875 matches
-
Păi, nu vezi cum latră? BĂRBATUL CU BASTON: Cum latră? Latră ca toți câinii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mie mi se pare că latră dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca toți câinii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mie mi se pare că latră dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai să fim serioși. A fost un lătrat tipic de câine speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai să fim serioși. A fost un lătrat tipic de câine speriat. BĂRBATUL CU BASTON: Iar eu îți spun că toți câinii latră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
speriat. BĂRBATUL CU BASTON: Iar eu îți spun că toți câinii latră la fel. N-ai cum să știi care e speriat și care nu e speriat. Trebuie să fii câine că să îți dai seama că un câine latră dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu trebuie să fii câine deloc... Trebuie să fii atent. BĂRBATUL CU BASTON: Și chiar dacă latră dezolant, asta nu înseamnă că vrea să fie scos. Poate că animalul ăsta trăiește pur și simplu acolo. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
speriat și care nu e speriat. Trebuie să fii câine că să îți dai seama că un câine latră dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu trebuie să fii câine deloc... Trebuie să fii atent. BĂRBATUL CU BASTON: Și chiar dacă latră dezolant, asta nu înseamnă că vrea să fie scos. Poate că animalul ăsta trăiește pur și simplu acolo. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: În fântână! BĂRBATUL CU BASTON: În fântână. De ce nu? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Unde-ai mai văzut dumneata câine să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Iese.) CĂLĂTORUL GRĂBIT ( Se apropie de MAJORDOM, îl privește, vrea să spună ceva, dă din cap și dispare în groapă.) (Orchestra mai dă o dată semnalul; apoi, la ordinele MAESTRULUI, se aliniază și coboară în groapă.) BRUNO: Îți dai seama ce dezolant se termină seara asta? MAJORDOMUL: Ce vrei să fac? BRUNO: Nu știu. Aici lipsește ceva... Lipsește un cuvânt, un gest... Dacă Grubi nu se căra... MAJORDOMUL: Îmi pare rău... Și eu sunt cam pleoștit. Aș bea o bere. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mizeria dintr-un closet public din autogara din M. (să spunem) și „abilitatea“ cu care mai știu eu care politician sau afacerist jecmănește țara. Nici o deosebire între scârnele răspândite pe unde vrei și nu vrei (e drept, de câine!) și dezolantele imagini ale unor foști coloși industriali rămași în paragină. Și multe altele. Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vin să se instaleze aici o asistentă care să fie, în același timp, administratoare, bucătăreasă și cameristă. Comisarul trase cu brutalitate cearșaful și cuvertura, dădu doi pumni în pernă, rulă cămașa și ciorapii și le puse într-un sertar, aspectul dezolant al camerei se amelioră puțin, dar, evident, orice mână feminină ar fi făcut treabă mai bună. Se uită la ceas, ora era bună, rezultatul avea să se vadă în curând. Se așeză, aprinse veioza și formă numărul. La al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să înalțe ștacheta contemporanilor și a urmașilor. Geniul rămâne o taină chiar și pentru purtător. Geniile sunt asemenea vulturilor. Văd bine numai de la mare distanță. Geniul transformă timpul în destin. Dumnezeu dă genii popoarelor, dar nu răspunde de valorificarea lor. Dezolant e când speranța vie e glorie moartă. Pe unii creatori timpul i-a stors așa de tare, că nu a mai rămas decât geniul din ei. Gloria e superlativul notorietății. Nimbul valorii intră în sarcina posteriorității. La masa unde se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vei alege, nu vei reuși nimic, nicăieri, niciodată! - O, ba tu n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii sale epoci prin vocea sa, atât. În ziua
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le pese de zăduful înăbușitor, fiindcă rădăcinile lor se adânceau în apa clară și răcoroasă a sute de izvoare și nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și copleșitor, pentru că înăuntru, în imensul birou întunecos, apărat de exterior de geamuri groase și perdele fine, albe și imaculate, aerul condiționat menținea permanent, zi și noapte, în toate anotimpurile anului, aceeași temperatură, aproape de gheață, cum cerea fără nici o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stomac, dar făcu un efort și reuși să se întoarcă cu fața în sus, să se ridice cu greutate și să-l caute în jur pe cel ce trăsese. Nu văzu pe nimeni. Pustiul era la fel de nesfârșit ca întotdeauna, la fel de dezolant și neclintit, fără nici o posibilă ascunzătoare pentru un franctiror, dar în fața ochilor lui, a căror privire începea să se împăienjenească încetul cu încetul, își făcu apariția, pe jumătate gol și plin de sânge, ca o ființă de pe altă planetă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fine, când am reușit să părăsesc acel curent care ma împingea spre nord, îndreptând piroga spre locul unde, după calculele mele, trebuia să fi rămas Bora Bora, vânturile m-au condus spre o insulă pierdută și solitara, locul cel mai dezolant pe care l-a creat vreodată Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a uriașilor de piatră? —Exact. Vechii ei locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prea mult și, la fiecare metru, trebuia să lași în urmă ce era mai bun în tine. Nimic nu e mai trist decât să ajungi bătrân și să-ți dai seama că ești bătrân chiar și pe dinăuntru. Nimic mai dezolant, decât să-ți atingi țelul și să descoperi că era un țel greșit. Nimic mai exasperant, decât să privești în urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
despre o faună și o floră care acum se găsesc doar la mii de kilometri distanță, dincolo de fluviul Niger. Ce s-a întâmplat pentru ca o asemenea grădină, paradis de vânătoare al omului primitiv, să devină, cu trecerea timpului, cea mai dezolantă regiune a planetei? Poate că s-a schimbat clima, poate că omul a distrus pădurile sau poate că - așa cum dau asigurări mulți savanți - marele fluviu Niger și-a modificat cursul, a încetat să mai curgă spre Mediterana și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vede bobul, bobul acela puțin mai mare sau mai mic, mai crud sau mai uscat, pentru că orice bob e altfel decît celălalt. Oamenii aceia fără vedete de cinematograf, fără laureați al premiului Nobel, fără cosmonauți - o uniformitate deplină ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foarte mare: cam o mie de vieți, pentru ei! De-aș putea să vă fiu de vreun folos! exclamă Rowe. Totul mi se pare atît de ciudat! Nu-mi Închipuiam că războiul poate fi astfel. Și Rowe contemplă Încă o dată dezolanta priveliște: cam așa trebuie să i se fi arătat Ierusalimul lui Isus cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi cu arțag individul cu melon. — SÎntem În căutarea unui mic film, probabil mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
serviciu (troleibuzul și capsula spațială, printre altele, pot depune mărturie), construirea de case (poate fi un zgârienori Început fără grandiosul efort al unui excavator?) și distracțiile (lipsită de televizor și de calculator, viața omului ar fi, se pare, un pustiu dezolant). De aceea zic: gata! Prea mult am suportat comenzile nedemnului urmaș al maimuței! Cine are senzori de sunet să audă, cine are camere video să le caște bine! A trecut timpul protestului pașnic, al cârâitului Încăpățânat din ambreiaj ori al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai mari infamii și nelegiuiri. Acei care practică și azi aceste funeste maniere și manevre fug de adevăr și ascund propriile lor fapte dezolante, asemenea foștilor torționari care ne-au înveșmântat trupurile și inima cu răni adânci și grele torturi, ascunși azi în umbra unei false democrații. Azi oamenii nu mai gândesc cu propriul lor cap, nu mai cercetează, nu mai au personalitate, devenind
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru Țară, Neam și Credință! De ce instituțiile noastre naționale și statale tac, când este vorba de legionari? Ei nu sunt cetățeni români guvernați de aceleași legi și au aceleași drepturi? Cerem instituțiilor naționale și statale care se complac într-o dezolantă tăcere, mai mult simț de răspundere, mai multă dragoste de neam, mai multă loialitate în confruntare cu adversarul, mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cererea fratelui ei Mortimer; decizie, care, deși luată din compasiune, va fi considerată în curând nefericită. Moartea a bântuit din nou Winshaw Towers în noaptea aceea. 2 Așezată în bovindoul dormitorului lor, care dădea spre East Terrace și spre întinderea dezolantă a mlaștinilor desfășurată în valuri spre orizont, Rebecca simți mâna lui Mortimer așezându-i-se ușor pe umăr. — O să fie bine, spuse el. — Știu. O strânse în brațe și se duse la oglindă, unde își aranjă cravata și brâul. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cum se răscucește pe călcâie și iese fără o vorbă din restaurant. Va fi și mai amuzant decât crezuse. — E un libidinos, îi spuse în seara aceea Phoebe colegei ei de apartament, Kate, în bucătărie, la o ceașcă de cafea dezolantă. — Nu sunt toți la fel? spuse Kim. Întrebarea este, libidinosul arăta bine? — Nu contează asta, spuse Phoebe. (Spre enervarea ei, îl găsea destul de chipeș, deși era cam prea conștient de asta, ca să-i meargă bine.) Nu se mai gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ospiciu se putea ajunge, după cum am descoperit, doar după un lung drum cu mașina printre mlaștini și de cum l-am văzut, m-a copleșit tristețea și neliniștea. Probabil că un singur loc din toată zona este mai sinistru și mai dezolant. Mă refer desigur la Winshaw Towers. Am fost condus în apartamentul personal al Tabithei, care se afla în vârful unuia dintre cele mai înate turnuri ale clădirii. Te asigur că n-am avut deloc senzația că vorbesc cu o nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]