864 matches
-
desființat funcția. S. B.: Ați mai fost pe la fosta microgarnizoană, mai știți ce este acolo? M. M.: E un parc dezafectat. S-a adunat tehnică, s-a tăiat. Eu, de regulă, nu mă duc prin locuri de astea, că e dezolant. Când știu câtă muncă am depus acolo și cât suflet am pus. S. B.: Eu am fost și am făcut fotografii. Ce e acolo e de nedescris. Gardul e stricat, dinspre stradă, pe latura cu "blocurile NATO" unde era liziera
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu toate că ele constituie un patrimoniu ce ar trebui cel puțin conservat. M. M.: Se așteaptă să nu mai aibă valoare, ca să se dea de pomană. Astea-s ciubucuri, domnule, ciubucărele, cibucărașe. Haideți să fim realiști! S. B.: Este, într-adevăr, dezolantă atmosfera de acolo, când vezi cum a cuprins paragina spațiul acela în care acum 25 de ani, vorba aceea, "lingeai mac" de curat și îngrijit ce era. Nu trebuia neapărat să rămână acolo ceea ce a fost, dar putea să nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și paradoxurile enunțării. Am putea spune că scriitorul Caragiale le „aplică”, creând acel context al enun- țului paradoxal, ca exces și care reevaluează doxa cu mijloacele comicului, dar nu mai puțin serios și avenit. Faliții care aduc în discuție situația dezolantă, dar posibilă a falimentului în societatea capitalistă, devin un semn al existenței acelor întreprinderi și societăți vizitate de catastrofă. Cu alte cuvinte crearea faliților și a falimen- tului invocă apariția unei industrii care să poată deveni falimentară ca o consecință
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată acum 300 de ani, "Punta Hambre". Deși numele înseamnă "Capul Foamei", în apropiere am luat masa într-un restaurant pitoresc, meniul fiind bazat pe pește, fructe de mare și excelentele "centollas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ITB, în locurile în care am trăit cândva și pe care nu le mai recunosc. Nu mai găsesc nimic din ceea ce mă așteptam să găsesc: străzi, case, biserici, prăvălii... O imensă suprafață, netedă ca palma, agresându-te prin caracterul ei dezolant, de spațiu devastat de o catastrofă. Cum s-o fi născut în sufletul meu acel sentiment pe cât de bizar pe atât de precis conturat, de contemplare postumă? Încerc să mi-l explic prin „imposibilitatea” unor transformări de asemenea proporții. Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Glina, cu Jeni. Ca de obicei. În tramvaiul aproape gol, care mă duce până la Cățelu (de unde iau mașina 166), noi, cei câțiva care mergem la cimitir, ne recunoaștem după buchetele de flori pe care le ținem în mână. Cimitirul e dezolant, uscat, „ars”; florile de toamnă, care-l invadau în alți ani, în septembrie, de data aceasta aproape că nu se văd. Mormântul e neîngrijit, candela neaprinsă (bătrâna pe care o tocmisem ca îngrijitoare nu se ține de cuvânt). Aprindem lumânări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neorealismul italian trăiește o clipă de magnifică iluminare. Toate filmele lui Jancso Miklos pe care le-am putut vedea încep cu o execuție. Se intră abrupt în subiect. În Sărmanii flăcăi, primele secvențe ne înfățișează peretele gol, de un alb dezolant, dar proaspăt dat cu var, al unei case pierdute în imensitatea cenușie a pustei. Autorul ne prezintă mai întâi culorile sale: albul mortuar și cenușiul apăsător, pe care le va păstra și în celelalte filme, panglici ale unei embleme personale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
propice fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de milenii. Le repet și eu acum. Arhiștiute, dar în fond nu prea știute. Insul care nu se are decât pe sine ca scop trăiește într-o dezolantă tautologie sufletească. Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt. După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din celelalte regiuni ale țării. Frontul Popular Român de la Iași a fuzionat cu Partidul Unității Naționale Vatra Românească de la Tg. Mureș. La 20 aprilie Piața Universității din București a fost invadată de grupuri protestatare care au organizat un lung și dezolant picnic mai puțin politic și mai mult ca o anomalie sociologică. Tineri care afirmau că se inspiră din Proclamația de la Timișoara contestau Guvernul, politica țării, instituțiile de Stat, forțele armate și de ordine, moralitatea slujitorilor cultelor și chiar revoluția din
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată acum 300 de ani, "Punta Hambre". Deși numele înseamnă "Capul Foamei", în apropiere am luat masa într-un restaurant pitoresc, meniul fiind bazat pe pește, fructe de mare și excelentele "centollas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dar poate fi și un drăcușor. Metafora "Matrioșka" este perfect adecvată meseriei mele. Ar fi mai simplu dacă: 1. fiecare ins ar avea o structură de Matrioșka; dar există oameni care nu ascund nimic în ei sau au fie vid, dezolant, fie umplutură de lemn, fiind banale statuete fără nici o enigmă. 2. ar fi mai simplu dacă ar exista o schemă, un același cifru; dar oricine este Matrioșka, poate ascunde orice chip, individualitatea este înșelătoare. 3. ar fi mai simplu daca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întârziate. Parcă s-a defectat un ceasornic, încurcând perfecta geometrie a succesiunii anotimpurilor; parcă vremea merge înapoi și ne trezim cu iarna, sărind peste vară. De la Iași la București și retur, peisajul, văzut din mașina în care mă aflu, este dezolant. Sterpe câmpuri lutoase, înțepenite într-o frigiditate statică, nedând drumul vieții și culorilor comprimate în sămânța încă nerodită... Ici, colo, câte un petec vegetal, verdeață rahitică. Aproape nici un semn al primăverii; doar câțiva toporași pirpirii, răsăriți anapoda, între două pompe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de apă are culoarea cromului și este încrețită ușor de o adiere tăioasă. Acum câteva zile termometrul arăta zero grade, apa era înghețată, dar astăzi, când este mult mai frig, nu mai este gheață. Peisajul, cu dealuri moldovenești, lutoase, este dezolant și neprietenos; abia câteva tufe, pe jumătate uscate. Senzația este de sfârșit de lume, de "pustiu", de "limes", ca în vechile manuale de geografie cu terminologie latină. Dincolo de dealuri, departe, câteva case albastre și niște copaci săraci. Mi-aș face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ferate învechite, năpădită de scaieți, șapte kilometri. Acolo era "La Canton" o ruină a unui canton părăsit într-un câmp imens și pustiu. Era și o fostă bancă, în fața liniilor. Locul nostru preferat, "La Canton", ne plăcea pentru aerul lui dezolant, de peisaj disperat, de părăsire totală. Eram curajoși, rămâneam acolo câteodată până târziu; ne juram că se vedea, din când în când, fantoma unui cantonier decedat; auzeam cum fâlfâie stegulețul Iui în bătaia vântului, așteptând să salute trenul. Ne simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la gard agitând un clopoțel legat de gard cu un lanț prea solid pentru dimensiunile lui. În jurul casei era un gard de fier enorm, cu sârmă ghimpată deasupra, ca la închisori. În jurul casei o curte mare, fără nici un copac, pustietate dezolantă, răscolită ca după un bombardament recent și exhalând o duhoare de gunoi de grajd și alte putreziciuni, emanată de niște chirpici, Părintele Vania fiind un harnic fabricant de chirpici, pe care îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
asupra poporului lipsit de apărare. Mizerie, lipsă de hrană, foame, ignoranță, analfabetism, taxe împovărătoare, regim polițienesc și aservire politică: iată, în realitatea crudă, condițiile sociale și morale ale Veronei din prima jumătate a secolului XIX. În acest tablou închis și dezolant s-a inserat opera concretă a clerului și a laicilor catolici veronezi. În alte cuvinte, ca să-i înțelegem pe fondatorii operelor caritative ale Veronei, trebuie să nu uităm acest precis context istorico-socio-economic, în care au trăit și au muncit. La
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și ne-a rugat să ne rugăm pentru Suedia, scriind cu mâna lui în registrul sfintelor liturghii: „Orate pro me et pro Suecia“. Din ziua aceea nu am încetat niciodată să mă rog pentru patria voastră». Wiman descrie un tablou dezolant al condițiilor religioase din Suedia. «Poporul trăiește departe de Dumnezeu iar bisericile sunt pustii. Aș vrea să-l văd măcar odată pe prietenul meu de la Verona, dar vremurile sunt nepriincioase; Italia e departe, iar călătoria e scumpă». La moartea lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai mari infamii și nelegiuiri. Acei care practică și azi aceste funeste maniere și manevre fug de adevăr și ascund propriile lor fapte dezolante, asemenea foștilor torționari care ne-au înveșmântat trupurile și inima cu răni adânci și grele torturi, ascunși azi în umbra unei false democrații. Azi oamenii nu mai gândesc cu propriul lor cap, nu mai cercetează, nu mai au personalitate, devenind
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pentru Țară, Neam și Credință! De ce instituțiile noastre naționale și statale tac, când este vorba de legionari? Ei nu sunt cetățeni români guvernați de aceleași legi și au aceleași drepturi? Cerem instituțiilor naționale și statale care se complac într-o dezolantă tăcere, mai mult simț de răspundere, mai multă dragoste de neam, mai multă loialitate în confruntare cu adversarul, mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
zeci de pungi cu semințe ce n-au fost și nu vor fi niciodată însămînțate. An de an, vechile straturi au diminuat și în întindere, și în varietate. Aproape o paragină, priveliștea de acum, comparată cu cea din amintiri, e dezolantă: buruieni, fire de mătură și de lobodă înalte, „ca-n timpul evacuării...” însă mătușa continuă să vorbească frumos atît despre flori, cît și despre cei ce le iubeau: îmi evocă, de pildă, gestul tandru al unei Cortușance, soție de magistrat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Întîi pregătirile (ancorarea tunurilor și stațiilor de radiolocație pe platforme, căratul muniției etc.), apoi călătoria, noaptea, înghesuiți în vagoane de marfă („bou-vagoane”), zdruncinați, iar după sosire marșul pînă la tabără, pe jos, sub un soare torid și orbitor. Locul era dezolant. Deasupra dunelor de nisip și praf, pe care crescuseră ierburi înalte și scaieți, vibra aerul încins al amiezii. Pe drum, ne-am intersectat cu cîteva camioane. În rest, pustiu, nici o mișcare. După repartizarea în barăci și depunerea echipamentului, am fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîi ce-ați realizat!” *Înainte de a ieși pe ușă, A. a slobozit gîndul care o nemulțumea de dimineață: „M-am săturat de traiul ăsta: rupe ața, înnoadă ața”! Cu această stare de spirit se duce în niște clase și mai dezolante decît casa în care locuim. *Lucru mai puțin obișnuit, m-am întreținut îndelung, pe o alee de lîngă stadion, cu profesorul Gheorghe Chiper, fostul meu coleg de catedră de la Institut, care-și continuă activitatea acolo, predînd româna la „cetățeni străini
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Viorel Savin) pentru o „șezătoare literară” la Casa de Copii școlari din Tîrgu Ocna, care a împlinit 20 de ani de la înființare. Sub această denumire inocentă funcționează, de fapt, unul din penitenciarele pentru minori. Cînd am intrat, curtea era dezolant de curată și pustie. Am fost conduși imediat la club, unde, în rumoarea specifică unor atari momente, se aștepta începerea serbării. Prezența noastră a fost receptată ca un semn că ea nu mai poate să întîrzie. Cu răbdare (dublată de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dimineața, pe piața Bacăului și în împrejurimi se distribuia, spre satisfacția populației hămesite, carne proaspătă de vițel. Certificatele sanitare eliberate de medicii complexului atestau o sacrificare de necesitate datorită unui meteorism rezolvat la timp sau o fractură datorată grătarelor. Spectacolul dezolant al animalelor slabe și flămânde, moarte în boxe, murdăria de nedescris din cauza imposibilității evacuării dejecțiilor, leafa diminuată lună de lună etc. le știam numai noi, cei ce lucram acolo. Inspecțiile de la eșalonul superior Bacău se terminau numai cu penalizări, pentru că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
transport necesare din cauza lipsei de carburanți, containerele cu gunoaie și resturi menajere nu pot fi ridicate decât o dată pe săptămână sau la zece zile, ceea ce în timpul verii devine foarte neplăcut prin putrefacția resturilor menajere; roiuri de muște oferă un aspect dezolant; containerele devin surse de infecție pentru mediul înconjurător. Lipsa mijloacelor de deratizare pune probleme serioase în combaterea șobolanilor transmițători a o serie de zoonoze. Un coleg din Sibiu îmi povestea că în centrul orașului există o clădire veche care nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]