889 matches
-
a amestecat scrisul meu și cu multe altele încă. Ce bine că lista de mai sus e una dintre acele liste nesfârșite. Oare ar fi trebuit să mă tem din vreme de amestecul ăsta ? Oare ar fi trebuit să mă dezic de el ? Oare acest amestec a dus la impurificarea scrisului meu, a revărsat în el tot felul de aluviuni facultative sau chiar nocive de care cineva care scrie și care nu cunoaște experiența nașterii și a creșterii unui copil este
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă, dar s-a înseninat frumos. Cu florile de cireș pe munții din depărtare, anotimpul ne dăruiește o zi minunată pentru a muri. Cu siguranță, nu ne vom dezice de reputația noastră, sperând să privim promisiunea unor câștiguri materiale. După cum ați văzut, am fost rănit în luptă, acum două zile. Întrucât mă mișc cu dificultate, vă voi privi pe fiecare luptând în ultima voastră bătălie, în timp ce voi aștepta aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Revoluția bolșevică în Emigrația Rusă la Paris și în alte mari orașe din Europa, avea de ce să se agațe. N-a fost însă nevoie. Copiii lor erau aici, deveniseră români sută la sută, și ele nu puteau să se dezică de ei și să se despartă de ei, și să trăiască duse cu gândul la mestecenii cei albi din ținuturile de dincolo de Nistru. Unde de fapt nici nu trăiseră vreodată. Decât, poate cu închipuirea. Așa că, vrând-nevrând, basarabencele rusoaice au sfârșit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fost așa. Căci acasă la Irina era și Adriana, sora ei, proaspăt întoarsă din Finlanda, și toată nenorocita de seară am petrecut-o uitân du-ne pe ultra-vo luminoase albume de fotografii cu amurguri finlandeze, brazi finlandezi, reni fin lan dezi, Sibelius și Berzelius și dracelius și lacelius... Ore-n șir așteptând să plece Adriana și să-nceapă dis tracția, până când în cele din urmă am plecat eu, umilit și furios, și-așa a mai trecut un an. Sin gura mea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la Annaghmakerrig fusese o pleașcă pe capul lor, nu prea visaseră ei la așa ceva. Și pro fitau din plin. „Have you met the countess yet?“ Care contesă? Cum, încă nu-mi spuseseră neno rociții („those buggering bastards“) de poeți irlan dezi? Cas telul din Annaghmakerrig avea o stafie, atestată de zeci de mar tori și cu patalama în regulă. Nu văzusem diploma la etajul doi, înrămată pe peretele dinspre nord? Nu, n-o văzusem. „Hm... well, it’s a long story
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu În iubire. Dacă ai avut nefericirea să te Îndrăgostești, crezând că dragostea te va salva, ai con statat, desigur, că iubirea stă sub semnul trădării. Fie celă lalt te Înșeală și te abandonează, fie, dăruindu-i-te, te tră dezi pe tine Însuți și Îți compromiți visele. Nu știu dacă am reușit să te inițiez În meandrele răului de provincie, așa că sfatul meu e să nu Încerci să te duci la Întrunirea de la Pietroasele, pentru că va ieși urât. În primul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să își pună fără ocolișuri întrebarea care i se conturase în minte mai demult, pe când trăia Elvira: dacă nu cumva răposata avusese totuși dreptate să-l suspecteze că ar fi fost înclinat să-si calce pe conștiință și să se dezică de lucrurile în care crezuse o viață, pentru a dezerta, cu arme și bagaje, în tabăra celor slujeau regimul? Ce-i drept, și în trecut i se mai ceruse să colaboreze, dar el redusese precaut această colaborare la o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de ducă... un nebun de plin amor zburdă-n cercul stării albe căzând pradă vorbelor, din prea dus spre zări deșarte și, ... s-au speriat Jugarii, curgând vise-n chip de șoapte, iar în scrum de clipe moarte, adormirii se dezic, trec târâș pe cruci purtate printr-un ochi de cer mai mic. Vai, cât mie! Vai, cât vouă! Ne-au plâns tălpile-n căușe și zidind o lume nouă, stăm cu umbrele-n cătușe Prinși în cuburi de cristal ne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
serioasă. Vorbise aproape rugător. Parcă mă implora să-l scot dintr-o primejdie în care nimerise numai din vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. — Și ce, eu n-am vorbit serios? Îți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu mine, mă condamni, și așa, să sperăm, scapi cu fața curată din afacerea asta murdară în care ai picat fără să vrei. N-are rost să-ți legi soarta de soarta mea din moment ce eu am ratat ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că avea treișpe ani și tichia albă a ritului nu-l mai cuprindea peste frunte. I se întâmplau multe lucruri: brusc, se deșirase, creștea și mâinile îi atârnau caraghioase pe lângă corp. Dacă tată-său și bunicu-său nu s-ar fi dezis de zartoshti, ar fi fost el însuși ervad, laolaltă cu băieții de preot. Într-o zi, cel care pregătise surcelele și barsom-ul cu nuia de curmal i se adresase răstit: — Dar tu, ce mai vii pe aici? Ești bărbat de-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
învîrtea fără să se oprească o clipă. ― Eppur si muove, cum ai murmurat la ieșire. ― Exact. Am fost surprins să descopăr, după aceea, că mi se reproșează o formalitate. Numai buzele mele au retractat. În sinea mea, nu m-am dezis niciodată de ceea ce cred. ― Îți închipui că inchizitorii nu știau că era o formalitate? Îi crezi atât de proști încît să nu-și fi dat seama că tu rămâneai la părerile tale? Erau siguri de asta Dar pe ei nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de-a-ntregul, În ciuda titlurilor hiperdocte, drept cărți de căpătâi pentru un dandy. Se va vedea din ce cauză. În schimb, pentru că Împărtășește cu acest gen de personaj stil și ideal până la moarte (deși Încă din primele rânduri ale cărții se dezice, nu fără o anumită cochetărie, de dandysm), aristocratul revoluționar, dandy-ul boem, nod al tuturor contradicțiilor cu putință, Barbey d’Aurevilly e covârșit de admirație pentru Brummell. Cu doar un an Înainte, În 1844, apăruse cartea unui căpitan englez, William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ani, e mișcător până dincolo de Închipuire. Chiar dacă un dandy autentic nu urmărește asemenea efecte. Barbey d’Aurevilly tc "Barbey d’Aurevilly " Jules Amédée Barbey d’Aurevilly (1808-1889) e, cum s-a văzut deja, primul „dandylog de serviciu”, care - de ce? - se dezice printr-o minciună grațioasă de dandysm Încă de la Începutul cărții despre Brummell. Cu toate acestea, el merită câteva paragrafe bune În catalogul nostru. O dată, pentru că s-a dovedit a fi Întâiul expert În materie de dandysm. Apoi, pentru că, fascinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dumnezeu nu este un univers? Cel mai cuprinzător, mai profund și mai complex dintre toate? - Mă rog, dacă o luăm așa... În plus, o pagină - și aceea scoasă din context - nu se cheamă teorie. - Să-i spunem atunci ipoteză. Vă deziceți cumva de ea? - Nu neapărat, dar... - Mister Adam, vreți să revedem Împreună textul? Îl am la Îndemână... Dacă mi-am păstrat calmul la aceste cuvinte și la modul natural În care Zoran a scos din buzunar câteva foi de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie de folos, m-am lăsat învins de îndoieli și de șovăieli. Am trăit în rău și nu am făcut nimic spre a mă salva. Nu am încetat însă să cred în Dumnezeu. Nu am ocolit Biserica. Nu m-am dezis de morți. Cred în lumea de apoi, în judecata Domnului și în îndreptarea păcătosului care sunt. Doar că încă rătăcesc spre duhovnicul căruia să mă spovedesc. Nu l-am aflat. Sau poate mi-e teamă să-l aflu. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu poate fi libertate în suferință. Greșesc, poate. Dar îmi place să cred asta și, mai ales, să cred că am trăit astfel. Nu știu dacă-i adevăr în asta. Dar e adevărul meu și nu văd de ce m-aș dezice de el. Nu cred că există subiecte, teme, „rușinoase“ când vrei să vorbești despre ai tăi. Îmi dau seama că, la început de mileniu trei, este o zădărnicie totală să glosezi despre privatele românești (budă, W.C., toaletă etc.). Penibilul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apreciați sau de bine situați erau, odată cu trecerea timpului. Acestea sunt fleacuri, nimicuri ale conjuncturilor și ale feluritelor jocuri. Știam că mulți dintre ei, odată cu trecerea timpului, vor trăda sentimentul acesta pur al generației, vor lovi, vor mușca, se vor dezice. Se vor ploconi, vor îngenunchea la primul pumn de bani azvârlit în fața lor, vor rânji după cum le-o va cere prima boare de parvenire. Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timp nu te poate susține, singură zvârcolirea ta e reală, și spectaculoasa incapacitate de a nu-ți putea înțelege rostul pe lume. Așadar, ispășește-ți neputința fără demnitate, nu te trăda, nu uita ce-ți închipui că ești, nu te dezice de sminteala ta, nu muri mulțumit. Bate-te să arăți cât ești de neputincios și cât de etică este pentru tine această neputință lucidă, aspră. Așteaptă - vei aștepta până la înviere. Plânge-te până la scârbă de tine însuți, gândul genial pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Dar și frica. Dumnezeu emite decrete, nu dă interviuri. Din imensitatea solicitanților, Sf. Petru îi burdușește pe câțiva în Rai. Ceilalți sunt liberi să meargă unde vor. Unii nu mai rețin din sacralitatea sărbătorilor decât specialitățile culinare. Petru s-a dezis de Iisus de trei ori dar nu l-a vândut niciodată. Dacă Dumnezeu este atât de iertător, de ce nu ne-a rechemat în Paradis? Numai credința poate transforma smerenia în mărire. Cei smeriți măsoară pământul cu genunchii. Monotonia ne acomodează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decât degradarea accentuată a speciei. Un descreierat cu priză teribilă la mase i-ar mai trebui acestui sărman început de mileniu. Tehnica actuală poate transforma erorile în orori. Tehnica noastră a intrat cu mitraliera în Olimp. Epoca vitezei nu se dezice. În clasa întâi scriam pe tăblițe de ardezie. La maturitate, n-am dedulcit la calculator. S-ar putea ca în curând pietonii să circule pe străzi numai cu avizul psihiatrilor. Jertfa cerută de progres se materializează în dezordinea noastră spirituală
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trebuie să intru prin geam, asta nu se iartă. - Poate că nu, replică Goilav. Dar un singur adevăr e o idee mult prea fixă pentru formele care curg mereu. Prefer să n am încredere în doctrine. Cu timpul, ele se dezic. - Domnu’ pictor, există ceva care se cheamă sete. Și setea asta e un mare adevăr. - Ai dreptate, Aizic. Ai vorbit clar. Nu despre adevăr trebuie să discutăm, ci doar despre necesitatea lui. Cînd refuzi omului dreptul la sinceritate, el nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mărunt pas. - Uite cum o să facem, le-am zis Într-un târziu. Spuneți-le tuturor că Logon, cea mai mare iscoadă a lui Scept, e În mâinile noastre, alături de Dupna, strănepotul lui Șoim, zevzecul de care Însuși Tatăl s-a dezis, deși-i era fiu de sânge. Mai vreau ca toată lumea să afle că pe Hadat, deși e muma lui Dupna, o ținem În cea mai mare cinste, căci mi-a adus pruncii pe lume. Cât despre noi, să afle toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mă privea așa cum mă privea Nunatuk câteodată. - Ce mai blestem, spuse. De ce vrei să-l Întărâți așa de tare pe Scept? - Pentru că așa Începe povestea pe care am pus-o la cale pentru lupta asta de sânge. Tatăl s-a dezis de Șoim, strămoșul lui Dupna, iar tu l-ai trădat pe Krog. Neamurile trebuie să vadă că sunteți, și unul și altul, În puterea mea. - Pricep. Dar de ce vrei să ți-l faci pe Scept vrăjmaș de moarte? Până una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Femeia în fața oglinzii, Ion Bogdan Lefter vorbește despre distincția care a semnalat apariția modernismului, cea dintre subiectivitate și obiectivitate - cea din urmă, spune criticul, reprezintă apanajul secolului al XIX-lea și al balzacianismului, de care scriitorii proustieni aveau să se dezică. Prin urmare, cum se face că tocmai Lovinescu, promotorul modernității, susține renunțarea la subiectivitatea introspectivă pe care o aborda Hortensia PapadatBengescu în primele sale scrieri? Sau, mai bine spus, care este diferența dintre obiectivitate și subiectivitate și care dintre cele
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
degrabă de investigația amplă a universului interior și prea puțin de o atitudine auctorială obiectivă, dând uitării epicul pur pe care îl valorizează atît Lovinescu). Autoarea interbelică are o viziune mai mult decât clară asupra 43 trăsăturilor modernității în literatură, dezicându-se explicit de epicul ostentat la care o îndeamnă Lovinescu: „Ar trebui cumva ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze, ca fond, adevărul pur și ca formă povestirea? De
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]