1,826 matches
-
răspuns, ar putea să o încaseze, căci dacă ar accepta subordonarea, ar fi umiliți. Băieții mai puternici atrag atacurile din cauza superiorității lor în ciuda faptului că pot cu ușurință să le tranșeze. Jocul continuă astfel în acest punct de criză fără deznodământ, cu excepția cazurilor când puterea dominantă se hotărăște să termine jocul cu totul și să-și lanseze un atac total unilateral asupra rivalului, așa cum au făcut Statele Unite cu Irakul, ca episod al războiul împotriva terorismului. Voi aduce încă un exemplu de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
un eveniment extrem de semnificativ interveni în viața celui mai neînsemnat dintre membrii echipajului nostru - un eveniment cît se poate de lamentabil și care sfîrși prin a oferi vasului Pequod, cuprins uneori de o veselie nebunească, un soi de presimțire a deznodămîntului său tragic, presentiment ce nu avea să-l mai părăsească nici o clipă. Nu toți membrii echipajului unei baleniere coboară în ambarcațiunile ei. Cîțiva mateloți, supranumiți „gardieni ai vasului“ au misiunea de a-l manevra în timp ce ambarcațiunile urmăresc vreo balenă. îndeobște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
copiii o urmară acolo; iar nefericitul bătrîn, fără casă și fără familie, porni cu pași împleticiți, ca un vagabond în doliu, ale cărui suferințe nu trezesc nici un respect, al cărui păr cărunt e disprețuit de cîrlionții bălai! Moartea pare singurul deznodămînt de dorit pentru o asemenea viață, dar Moartea nu-i decît un salt în lumea ciudată a Necunoscutului, nu-i decît un prim pas spre Depărtarea imensă, spre nețărmuritul și sălbaticul tărîm al apelor adînci; de aceea, pentru asemenea oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
treabă; nu se găsea însă nici un butoi îndeajuns de ușor, iar marinarii, așteptînd cu înfrigurare ceea ce li se părea a fi momentul hotăritor al expediției, nu se arătau interesați de nimic altceva decît de ceea ce avea vreo legătură directă cu deznodămîntul ei, oricare ar fi fost acesta, așa ca se gîndeau să lase pupa corabiei fără colac de salvare; dar Queequeg le dădu atunci a înțelege, prin tot felul de semne ciudate, că sicriul lui ar putea fi utilizat în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balena care se juca astfel cu ambarcațiunea osîndită îbalena, fiind scufundată, nu putea fi atinsă cu harponul de la prova, căci prova se afla chiar în botul ei) și în vreme ce celelalte ambarcațiuni se opriseră fără voia lor, ca în așteptarea unui deznodămînt cu neputință de evitat - în clipa aceea, Ahab, scos din minți de apropierea dușmanului său de moarte, între fălcile căruia nimerise, viu și neputincios, apucă falca cu mîinile goale, încercînd nebunește să o descleșteze. Dar falca îi alunecă din mîinile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
preț o simbolistică înaltă. În ce-l privește pe Chandler, sunt sigur că el urmărea doar trasarea unei direcții ferme în lumea haotică a prozei polițiste. Primul precept are în vedere credibilitatea/plauzibilitatea: la ambele capete, în premisă și în deznodământ, proza „detectivistică” trebuie să prezinte o aderență perfectă la realitate, înfățișând „acțiuni plauzibile ale unor oameni plauzibili în împrejurări plauzibile” (Chandler, 1977, p. 63). Dacă am lua în considerare și propoziția următoare („Plauzibilitatea e în mare parte o problemă de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
barbarism,/ Nici versul care-nchide semețul solecism” - Nicolas Boileau, Arta poetică, E.S.P.L.A., București, 1957, p. 36, trad. Ionel Marinescu). În felul acesta, romanul se pune la adăpost de așa-numitele finaluri-capcană (trick-endings) sau povestiri în cerc închis (closed circle), unde deznodământul nu decurge din logica povestirii, ci din dorința autorului de a-l lua prin surprindere pe cititor: făptașul e, în acest tip de romane, cel asupra căruia planează cele mai mici suspiciuni. Dezavantajul este că astfel de trucuri nu conving
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-i oferi spectacole de prestidigitație și nu șanse egale cu ale detectivului. La Raymond Chandler, cititorul și scriitorul ajung la locul crimei în același timp. Nimic nu e trucat, nimic nu e ținut ascuns în mânecă ori păstrat pentru inevitabilul deznodământ triumfător. Procedural, romanul polițist hard-boiled este ruda mai violentă a „teatrului sărac” din anii ’60 și verișorul îndepărtat al parabolelor dramatice japoneze: la fel ca în reprezentațiile No sau Kabuki, important nu e ce se vede, important e ceea ce ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
căpetenie: simplitatea structurii. Arborescența, excrescențele dramatice inutile, suprapopularea cu personaje și întâmplări dăunează în cel mai înalt grad prestigiului povestirii polițiste. Pistele false își au rolul doar atunci când pot fi explicate în funcție de logica generală a textului. Altminteri, în viziunea autorului, deznodământul ideal este cel în care totul este clarificat printr-o acțiune scurtă, fulgerătoare (Ibidem). Cu alte cuvinte, povestirea ideală e aceea care admite existența, în corpul său natural, a unei secvențe artificiale: secvența rezolvării enigmei. Observăm, din aproape în aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Observăm, din aproape în aproape, că mystery-ul e alcătuit din două părți distincte ce trebuie tratate în mod diferit: pe de o parte, „textul crimei”, adică punerea acesteia în scenă și urmărirea implicațiilor sale, iar pe de altă parte, „textul deznodământului”. Atât primul, cât și al doilea trebuie să respecte cerința energic formulată de Chandler: să posede acea „simplitate esențială” care să confere avantajul explicării depline a fiecărui segment aflat inițial în umbra sau penumbra elementului central al cărții - crima. Oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Dashiell Hammett își are originea în lipsa încrederii că în vremurile moderne scriitorul poate rămâne până la capăt stăpânul absolut al textului. Renunțarea la plăcerea loviturii de teatru, reprezentată de demascarea triumfalistă a făptașului, în dauna spectacolului mai reținut al drumului spre deznodământ, alcătuiește articulațiile unei modificări majore în arta romanului polițist: trecerea de la divertisment la literatura propriu-zisă. Depășirea minoratului exhibă, desigur, și traumele prin care e obligat să treacă autorul. Când Dashiell Hammett afirmă, într-un text de ziar, că „Hemingway vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
constatăm că a pus degetul pe rană. „Esențele volatile” din care este alcătuită literatura nu rezistă presiunii oceanului de clișee care formează materia primă (și ultimă!) a filmului. Tratamentul la care e supus cuvântul nici nu poate conduce la alt deznodământ: refacerile, revizuirile, eliminările, adăugirile subiective, racordurile născute din inspirația regizorului ori a producătorului sunt puse în practică fără apel. În opinia lui Chandler, există o incompatibilitate structurală între „valoarea de producție” și „valoarea estetică” a scenariului. Orice scriitor decent ar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
presimte în irlandez un alter ego, o identitate secretă a propriei sale ființe. În virtutea acestei revelații, Marlowe știe dinainte cum gândește și cum acționează Carmen Sternwood: într-un fel misterios, el mai trăise cândva, sub altă înfățișare, aceleași întâmplări. Doar deznodământul e altul. Rămânând departe de „cercul răului”, de seria de crime născute din dorința surorii mai mari de a o proteja pe cea mică, Marlowe își imaginează că poate rămâne inocent. Se va murdări și el - altfel decât Rusty Regan
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o valoare tare. Multe din tragedii ar fi putut fi împiedicate - dar logica multiplului și a unului arată că, fiind singur, Marlowe nu poate prevedea totul. Adeseori, el doar constată tragedia, incapabil de anticiparea chiar și a celor mai banale deznodăminte. Singura împrejurare ce contrazice această evidență se încheie cu o decizie ne-etică: bănuind că, din dorința de a se răzbuna, Carmen Sternwood va încerca să-l ucidă, Marlowe se opune pedepsirii acesteia. Firește, ea va fi trimisă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o enclavă respingătoare populată de fantomele unui trecut blestemat. Ploaia care cade aproape necontenit pe parcursul celor cinci zile în care Marlowe este angajatul generalului Sternwood nu reușește să curețe crusta de lăcomie și cinism a acestei lumi demonizate. Faptul că deznodământul romanului se petrece într-un loc abandonat, unde ruina domină totul - o trimitere evidentă la prăbușirea morală a oamenilor - conține o simbolistică a cărei semnificație nu mai trebuie probată: Era un drum strâmt de pământ bătut, mai mult o cărare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de generalul Sternwood, ambii au relații complicate cu Vivian și conflictuale cu Carmen, ambii sunt îndrăgostiți de Mona Mars. Unul dintre ei însă e mort, iar celălalt are prilejul să-și contemple, ca într-o autoscopie, propria existență. Sau măcar deznodământul unei existențe ce-ar fi putut fi primejdios de asemănătoare dacă împrejurările ar fi fost diferite. Astfel se explică și una dintre particularitățile de structură ale romanului - absența explicației logice a încăpățânării lui Marlowe de a continua ancheta, deși generalul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru cineva ori este mânat de purul instinct de aventură. Reprogramându-și întâlnirea cu Helen Grayle, Marlowe acționează asemenea vânătorului care-și ține prada în bătaia puștii. El știe deja că Velma și Helen sunt una și aceeași persoană și că deznodământul întâmplărilor e aproape. În același timp, detectivul îl convinsese pe Brunette să-i trimită un mesaj prin care îl invita să-l viziteze. Întâlnirea dintre Velma și Moose e scurtă și violentă. Prinsă în capcană, Velma descarcă cinci gloanțe în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
modernă. Pe anumite dimensiuni, atât Moose, cât și Velma par să rescrie biografia lui Jay Gatsby, fascinat de mitul american al fericirii absolute. Ca și în cazul personajului lui F. Scott Fitzgerald, metodele alese sunt improprii, iar tragedia este singurul deznodământ logic. Nici unul dintre protagoniști nu-și atinge idealul, nici unul nu supraviețuiește iluziilor spulberate. Iubirea romantică în cazul lui Moose și succesul social în cazul Velmei sunt, inițial, sursele energiei ieșite din comun a personajelor și, finalmente, armele exterminării lor. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cărții - și anume rezolvarea cazului prin descoperirea unei fotografii care surprinde momentul căderii fatale pe geam a lui Horace Bright - provine din opțiunea pentru o soluție de tip „Hercule Poirot”. Oricât de îngăduitori am fi cu autorul, un astfel de deznodământ nu poate să satisfacă pretențiile cititorului care așteaptă de la un autor de un asemenea calibru ceva mai mult decât o soluție de nivel rebusistic. În aceeași ordine de idei, e posibil ca dezinteresul lui Chandler pentru amorsarea unei intrigi strâns
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de un milion de exemplare. În paralel, edițiile cartonate se vând foarte bine atât în Statele Unite, cât și în Marea Britanie. Mediul în care e scris romanul - zona muntoasă a Californiei de Sud - va oferi un generos fundal pentru declanșarea și deznodământul acțiunii. Pitorească și enigmatică, această zonă e total diferită de peisajul chandlerian clasic. Orașul este prezent doar prin emisarii săi (polițiștii, clienții lui Marlowe și Marlowe însuși), ca forță îndepărtată și amenințătoare, pe când natura se relevă a fi un aliat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prin vizita unui client potențial care-i încredința o misiune mai mult sau mai puțin importantă, dar care, de regulă, se complica pe parcurs. De data aceasta, el, detectivul, intră pe neașteptate într-o aventură plină de neprevăzut, al cărei deznodământ n-avea nici măcar cum să-l bănuiască. Intrarea în scenă se produce vijelios, anunțând o serie de întâmplări pline de tensiune: Când l-am întâlnit prima oară pe Terry Lennox, era beat mort într-un Rolls-Royce Silver Wraith în fața barului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în postura unui personaj distribuit în rolul de a face legătura între diversele episoade ale unei povestiri ce nu pare să-l intereseze prea mult nici pe cel care a imaginat-o. Și totuși, ca suspans, ca artă a amânării deznodământului, Playback poate fi oricând citată între exemplele strălucite. Fiecare capitol iscă în cititor nu doar o vie curiozitate, ci și o anxioasă întrebare: În fond, ce se întâmplă? Unde conduc toate aceste fire dezlânate, toate aceste întâmplări care, în sine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în trecere, că are pasiunea pescuitului - a aranjat ca un elicopter să transporte cadavrul în mijlocul oceanului pentru a-i da drumul în valuri! Inspirația lui Chandler, chiar în varianta cea mai neagră, nu a produs niciodată un scenariu mai pueril. Deznodământul e spectaculos, într-adevăr, dar e genul de inventivitate care-i strepezește cititorului dinții! Nu e singura ignorare a principiilor de care romancierul se face vinovat în această carte. În addenda la Casual Notes on the Mystery Novel, scris în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reușit să prezinte o imagine a luptei organizate a pescarilor condusă de partid. Autorul nu a centrat subiectul pe conflictul principal, lupta de clasă, ci pe HYPERLINK "coriflicte.de"conflicte de familie, personale. Astfel romanul nu are o dezvoltare clară, deznodământul nu e firesc. Oamenii, cei înaintați ca Artimov, Toma sau Achim se aseamănă între ei, nu sunt individualizați artistic, și nu rămân puternic întipăriți în mintea cititorului (...). Încercând să accentueze artificial caracterul captivant al conflictului, autorul alunecă spre senzaționalul faptelor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sistemul interminabil de referate și rețete de îndreptare - îndreptarea însăși a referințelor spre cunoașterea mai profundă a vieții, a practicii construcției socialismului, a problemelor specifice genului dramatic. Un rol deosebit de important revine Consiliului artistic al Comitetului pentru Artă”. Mimetismul, conflictul-clișeu, deznodământul neveridic proliferează mai ales în piesele într-un act: „Una din sarcinile însemnate ale revistei Cultura poporului este publicarea de piese scurte, destinate echipelor artistice de amatori (...). Este cât se poate de binevenită inițiativa revistei Cultura poporului de a publica
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]