Iorga, el refuz�nd s? fac? publice fapte incontestabile despre Carol. Regele Ferdinand ? i Regina Maria cuno? teau mai intim situa? ia. Regele �l consideră pe prin? ul Carol �o ramur? putred? a dinastiei care trebuie rupt? că s? fie salvat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
lui Teofil Sidorovici. Sidorovici a fost implicat �ntr? un scandal de mituire ? i s? a sinucis. Mi? carea lui a fost un e? ec. �n ciuda respectului lui Iorga fă?? de sacrificiul lui Mo? a ? i al lui Marin, el era dezgustat de tulburarea produs? �n r�ndul tinerilor de funeraliile acestora. S?lile universit?? îi erau goale, nu se putea ? ine nici un curs. Iorga comenta c? �to? i studen? îi s�nt politiză? i�, a intervenit pe l�ng? Ț? ț? r
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
treba apoi Iorga 81. Indiferent de ceea ce scria Iorga, totul indic? faptul c? adev? ratele lui sentimente erau �ntr? un fel foarte diferite. A?a cum men? ioneaz? doamna Liliana �n Jurnalul ei (�nsemnarea poart? datarea simpl? de decembrie 1938), �Tata este dezgustat de uciderea lui Codreanu ? i a celorlal? i legionari�. Iorga i? a spus urm? toarele lui C? linescu: �Nu s�nt tulburat din cauz? c? au fost �mpu? că? i, ci din cauz? c? statul a devenit un criminal! � Le
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
caracter: "puterea aceasta [morală] are dreptul să se arate nepăsătoare numai față de lucruri într-adevăr indiferente (s.n.) (Cartea a XI-a, 16). Mai mult, parcă dorind să accentueze sensul esențialmente etic al detașării și indiferenței stoice, el afirmă: "Nu te dezgusta, nu lăsa să-ți scadă zelul și curajul, dacă nu reușești pe deplin să îndeplinești toate proiectele tale..." (Cartea a V-a, 9). În fine, drumul spre indiferența și apatia stoică presupune scoaterea la iveală în persoana omului moral a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
toare. În orice societate, semnificația social] a comportamentului are o puternic] amprent] cultural]. Pentru un b]rbat Tswana din Botswana, a-ți alege drept soție o verișoar] este o fapt] foarte bun] și logica. Un Shona din Zimbabwe ar fi dezgustat de un astfel de incest. Simplificat] în mare m]sur], explicația acestui contrast provine din faptul c] în tribul Shona relațiile dintre nepoți/nepoate și unchii/m]tușile lor sunt de o asemenea natur], încât verii sunt considerați ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
chiar materialiști și nihiliști, precursori ai doctrinelor filosofice Cărvăka și Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau rădăcinile din timpurile vedice și postvedice. În legătură cu majoritatea dintre ei se cunosc foarte puține lucruri. Se poate presupune că śramanas părăsiseră lumea dezgustați atât de zădărnicia vieții umane, cât și de rigorile ritualismului brahmanic. Astfel de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
hranei Îi aducea pe unii dintre ei la acțiuni disperate, așa cum arată unul dintre respondenții lui Radosav: Am găsit În gunoi carne de la un cal mort, cu viermi, pe care am spălat-o și am gătit-o. Nu mă mai dezgusta nimic. Mult mai norocoși decît acest deportat erau cei care lucrau În bucătării, grădini și ferme. De exemplu, unul dintre respondenții lui Radosav, care lucra cu un cal, reușea să fure cîteva boabe de porumb din porția animalului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]