1,212 matches
-
în față și copii în jur? Oare ele nu-și dau seama că cel mai frumos tablou din lume e mama cu copilul în brațe? gândi în sinea sa grăbind pasul spre casă, fără să privească în jur din cauza fulgilor dezlănțuiți, ce i se lipeau de sprâncene. Îl întrista, în special, faptul că între idealul său și cel al unor tineri de azi, există asemenea uriașe disproporții. Oare de ce? Când era de vârsta acestora, avea cu totul alte preocupări. Era dornic
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
simbolic, „săptămânii luminate a Paștelui“ îi corespunde, contrapunctic, o durată malefică, un timp simbolic al „târziului“ (era târziu, întrun târziu, târziu după miezul nopții). Nu întâmplător, jaful, crima, trădarea, uciderea Anei și sinuciderea se petrec noaptea, întrun timp al stihiilor dezlănțuite. Item 3: evidențierea relațiilor dintre două personaje reprezentative pentru nuvela studiată Protagonistul nuvelei, Ghiță, este centrul de iradiere a semnificațiilor, destinul său ilustrând viziunea despre existență a autorului și „teza morală“ a textului. Eroul lui Slavici este un personaj complex
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
real, obiectiv este dublat de un timp simbolic, „săptămânii luminate a Paștelui“ îi corespunde, contra punctic, o durată malefică, un timp simbolic al „târziului“. Nu întâmplător, jaful, crima, trădarea, uciderea Anei și sinuciderea se petrec noaptea, întrun timp al stihiilor dezlănțuite. Subiectul nuvelei însumează episoade narative de mare tensiune, dinamizate de conflicte puternice de interese și de valori morale. Incipitul de tip enunțiativ se formulează ca o cugetare a unui personaj reflector, mama Anei, numită simbolic „bă trâna“. Cugetarea ei reprezintă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
întro zonă de răscruce, sălbatică, plină de mister. Evenimentele se desfășoară pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este dublat însă de un timp simbolic. Săptămânii luminate a Paștelui îi corespunde astfel o durată malefică, nocturnă, un timp al stihiilor dezlănțuite, în care se săvârșesc jaful, crima, trădarea, uciderea Anei, a lui Ghiță și sinuciderea lui Lică. Destinul tragic al personajelor este înscris în „rama“ cugetărilor bătrânei, „voce“ prin care se exprimă mentalitatea unei lumi morale ce își întemeiază existența pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
erau învingători cu 32,4% din voturi. Fisurile modelului polonez. Polonia ocupă un loc aparte în acest tablou din cauza influenței puterii Bisericii Catolice în societate, a importanței religiei ca element intrinsec al identității naționale față de ocupanții succesivi, a amplorii persecuției dezlănțuite pe scară largă, începînd cu 1948 pînă la declararea "stării de război", de către generalul Jaruzelski, în decembrie 1981, și pînă la victoria Solidarității la alegerile din mai-iunie 1989. Lista victimelor este lungă, de la condamnații perioadei 1948-1951, la cei închiși din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
formă de cădere în mitologie. Mecanismul victimei ispășitoare a fost strălucit înțeles și explicat de către René Girard aproape în toate cărțile sale. L-am urmărit și eu, în cazul Ceaușescu, în A doua schimbare la față. Rezumând, toate energiile negative dezlănțuite, după un secol de demonizare a României, pe fondul mitologiei "legendei negre", s-au canalizat, răzbunător, asupra cuplului prezidențial, transformat, inevitabil, în țap ispășitor. În decembrie 1989, se ajunsese la realizarea condiției mitice toți-contra-unu, prin unu, în cazul de față
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
se adresează sieși; propoziția "Sunt cea mai frumoasă femeie" (devenită refren), de cinci ori repetată, acreditează ideea de descântec, de magie albă, în așteptarea Zburătorului: Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile Înnebunitele ploi și ploile calme, Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei, Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit, Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți, Să amuțească, privindu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nouri" (Dialectica străzilor). Se înțelege, această Doamnă, o privitoare ascultând fără să întrerupă, e o abstracțiune, o "Persona" cum se numea în retorica tradițională un astfel de receptor convențional. Din nou, monologul despre alchimia cuvintelor vizează inexprimatul și inexprimabilul; "cuvinte dezlănțuite se sparg în țăndări"; "țipătul vorbelor" și "cenușa cuvintelor" marchează stări-limită; a recurge la cuvinte fără nerv e ca și cum te-ai lăsa pe "un pat de spital". Asemenea altora, ardentul George Vulturescu așteaptă încordat cuvinte neîncepute, cuvinte-miracol: Când voi uita
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
abandon", ne plasează într-o lume marcată de o concurență tot mai dură între firme. Vechiul Occident se află într-o rivalitate teribilă cu așa-zisele noi puteri emergente, din Asia în particular. Noul tip de management arată ca atacul dezlănțuit al unei haite de lupi, care are o ierarhie "naturală" și atacă împreună. 4.5.2. Univers concentraționar Strategiile firmelor transnaționale variază după epocă și mediu, depinzînd și de mărimea intreprinderii. În ultimele decenii, am asistat la o adevărată furie
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fostul Zair al fostului mareșal Mobutu Sese Seko, vechi prieten, căruia fosta Uniune Sovietică îi trimitea ajutoare frățești constînd din spărgătoare de gheață (!)... O situație econo-mică deplorabilă, o corupție feroce, o evaziune fiscală de o anvergură inimaginabilă și o criminalitate dezlănțuită. Comunismul și perestroika au falimentat, făcînd loc noilor oligarhii financiare și mafiei, cu concursul activ al finanței mondiale și complicitatea puterii. P.I.B.-ul Rusiei reprezintă doar 1,1% din P.I.B.-ul mondial, după surse ale O.N.U. Peste jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fenomene sinonime cu excesul, cu pierderea controlului de sine: fashion victims, cumpărături compulsive, supraîndatorarea familiilor, dependența de jocurile video, ciberdependența, toxicomaniile, practicile adictive de tot felul, anarhia comportamentelor alimentare, bulimia și obezitatea. Se anunță așadar în egală măsură un individualism dezlănțuit și haotic și un consumator „expert” capabil să-și poarte de grijă în mod responsabil. Slăbirea controlului colectiv, normele hedoniste, supraabundența, educația liberală, toate acestea au contribuit la fabricarea unui individ detașat de scopurile comune și care, dispunând doar de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
viață precară, de extrema dificultate de „a o scoate la capăt”, de recurgerea la asistență socială. Suntem astfel foarte departe de climatul „infernului climatizat” și de pacea miraculoasă din ținuturile de basm. În vreme ce unii evoluează într-o atmosferă de consumativitate dezlănțuită, alții se confruntă neputincioși cu degradarea nivelului lor de viață, cu neîncetate privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu sentimentul de lehamite față de corvoada cotidiană, cu umilința de a recurge la asistență socială. Dacă există un coșmar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Euripide, fericirea de „a-și pune sufletele în comun”7, de a trăi sentimentul exasperat al apartenenței lor colective. Or, modelul de fericire pus la punct de societatea de hiperconsum este diametral opus. Bucuriilor colective ale comunității adunate laolaltă și dezlănțuite le-au succedat plăcerile private ale consumului de divertisment. Călătorii, turism, sporturi, televiziune, cinema, ieșiri cu prietenii: ceea ce domină acum este diseminarea și pluralizarea plăcerilor alese în funcție de gusturile și de aspirațiile fiecăruia. Chiar și practicate și trăite în grup, divertismentele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de jocurile video. Producția pornografică n-a rămas cantonată în sex-shopuri și în revistele de specialitate; ea inundă ecranele calculatoarelor, impunându-se chiar și celor care nu doresc să intre pe aceste site-uri. După partide de sex ascuns - megasex dezlănțuit, hiperrealist, exacerbat, desfășurându-se într-un registru din ce în ce mai sofisticat: gangbang, fisting, bondaj, dublă și triplă penetrare, schimbarea partenerilor, orgii gays și lesbiene. Societatea de hiperconsum cunoaște inflația orgiastică, hipersexul virtual, hard și banalizat, practicat de toți, la orice vârstă, la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înșelate prin înmulțirea riscurilor iatrogene (imputabile medicilor) și prin ceea ce percep ei ca o dezumanizare tehnicistă a practicilor sanitare. Pentru a răspunde acestor carențe sau acestor așteptări înșelate, terapiile alternative propun abordări care se proclamă „blânde”, naturale sau holistice. Pasiunile dezlănțuite ale depășirii de sine sunt departe de a fi devenit dominante: faza III vede, mai curând, cum se afirmă temerile legate de demiurgia tehnico-științifică și, corelativ, cultul pentru îngrijirile naturiste, „reglarea sistemului nervos simpatic”, „armonizarea funcțiilor organice”. Succesul terapiilor complementare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sistemelor noastre de educație. Promovarea unor programe TV de calitate, punerea la punct a unor politici culturale ambițioase, toate acestea sunt foarte bune, dar este și oarecum naiv să crezi că asemenea măsuri pot constitui o reală contrapondere a consumului dezlănțuit. Numai niște interese și niște presiuni de alt gen vor putea constitui baraje în fața mareei hiperconsumului. Niște mass-media mai „culturale”, mai puțin supuse dictatului ratingului nu pot fi la înălțimea acestei misiuni. Dacă există o „salvare”, ea constă în inventarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și modurile sale de reglementare. Legătura dintre consumul de masă și producția de masă s-a rupt și se pare că ne confruntăm astăzi cu un nou regim economic, nesigur și lipsit de o structură instituțională care să controleze forțele dezlănțuite ale pieței. Restructurarea fundamentală ce a făcut trecerea către sistemul „piețelor maximale” și a „statelor minimale” a șubrezit și modelul bărbatului care câștigă pâinea familiei și, de fapt, întreaga ordine de gen care a fost asociată cu perioada fordistă. Restructurarea
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
sau false fantome, vor transforma în felul lor locuința omului într-un spațiu ce-ar putea fi bântuit în orice clipă de acest „al treilea personaj”. În Stâlpii societății, domnișoarei Bernick - care visa să fugă „departe de aici, pe marea dezlănțuită” - Rörlung îi răspunde afirmând că trebuie „să nu-i deschidă ușa unui oaspete atât de primejdios”, cum e visul ei zănatic. E mult mai bine, adaugă el, să rămânem pe loc, „întorcând spatele la tot ceea ce ar putea să ne
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și oricum și de a nu viza orice tip de plăcere. Cele care alienează, momentan sau durabil, trebuie evitate. Fără necumpătare, excese, lipsă de măsură sau lăsare în seama pulsiunilor animalice, căci plăcerea nu se reduce la trivialitatea unei animalități dezlănțuite, ci la modelarea propriei ființe și la edificarea propriei autonomii. Singura jubilare autentică: plăcerea pe care o găsești în tine însuți. Pentru că bucuria vizată de demersul lui Democrit - ea traduce termenul euthymia - trimite la pacea sufletului, la buna lui organizare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ataraxiei, Lucrețiu scrie câteva zeci de versuri (II, 1-61) intrate în antologia capodoperelor istoriei ideilor la rubrica Suave mari magno. Textul, deoarece pune în scenă plăcerea de a asista de pe uscat la tribulațiile unui echipaj luptându-se cu o mare dezlănțuită, a fost interpretat ca un semn al egocentrismului feroce al filosofului. Ce individ e și omul ăsta care se bucură de nenorocirea altuia! Alt avatar defăimător al epicurianului care reduce totul la mărunta lui persoană... Or, textul nu ne îndeamnă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Marcus Aurelius. Din secolul al V-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr., imaginea e recurentă... Ea generează în istoria artei scenele de furtună, marinele și alte pânze ce reprezintă ambarcațiuni și oameni în pericol în mijlocul unei naturi dezlănțuite. Lucrețiu mizează pe sublim, cum se întâmplă deseori în opera sa, pentru a demonstra mizeria omului fără epicurism... Acestei imagini el i-o adaugă pe aceea a războiului și a câmpurilor lui de luptă. Nu pentru a se bucura de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pușcăriei, ar fi reactivat forțe imprevizibile care îi împingeau pe aristocrații neliniștiți să apeleze la gardienii depășiți de amploarea răzmeriței. Cadrul supravegherii, deși dublat, s-a făcut țăndări sub presiunea nu a ideilor revoluționare, ci a forțelor obscure. În fața nebuniei dezlănțuite, învingătorii zilei descoperă măsura exactă a limitelor lor, iar supravegherea preventivă practicată se dovedește insuficientă. Odată logica disciplinară năruită, nu mai rămâne decât să se recurgă la intervenția polițienească. Piesa lui Weiss vorbește despre limitele supravegherii, care nu izbutește să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
La fel cum semaforul roșu ne obligă să ne oprim, obiectul sau elementul roșu poate fi incitant, dar interzis sau periculos. Roșcat Roșcatul reia în esență semnificațiile atribuite roșului, însă mai ales în aspectele sale negative de violență, de instincte dezlănțuite, de energie pulsională necontrolată. Iată de ce, în imaginarul popular, roșcatul este asociat cu demonii și vrăjitoarele. Conform expresiei „ferește-te de omul cu părul roșu”, roșcatul poate evoca și pericolul și îl poate alerta pe cel ce visează asupra amenințărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
paliativ, iar greul îl trăgeam când adormeam. Alternam coșmarurile sinistre (se făcea că m-am retras la mănăstire) cu visuri incredibil de sălbatice, care conțineau invariabil un episod cu mine ostatică într-o închisoare de maximă securitate, la cheremul pușcăriașilor dezlănțuiți... Când mă trezeam, eram udă toată. Cum să mă odihnesc în asemenea condiții? Dacă la birou avem de acoperit cinci componente ale procesului managerial - analiza previzionară, organizarea, coordonarea, motivarea și controlul -, planul de piață trebuie să conțină răspunsuri la doar
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
răspundere, de orice obligație” Ă I, 186), din simplu scepticism. De fapt, explorându-l cu aceeași aviditate cu care știe că durerea întemeiază, el se supune ideii că scepticismul secătuiește; se consideră deopotrivă „un sceptic și un pătimaș”, „un sceptic dezlănțuit” (I, 35), ba chiar „un Iov anemiat de scepticism” (III, 157). „Îndoielile mi-au măcinat forțele și este de mirare că mi-au lăsat destulă energie ca să mai pot să mă gândesc la sinucidere” (idem). Altundeva, totuși, se numește „un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]