1,549 matches
-
Afectiune > CU TRAISTA-N BAT Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cu traista- n băț... Mustră- mă dulce, Prier însorit, Dă- mi vântul în păr, triluri de păsări Cu voci îngerești, diafan ciripit, Ciorchinii de flori pe brațe- mi presări, Și raze trimite- mi să- mi mângâie trupul, Pe ochi să- mi sărute pleoape sfioase, Atinge- mă blând, cercându- mi norocul Cu vânturi, cu ploi sacadând, zgomotoase, Ritmul din inimi, acoperișuri de
CU TRAISTA-N BAT de DANIA BADEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380867_a_382196]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ELISABETA IOSIF ”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” Note de lectură la ” Fiorul cu inel de aur” Autor - Marian DUMITRU Volumul poate fi considerat o
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ELISABETA IOSIF ”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” Note de lectură la ” Fiorul cu inel de aur” Autor - Marian DUMITRU Volumul poate fi considerat o ”colecție de agate”, un șirag adunat într-un singur poem - fluviu desfășurat pe întinderea unei cărți aflate sub ” Fiorul cu inel
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
capăt la altul, iubirea - cea care își revarsă măruntaiele sale fierbinți peste poeme, punând focul din lumină sub același ideal: Lumina nu poate fi închisă în colivie/ Focul aripilor ei ar topi gratiile” (Lumină și ideal, pag. 101). Pe ”Muntele diafan al iubirii” poetul găsește ”cheia pentru iubire” descifrând că ”doar în bătaia inimii iubești”. Când iubirea prea-plină este inundată de lumină, tot universul devine o lumină, timpul nu mai există, iubita-i ca ”o sfântă-n vers” dar și în
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
Marian Dumitru posedă această culoare străveche cu parfum imperial, amintindu-ne de Salvador Dali, care spunea în stilul său: ”Nu te sili să fii modern. Este singurul lucru pe care, orice ai face, nu-l poți evita”. Referință Bibliografică: ”Muntele diafan al iubirii” / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2215, Anul VII, 23 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
tocmai ceea ce-și propune autorul, în chiar poezia ce deschide volumul, ca o ars poetica: Am adunat rubinele din stele, Văpăi de patimi din ochii de codane, Le-am pus furiș în versurile mele Să vă încânte cu note diafane. Am stors din zâmbet miez de bucurie, Din curcubee - fior de zări albastre, Le-am zugrăvit, cu suflet, pe hârtie, S-atingă strune în inimile voastre. Artă poetică, mărturisire de credință, dezvoltată rotund în poezia Poesis, pe care aș cita
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
doar pentru profit... XXXI. CU TRAISTA-N BAT, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016. Cu traista- n bat... Mustra- mă dulce, Prier însorit, Da- mi vântul în păr, triluri de păsări Cu voci îngerești, diafan ciripit, Ciorchinii de flori pe brațe- mi presari, Și raze trimite- mi să- mi mângâie trupul, Pe ochi să- mi sărute pleoape sfioase, Atinge- mă blând, cercându- mi norocul Cu vânturi, cu ploi sacadând, zgomotoase, Ritmul din inimi, acoperișuri de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
nu demult În popor, cănd uscai păduri de foioase. Prier, bun venit în sufletul meu, Aici ostoiește și ... Citește mai mult Cu traista- n bat...Mustra- mă dulce, Prier însorit,Da- mi vântul în păr, triluri de păsăriCu voci îngerești, diafan ciripit,Ciorchinii de flori pe brațe- mi presari,Si raze trimite- mi să- mi mângâie trupul,Pe ochi să- mi sărute pleoape sfioase,Atinge- mă blând, cercându- mi noroculCu vânturi, cu ploi sacadând, zgomotoase,Ritmul din inimi, acoperișuri de case
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
toate anotimpurile, atunci timpul stătea în loc pentru mine sau derula foarte încet ață de pe mosor. Se pare că eram foarte mică, cu câțiva ani înainte de școală, pentru că am foarte clar în minte gutuiul înflorit. Cu florile lui mari, roz, răsfirate diafan printre frunze, o minune vie care- a rămas în sufletul meu fără poze, fără miracolul tehnologic, doar pe rețină. Un copac plin de flori în care se suiau găinile seară să se culce. Deși aveau scară pusă la hambar, deși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
toate anotimpurile, atunci timpul stătea în loc pentru mine sau derula foarte încet ață de pe mosor. Se pare că eram foarte mică, cu câțiva ani înainte de școală, pentru că am foarte clar în minte gutuiul înflorit. Cu florile lui mari, roz, răsfirate diafan printre frunze, o minune vie care- a rămas în sufletul meu fără poze, fără miracolul tehnologic, doar pe rețină. Un copac plin de flori în care se suiau găinile seară să se culce. Deși aveau scară pusă la hambar, deși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
stele, pulberi galactice îi mai luminează versul, ca niște artificii cosmice (Geneză, În umbra timpului, Geometrii bolnave, Ca Ianus, Fugar, Ca sacerdot): Mă scald ades în apa cerului, curată / Și mă-ncălzește lumina sorilor, pe rând, / Hrănit cu raza albastră diafan filtrată / Mister prin nebuloase fluturând. // Îmi sprijin iarăși tâmpla obosită / Pe esplanada grandioasă a amurgului solar, / Mă risipesc străin prin galaxia-nvârtejită / Restituit în univers ca praf stelar (Geneză). Solilocviile erosului pierdut O amarnică tristețe însoțește de multă vreme pașii poetului
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
Kalmaro, eram un comis-voiajor, un virus, ce ți-a pătruns în suflet ca Șekspirus, împărăteasă- a orhideelor, mimoză, contesa mea cea fără de nevroză. Demonii vântului turbat din miază-noapte, aruncă luna-n baltă pe la șapte, eu scriu pe-un pergament prea diafan, cu litere de ceară și șofran, zburăm deasupra cuibului de cuci, între tombale pietre, pruni sălbatici, cruci. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Căderea în Paradis / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014. Drepturi de
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
din trupuri și praf de diamant. Din astre-ndepărtate nălucile-s desprinse, Nu le-a plăcut plutirea de anonimi piloți; O clipă ard în flăcări prin hăurile-ntinse, Dar scurta lor lumină ne-ncântă și-o văd toți! COMETA Vis diafan de aburi, rătăcitor prin roua aștrilor, cu cap de stâncă înspăimântătoare și monștri morți de gheață, plutind armonic la marginea visului lor precum o pană smulsă din aripi de Arhanghel, precum o mătură de raze ruptă din surplusul harfelor cosmice
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
minune: o nouă lume de lumini umanoide, care-ți așteaptă-astronauții-n taină. (o lume răsărită din închipuire? Da sau nu?!...) O lume cam ilogică, precum am crede noi cu relativitatea logicii noastre terestre, căci ea-i, de fapt, o lume orbitoare, diafană, atotputernică în toate însă, devreme ce-i din stranie substanță-alcătuită, ceva mai fină parcă (și ne-ndoios mai pură decât materia noastră, dar mult mai rece, deși iradiind căldură). Ea este ca o halucinație a crinilor sălbatici ori ca un vis
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
de mare sunt vii și-n ei se oglindesc potecile noastre și visele noastre din care ne făurisem castele și toate pădurile copilăriei prin care trecuse făt-frumos a primăvară miroase gura ta plină de ghioceii din floraliile cărților lui elephantis diafană fața ta varsă oglinzi de ape iar seraful amăgirii plânge din flautul de aur ascunzându-se în inelele tale prinse pe inimă de-abia te mai văd prin fundul vremii ireală ca o vestală rătăcită printre ploi și semințe contemporană
CE VREȚI? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374577_a_375906]
-
la o vreme, m-am/ întors spre tine și-am/ șoptit, ca de obicei,/ grijuliu:/ Nu ne culcăm? E târziu...”, Poemul 11, p. 21) a devenit superfluă din clipa în care El Shaddai a preluat sub ocrotirea Sa făptura ei diafană și temătoare: “Căci ție, scumpa mea,/ îți era teamă/ de-o frunză-n zbor, de-o/ gâză, de/ o scamă...” (p. 10) Este emoționant modul cum eul liric îi comunică “supusei” sale Doamne, cu înduioșătoare familiaritate și convingere, faptul că
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Eu am murit, mai/ întâi,/ atunci când n-ai/ mai putut în preajma/ mea să rămâi./ Apoi, când și trupul tău/ marele prag l-a trecut./ Și-n fine, când/ autocombustia,/ când focul năvalnic și/ mut,/ ți-a preschimbat într-o/ substanță diafană/ făptura de lut./ Acum sunt mort pe deplin.” (Poemul 16, p. 28) În Prefața de la antologia intitulată Omul de cenușă, Adrian Dinu Rachieru citează o afirmație a lui Eugen Dorcescu dintr-un interviu mai vechi: “În fond, tot ce scriem
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Era, în vremuri de demult apuse, O fată ca niciuna de sub soare Și vestea peste mări și țări se duse, Era frumoasă, făr-asemănare. În fiecare zi venea-n poiană, Cu mâna dreaptă, strâns, ținea ulciorul Și cu o voce dulce, diafană, Abia șoptită, întreba izvorul: Tu, care vii din munte, de departe, Nu mi-ai văzut iubitul, dacă vine? Căci lung e drumul care ne desparte, Și tare-aș vrea să știu de-i este bine. Dar nu sfârșea-ntrebarea niciodată
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
ale căror petale își luau zborul la cea mai delicată atingere de vânt, câteun văl galben, al stupurilor formate din mici inflorescențe ale florilor de rapiță, ce se deschid timid sub razele aurii ale soarelui de vară sau câteun văl diafan acoperit de tufe de candelabre violet-albăstrii de levănțică cu parfumul lor enigmatic ce predispune la o liniște nobilă și blândă. Florile se deschideau și creșteau mai mari și mai frumoase. Apoi, se unduiau cu gingășie sub mantia violetă a vântului
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
operei sale, la care, deci, nu au aflat decât miere curată și sfântă, strălucind autenticitatea adevărului mântuitor. Recunoaștem cu toții adevărul și realitatea că Părintele Dumitru Stăniloae avea un chip frumos și pașnic, asemeni crinului Bunei Vestiri. În fața lui senină și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
frunze abia răsărită. Îi fusese prea somn de-atâta cântare din noapte, o buburuză își deschise, harnică, aripioarele și își scaldă antenuțele într-un picur de rouă, iar lumea gâzelor începu să se trezească la viață. Un fluture cu aripi diafane își scria, timid, în rotocoale abia simțite zborul către o fereastră, mare și albă. Dincolo, prin sticla cristalină se zărea chipul cuminte, al copilașului și toate acestea îl făcură să cânte din tot sufletul lui. Când termină cântecul privi mai
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
m-ai căutat și mai sărutat. - Așa crezi tu? Că am stat azi noapte să cercetez cerul căutându-te? - Posibil, dacă sunt în camera ta înseamnă că mai găsit. Nu te bucuri? - Cum să nu, mai ales de această ființă diafană ce așteaptă din nou cu buzele sale fierbinți să fie sărutată și Aurel o cuprinse în brațe, o atrase spre el și o sărută cu patimă. Ana se pierdu cu totul, nici nu știa dacă trăiește sau visează cu ochii
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
pe talie și spre poale, apa borangicului, sclipitoare, întâlnea betele roșii, brodate cu mărgele și boscelele din material negru, cu motive florale și geometrice, gri-argintii, strălucind și ele în țesătura materialului, alături de alți trandafiri brodați din fire lucitoare. Păreau apariții diafane din grădini fermecate, de unde zânele poienelor cu flori au trimis albinele sau gâzele care au migălit pe pânză acele flori, dându-le nectar la schimb. Iar salba!.. Superba salbă cu galbeni de la gât era alcătuită din mai multe monede turcești
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
așa cum bucurie mi-a adus și mie prezența dumneavoastră la cursurile mele de design vestimentar. Doar bunul simț și timiditatea m-a oprit să vă abordez din prima zi când ați pătruns în sala de curs. Nu numai frumusețea dumneavoastră diafană m-a încântat, ci mai ales talentul și priceperea ce o dețineți în arta croitului unor confecții deosebit de moderne. Vă priveam uneori și eram încântat că am în clasa mea o asemenea cursantă elegantă și inteligentă. Multe nu cunosc despre
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
încropește o „Poveste de iubire”, care „N-a fost nici basm, nici filă de poveste”, ci a rămas „Un vis frumos, o umbră fără glas” ( Poveste de iubire). Tot ce a adunat între file poetul sunt „Doar sentimente firești”, imagini diafane, delicate: „Prin trupul tău...firav, subțire, / Se curg miresmele de tei”. Și totuși, poetul preferă imaginea concretă, palpabilă a iubirii: „Nu mi-am dorit să fii un vis / Pe care-n noapte să-l visez, / Sau eu vreun colț de
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]