1,524 matches
-
din nou plapuma peste ei. Hei, protestă Fran, râzând, vreau să mă uit la tine. Să nu-ți închipui că o să mă culc cu cel mai arătos bărbat pe care l-am cunoscut vreodată fără să-l privesc măcar. Îl dezveli și îi studie trupul cu nerușinare. Era înalt, slab și perfect proporționat, cu pielea într-o nuanță de caramel ce îi amintea lui Fran de bomboanele Cream-Line, dintotdeauna favoritele ei în materie de dulciuri. Îi sărută genunchii și se pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al doilea înfățișează două femei sub un cer de furtună, cu trei plopi înclinîndu-se în fundal. Cea din prim-plan își ține mîinile la urechi într-o atitudine crispată de groază, părul îi flutură, iar rochia ridicată de vînt îi dezvelește pînă sus coapsele. Dedesubtul imaginii, semnatarii sînt menționați în ordine alfabetică: Ion I.C. Brătianu, Claudian, Horia Maniu, Ernest Poldi, N. Porsenna, Theodor Solacolu, Tristan Tzara, Ion Vinea... Apar - după cum se vede - nume noi: Horia Maniu (fratele mai mic al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a dezvățat să râdă. Are dinții stricați, mulți i-au căzut și se ferește să deschidă gura mai mult decât e necesar pentru a rosti într-un fel chinuit cuvintele. Dacă-i vine să râdă, strânge buzele ca să nu-și dezvelească gingia goală și se zguduie de râs cu gura abia întredeschisă. Gestul acesta îi cere, firește, o continuă supraveghere. Trebuie să-și controleze impulsul de a râde natural. Și sunt convins că asta l-a crispat și interior. Frica de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tinere stăpân. Indiferent ce nume are. Binevoiești să lași mai jos sulița asta? N-am arme, după cum vezi, și la trup sunt cam jumătate cât tine. Ochii i s-au calmat, și pe buze îi flutura un zâmbet de batjocură, dezvelindu-i dinții albi, perfecți. Era tânăr și plin de forță, așa că nu s-a putut abține: - Aș putea să te strâng de gât cu o singură mână. Încotro ai pornit? - La domeniul gintei Ariberti. Sunt trimis de duci ca să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de un pas de mine, și am scrâșnit din dinți ca să nu-mi trag mâna înapoi. Când lumina palidă din spatele meu l-a focalizat, i-am deslușit fie și pentru o clipă fața. Descărnată de boală, jupuită parcă; buzele topite dezveleau cei câțiva dinți rămași întregi; ochii erau ca două globuri lipsite de pleoape, ieșite în afară, ca și cum ar fi fost gata-gata să-i cadă din orbite. A întins brațul. Îi lipseau două degete, și un al treilea îi atârna ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stația de autobuz și din când În când Îi arunca priviri Îngrijorate. Stâlpul acela galben era singura pată de culoare Într-o lume Încețoșată, cenușie, de o tristețe și o paloare deprimantă. Antonio se așeză pe portbagajul mașinii și Își dezveli o bomboană. Voia să-i dea impresia că așteaptă pe cineva, sau ceva, dar nu aștepta nimic. Totul se sfârșise. Își pipăi instinctiv pistolul din teaca prinsă la subraț și Îl fulgeră o dorință arzătoare și irezistibilă de a ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar poate că simțind nevoia de a fi Însoțit Își luase o târfă. Îi păru că ar putea fi un progres Încurajator. Când Antonio se așeză la volan, aruncându-i o privire aprinsă, Emma Își dădu seama că fusta Îi dezvelea genunchii. Timp de douăzeci de ani Îi spusese mereu că genunchii săi erau o zonă foarte erogenă. — Du-mă În Piața Farnese, spuse. Generalul mă așteaptă pentru ora trei și jumătate și nu vreau să fac să aștepte un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea cu o frunză verde în vârful capului, se aruncă peste mine în morman și așa începu bătaia dintre noi. Zâmbeam, râdeam și eram altfel. Nu mai eram eu, eram fericită! Zâmbești. Spuse cu ochii strălucind, în timp ce-și dezvelea dinții albi ca spuma laptelui. Parcă mă făcea să râd și mai tare. L-am ciufulit și s-a bosumflat, apoi iar s-a năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochii verzi se întunecară. Nici nu te cunosc, eu..., m-am întrerupt; bineînțeles că îl cunoșteam, era acel băiat din clasa vecină, acel “râvnit” băiat al școlii. S-shen... Ești puțin surprinsă să mă vezi aici, cu tine, așa i? spuse dezvelindu-și dinții și continuând: Nu sunt aici pentru tine, scumpo! Am răsuflat ușurată, însă după următoarele cuvinte am încremenit: Însă ne vom vedea des. Și se ridică pur și simplu, parcă niciodată nu ne-am fi bătut cu frunze. A
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mâncarea. - Parcă ziua nu se mai termina, spunea Lea. Nu puteam fi văzută sub văl și nici eu nu vedeam prea bine, dar cum ar fi putut Iacob să nu-și dea seama că eram eu? Așteptam nefericită să mă dezvelească, să sară și să spună că a fost înșelat. Dar n-a făcut-o. A stat doar foarte aproape de mine, destul de aproape încât să simt căldura coapselor lui lipite de ale mele. A mâncat miel și pâine și a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nimic nu mai era așa cum știam eu. Frații mei, tata și toți ceilalți bărbați deveniseră grosolani și cruzi într-un fel de neimaginat înainte. Mormăiau printre dinți în loc să vorbască. Se scărpinau și se scobeau în nas și chiar se arătau dezveliți în fața femeilor. Și ce putoare! Zgomotul care venea de pe câmp era și el mai mult decât puteam suporta. Câini care lătrau, oi care behăiau, bebeluși care plângeau și femei care țipau. Cum de nu observasem până acum cum țipă unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au aflat. Propria mea mamă a țipat văzându-mi corpul plin de sânge. A căzut la pământ și a început să-și bocească copilul ucis, iar corturile s-au golit ca să afle de ce se văita Lea. Dar Bilha m-a dezvelit și m-a ajutat să stau în picioare, în timp ce Lea se holba - la început îngrozită, apoi ușurată și până la urmă ca lovită de trăsnet. Și-a întins mâinile către mine, dar expresia feței mele a oprit-o. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tot alunecau spre Iza și aș fi vrut să știu dacă într-adevăr sunt îndrăgostit, pentru că nu fusesem încă îndrăgostit de-adevăratelea, Iza și-a întins un picior, și atunci am văzut cum i se ridică fusta albastră a uniformei, dezvelindu-i genunchii și o parte din coapse, și atunci iarăși mi-am adus aminte de ceea ce povestea Feri despre păsărici, că văzuse el odată o negresă în pielea goală, care avea părul de la păsărică alb complet, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i adreseze o privire pe care o spera grăitoare pentru tot ce simțea și o șterse apoi să-i ajute pe ceilalți. Targa tocmai ajungea sus pe faleză cînd Începu să bată vîntul, Îndepărtînd brusc un colț de prelată și dezvelind chipul oribil mutilat al cadavrului. TÎnărul jandarm se răsuci pe călcîie și se duse, aplecat de mijloc, În spatele mașinii de teren, unde stomacul lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și nimfele sunt cam lăsate. Bruno Își termină paharul; nu găsea absolut nici un răspuns. Puțin după aceea, se culcară. El Își trecu brațul pe după mijlocul Christianei; adormiră. 8 Bruno se trezi primul. Sus, În arbori, cânta o pasăre. Christiane se dezvelise În timpul nopții. Avea fese frumoase, Încă rotunde, foarte excitante. Bruno Își aminti o frază din Mica sirenă, avea acasă un disc vechi cu Cântecul mateloților interpretat de Frații Jacques. După ce, din dragoste pentru prinț, Îndurase toate Încercările, renunțase la voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o roșcată mărunțică de vreo douăzeci de ani, purta o minijupă neagră din piele artificială. O privi pe Christiane care continua să-l lingă pe Bruno; Christiane Îi surâse, Își ridică tricoul ca să-i arate sânii. Femeia Își suflecă fusta dezvelind o tufă deasă, tot roșcată. Christiane Îi luă mâna și i-o conduse până la sexul lui Bruno. Roșcata Începu să-l masturbeze, În timp ce Christiane Își apropia limba din nou. În câteva secunde, străbătut de un fior de plăcere incontrolabil, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
abia atunci am văzut cât de mare era valea - era Într-atât de mare Încât zăceau În ea de-a valma munți Întregi cum sunt cei de pe la noi. Nenumărate ape se repezeau de pe niște povârnișuri pe care abia cum le dezveliseră cețurile și, când privirăm În sus, rămaserăm muți de spaimă. Un munte mai uriaș decât toți se ridica spre cer, acoperit cu o cușmă de gheață ce-ți lua ochii, așa de tare strălucea soarele pe creștetul ei. Deja, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Care tot timpul a stat în umbra lui PARASCHIV, scoate ușor capul din spatele acestuia): Ești nebun? INAMICUL (Sunete guturale.): Hi-hi... PARASCHIV: Râde de noi. INAMICUL: Hm! Hmmm... Hmmmm... (Se străduiește să spună ceva, dă din mâini, dă din cap, își dezvelește pieptul.) MACABEUS: Ce face, ce face? PARASCHIV: Dă din cap. Își dezvelește pieptul... MACABEUS: Are bocanci? PARASCHIV: N-are. MACABEUS: Are epoleți? PARASCHIV: Are. MACABEUS: O fi inamicul... PARASCHIV (Către INAMIC.): Tu ești inamicul? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din spatele acestuia): Ești nebun? INAMICUL (Sunete guturale.): Hi-hi... PARASCHIV: Râde de noi. INAMICUL: Hm! Hmmm... Hmmmm... (Se străduiește să spună ceva, dă din mâini, dă din cap, își dezvelește pieptul.) MACABEUS: Ce face, ce face? PARASCHIV: Dă din cap. Își dezvelește pieptul... MACABEUS: Are bocanci? PARASCHIV: N-are. MACABEUS: Are epoleți? PARASCHIV: Are. MACABEUS: O fi inamicul... PARASCHIV (Către INAMIC.): Tu ești inamicul? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: El e. MACABEUS: A zis el? PARASCHIV: A dat din cap. MACABEUS: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
unchiul lui Goncea, zâmbi ea. Martir de pe vremea comuniștilor. A scris și Burtăncureanu despre el o carte sau două. Vor să facă și un film.Generalul i-a ridicat monumentul și straturile alea cu flori. Acum doi ani le-au dezvelit. A dat o petrecere atunci... Două camioane de cârnați și bere a-mpărțit. Și muzică, cu luminație! N-o asculta. O urmărea doar, gândindu-se cum o fi arătat atunci, puștoaică, în docar lângă taică-su. O și vedea, slăbuță, firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tufă uriașă. Tufa ne era binecunoscută. Creștea acolo de ani de zile și nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că are vreo semnificație. Piatra, în schimb, era o noutate. Probabil mica furtună de adineaori rupsese una din tulpini, dezvelind astfel miezul, ca și cum ar fi înlăturat o coajă. Un text săpat, scris în caractere runice, ura „noroc viteazului Thull, căci Graalul strălucește în vârful muntelui”, după traducerea lui Adler. Imediat, ceilalți oaspeți se înghesuiră să vadă minunea. Mintzi nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în dreptul lui X, lipindu-mă ca și ea de perete. Y a declanșat și o smucitură violentă a străbătut trupul chinuit al lui Z. Imediat, tremurul i-a încetat. S-a întors pe burtă și a gemut încetișor. Halatul îi dezvelea fesele și șoldurile. Mirosea a carne arsă. Y a spus: - Totul va fi bine. După ce a trecut criza am ajutat-o să se ridice și am depus-o pe canapea. Am pornit o conversație pe care am dorit-o cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ar veni sus, aproape de lanț, așa că nu le-ai putea vedea decât dacă ai sta mult mai aproape decât stă publicul de obicei. Pot să-ți fac o schiță, dacă vrei... Vocea mea se pierdu, treptat. Sally rânjea la mine, dezvelindu-și aproape toți dinții și o bună bucată de gumă. Sunt foarte mulțumită, zise Melanie Marsh, care mă lucrase atât de subtil încât nu mi-am dat seama de lucrul acesta decât atunci când nu mai era nimic de făcut. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
despre tine, zisei eu, deloc cuminte. Nu știam că sub hainele alea îngrozitoare pe care le porți de obicei ai și tu un corp. Ah - eu - eu -, Matthew se bâlbâi, roșind și mai tare. I-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Ca să se învețe minte că nu mă admiră decât atunci când port cea mai bună rochie de seară Wallis 1 pe care o am. —Bună, Sam, se auzi MM din spatele meu. Lui Matthew i se aprinse o luminiță în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]