1,195 matches
-
heliodor rupt din soare, topaze de diferite nuanțe, safire discrete și ametiste triste. Nu lipseau decât diamantele, mărgeanul și mărgăritarele. Ștefan cuprinse o clipă cu ochii priveliștea pietrelor prețioase și întoarse capul spre cei doi, fără să-și mai poată dezlipi privirea de la ei. Lui taica i se aprinseseră în ochii căprui aproape negri un fel de lumințe aurii schimbătoare, după cum se uita la o piatră sau la alta, iar marele spătar își strângea pleoapele, apropiindu-le în așa fel ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
O dată am stat câteva ore și am contemplat bustul lui Anton Pann, într-o mică piațetă pe o astfel de stradă care, cum spunea Mateiu Caragiale, venea parcă "zice-se de demult". Îi plăcea Anton Pann și nu se mai dezlipea de lângă epitaful poetului, scris de el însuși, pe care îl recitea cu hohote de admirație și pe care mai târziu avea să-l imite. Petreceam lungi după-amiezi în frumoasa lui garsonieră de pe strada Romniceanu, din Cotroceni, răvășindu-i biblioteca. Ar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de parapet, nu rostea nici un cuvânt, neputându-și smulge privirea de la golul ce se căsca în față. Alături de ea, Marcel nu-și găsea astâmpăr. Îi era frig, voia să coboare. "Ce era de văzut aici?" Dar ea nu-și putea dezlipi privirile din zare. Acolo, tot mai spre miazăzi, unde cerul și pământul se uneau într-o linie pură, i se părea deodată că o așteaptă un lucru de care nu știuse până atunci dar care-i lipsise întotdeauna. În după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe cel lipsit neavînd învelitoare, 20. fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; 21. dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători; 22. atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărîme! 23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. 24. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: "Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
care era mai mare peste dări. Hadoram a fost împroșcat cu pietre de copiii lui Israel, și a murit. Și împăratul Roboam s-a grăbit și s-a suit într-un car, ca să fugă la Ierusalim. 19. Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David pînă în ziua de azi. $11 1. Roboam, venind la Ierusalim, a strîns casa lui Iuda și a lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război, ca să lupte împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
dintre fete îi plăcea mai mult deși erau asemănătoare; poate i s-a părut mai miloasă, poate mai atentă cu el deși erau amândouă blânde și în orice caz îl atrăgeau cu ochii lor care păreau să nu se mai dezlipească de ochii băieților așa încât le-a încântat cu glumele ce i-au trecut prin minte; simțea întruna cum își pierde firea când își adâncește privirea în ochii lor și trecerea la paroxismul situației s-a produs firesc. Își mărturisea singur
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu se dezlipește de pătuț și-i vorbește: - Hai bebe, mănâncă, te rog! O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția celor mari ia hotărâtă un lemn subțire de la sobă și îl ridică să lovească copilul. Din
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Picioarele soldaților au totdeauna această însușire minunată de a ști să meargă și singure chiar când stăpânul lor e obosit și când somnul cu neputință de alungat toarnă în pleoape dulcea amorțeală caldă și grea. Când izbutea rareori să-și dezlipească pleoapele fierbinți, Iahuben se uita cu jind la Puarem și la Tefnaht care dormeau odihnitor în largile lor scaune căptușite cu piei de leopard, și chiar la sclavul de pe taur care cel puțin ședea. Iahuben se uita la aceștia o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din timpul studenției și anumite cunoștiințe în ceea ce privește tehnica autovehicolelor, se aplecă asupra motorului mașinii, pentru a-i descoperi defecțiunea. El constată că este gripat. Fața Ramonei se însenină iar frumoșii ei ochi de culoarea safirului, nu se dezlipeau de pe chipul lui Radu, care din cauza timpului rece sau a emoției, căpătase o culoare plăcută. Acum i se părea mult mai frumos, față de atunci când ea îl văzuse pentru întâia oară într-o situație nefericită. Radu observă cum este privit și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Orice puțoi din poliție ți-ar putea spune același lucru. Fute-m-aș, n-aș putea fi mai nașpa decât ultimul pârlit pe care l-au găsit, nimeni n-ar putea. Busby, care suferă de așa-zisul stres. Nu se dezlipește niciodată de terenude golf. Nui rău deloc, Îi are pe toți bulangii gomoși la deștucel mic. I-aș face vânt puțoiului frecangiu care nuibun de nimic șapoi osavem disponibile două posturi de inspector În departament și narmai exista o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu care copiii sesizează propriile greșeli, de dezvoltarea capacității de a se autocontrola, de concordanța între ritmul scrisului și posibilitățile de sesizare a greșelilor de către fiecare elev. Dez: dezacord, dezerta, deziluzie, dezordine, dezumaniza, etc. dezbate, dezbina, dezgoli, dezgust, dezdoi, dezdoaie, dezlipi, dezlănțui, dezmoșteni, dezminți, deznoda, deznădăjdui, dezrobi, dezrădăcina, dezvălui, dezveli. Cu toate că pentru clasele I - IV programa prevede puține ore speciale, cunoștințele din domeniul lexicului se îmbogățesc mereu cu prilejul studierii altor teme. Ortografia este legată de vocabular în următoarele sensuri: a
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
insolite care evidențiază ridicolul disproporțiilor, al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata cu crăpături în care se revărsa lateral grăsimea tălpii, ca icrele într-un pântec de crap culcat. Afară de reliefurile masive ale articulației, excrescențe ca niște începuturi digitale noi, destinate să complecteze metatarsul prelungit în interiorul călcăturii, confortabilă pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de viață. O privi îndelung în mărgeluțele acelea albastre simțindu-i bătăile inimii... „Ce fată strașnică“, murmură el fericit. Are dreptate mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns îndrăzneț cu un zâmbet gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai pluteau ultimele cuvinte... „Îți mulțumesc... să ai grijă...!“ Pe față, i se putea citi neîmpăcarea... dar și speranța de iertăciune în fața lui Dumnezeu. Candela sfârâi de câteva ori și se micșoră, până se stinse. Bătrânul Toma, neclintit, nu-și dezlipea ochii de pe chipul moartei: „Ce frumoasă-i... își zise el. Tot ce face Dumnezeu mai frumos, mai bun pe lumea asta, le face pentru El! o luat-o șî pi dânsa, așa di tânărî!“ Și, omul acesta de nimic înfricat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul raclei; ea parea că doarme cu lumânările la căpătai. Lângă raclă, Anton neclintit, ca o statuie, de o zi și o noapte stătea cu ochii țintă pe chipul moartei... nu-și putea dezlipi ochii de pe chipul ei frumos. Ar fi plâns, tare ar mai fi plâns... dar nu mai are lacrimi, a plâns pentru toți anii care îi avea. Se uita la ea și trăgea nădejde, o nădejde absurdă... că, printr-o minune
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea animală, a tuturor formelor dinaintea ei, și a ajuns până la ea. Frumusețea animală, prin femeie!.. încheie moșierul oftând. Tot timpul cât a vorbit, nu și-a dezlipit ochii de pe Anuca, de pe pe întreaga ei făptură... Bătrânul Toma își aminti de baba lui, Lina, și i se umeziră ochii...“ avea doar șaisprezece ani când i-a pășit pragul, și i-a luminat viața..?“ își zise el în gând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să tragă în grabă de halat, alunecând pe pardoseala băii. Se agăță de suportul pentru prosoape ca să se sprijine, însă acesta, instalat de Martin cu vreo douăzeci de ani în urmă, nu fusese proiectat pentru situații de urgență. Astfel încât se dezlipi de ușă, trântind-o pe Darcey pe jos, înecată în lacrimi, pentru că își lovise buza de marginea căzii și își mușcase și limba în cădere. Soneria se auzi din nou. Da, da, imediat, bombăni ea ridicându-se și oblojindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întrebi peste câțiva ani dacă „asta-i tot?“. Nieve își lăsă capul pe umărul lui. — Îți jur că n-o să se întâmple așa ceva. Dacă nunta e prea stresantă - păi, cine spune că trebuie să ne căsătorim? sugeră Aidan încet. Se dezlipi de el și îl privi atent. Credeam că vrei să ne căsătorim. Te-ai răzgândit? Nu fi fraieră. Numai că, iubito, vreau să fie un prilej de fericire, nu ceva care să te surmeneze și mai mult. Așa că dacă nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă, consolatoare. Globul strivitor ocupa acum tot spațiul din fața mea și nu-mi puteam dezlipi ochii de pe pielea lui delicată, pe care curgeau, se schimbau, evoluau și se stingeau desene de neînțeles și totuși limpezi, ca acele pagini văzute în vis, cu fiecare literă deslușită, dar pe care degeaba încerci să le citești. Curând, lumina
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Doamne! iar am uitat că, Dacă are părul lung, învolburat, Eu, roșind încă o dată uitându-mă, Are! Îmi ieșea întotdeauna greu portretul ei, înseninat acum, ca soarele revenit brusc după un nor greu de ploaie, Și eu nu-mi pot dezlipi ochii de la, Mai mult din imaginație o desenam, ochii mei erau atunci orbi la detalii, o vedeam întreagă, vedeam ideea mea de femeie și nu femeia însăși, Sunt cuvinte pe care nu le-am pronunțat niciodată, femeie nici măcar în gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în noaptea aceea n-am putut dormi, nu-mi mai găseam somnul tot încercând să înlătur din așternutul meu poza aceea ce părea că s-a prins cu un lipici puternic de cearceaful meu și n-aveam putere s-o dezlipesc, Pe marginea patului arunc ochii spre caietul de pe noptieră și cu lăcomie îl apuc în mâini, îl deschid, desenele lui Theo, Aida! e numele femeii dăruindu-se pe toate colile de desen, Aida acoperind cu părul ei obrajii lui Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sine, i-o întinde lui Theo cu aceeași grijă, să mă îndrăgostesc de Ileana, am mușcat abia de două ori din felia mea, Theo mănâncă cu lăcomie, mama lui Theo, care se apropiase între timp de noi, nu-și mai dezlipește ochii de la el și eu de la Ileana, Ce scrii în caietul acela? e curioasă Ileana să știe, Ai atâtea cărți pe masă, tac, neputincios să-i spun adevărul, Scrie să ne trecă timpul, din fericire Theo e-n stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să plecăm de aici, deși tu spui că mine dimineață ar fi timpul s-o pornim spre Bălinești, Theo, tu când îmi vorbești despre picturile din biserică nu mă pot uita decât la buzele tale, mi-e imposibil să-mi dezlipesc ochii de pe buzele tale ca să nu pierd fiecare cuvânt ce pare că prinde pe ele formă aleasă, de aceea iartă-mă, dar nu mai știu ce mi-ai spus ieri în biserică despre Pantocrator, n-ar trebui să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu înțeleg, patruzeci și șapte, mi-o amintesc pe Ana lângă o fereastră de pe culoarele facultății, fereastră în care bătea soarele și ea vorbea unui străin într-o limbă necunoscută mie, cinzeci și trei, cinzeci și patru, nu-mi pot dezlipi ochii de la degetele delicate ale acestei femei ce-și aprinde cu atâta misterioasă încetineală o țigară de la bricheta zippo, daddy, come to see something! o familie de americani gălăgioși urcă înaintea mea, coming, șaizeci și unu, trei generații de artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
piatra alungită ca o laviță de la intrarea în peșteră, mă sprijin cu spatele de stâncă și încerc să-mi obișnuiesc ochii cu umbrele umede de boarea alburie a dimineții, pe cer dispar rând pe rând stelele și nu-mi mai dezlipesc ochii de bolta cerească, am sentimentul confuz că ceva se întâmplă pe cer sub ochii mei, șapte stele au mai rămas și undeva departe, luna, ospățul nopții e pe sfârșite, au mai rămas la masă ultimele stele, șase acum, e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]