1,556 matches
-
și mai interesant, impresiile memoriei universale transmise prin arcul reflex noetic. "În neant e haos, haos aparent;/ acolo e oglinda din care-n armonie/ se naște muzica și tu, un înger/ pe care ochii minții mele îl îmbracă/ cu trupul diafan și transcendent/ de dragoste încarnată ești o lumină vie.// Ce poate fi în calea mea prin clopot mai sublim/ decât înțelepciunea podului întins în nor,/ să nu percepem ci în sine să simțim/ tăcerea definită, extazul sferelor// și tu...876
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
liane, sub ecuatorul căldurii pândit de șerpi, de flori și de lemurii. Iar trupul meu, ah numai trup, în umedul văzduh pândit era, prelung, depropriul său duh, ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat în stăpânire era lutul diafan și lăudat. Fără duminecă și fără de-nceputuri mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi, în foi, printre liane, sub ecuatorul căldurii, iubit de șerpi, de flori și de lemurii 1141. În cadrul realizării actului de creație apar frecvent percepții halucinatorii sau viziuni
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
autor. Eroi din istoria patriei sau din Revoluția de la 48, "verginele" sau primul venit: personajul care izbutește să inspire acțiunile și conduita altora, să "scrie" cu trupul și cu gesturile lui o altă narațiune, din viitor, e în acest mod diafan, supramaterial, un scriitor genial. E o posibilitate greu de conceput și de înțeles ulterior, care îi permite lui Heliade Rădulescu să adopte o poziție paradoxală în raport cu societatea autorilor contemporani. Cel care a rămas ca fondator al literaturii române a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în marginea vestigiilor. Rețin episoadele care relatează impresiile de la deschiderea mormintelor antice. Autorul observă contactul virginal cu lucrul vechi în descrieri detaliate care, sub pretextul consemnării tehnice a tuturor etapelor descoperirii, concentrează o atenție aproape suprarealistă la prezențele subtile și diafane, ferite miraculos de distrugerea timpului: Am putut parveni la dezlipirea capacului și la descleștarea lui din scoabele de fier. Atunci, înșiruind 30 de oameni la funiele cu cari am legat capacul, s-a putut trage capacul pre jumătate pre patul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
caducității, ale inconsistentului, ale clipei și ale fragilității trăirii au putut să orienteze raportul cu obiectele de artă și să încadreze experiențele estetice. În fond, arheologia și folclorul au fost modalitățile "tehnice" prin care timpul care trece, clipa și sentimentul diafan al prezenței ființei au fost captate și transformate în forțe productive, în surse de frumos și de sensibilitate. Ceea ce fiecare avea, un prezent și o prezență amenințate de dispariție, se putea transfigura ca să devină o capacitate de creație. Prin această
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
210 <titlu> 13. Eufonia, ritmul și metrul Orice operă literară este, în primul rând, o serie de sunete din care se naște înțelesul. În unele opere literare acest strat al sunetelor are o importanță foarte mică, devenind, ca să spunem așa, diafan - așa cum se întâmplă în cele mai multe romane. Dar chiar și aici, stratul sonor este o condiție preliminară necesară a înțelesului, în această privință, deosebirea dintre un roman de Dreiser și un poem ca Clopotele de Poe este numai cantitativă și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
iubire. - Viețile noastre pot fi scurtcircuitate oricând din zborul lor haotic. Oricând se poate întâmpla un accident „de avion” care să te arunce de pe traiectoria pe care apucaseși să înaintezi. Nava vieții tale oricând se poate prăbuși din echilibrul său diafan. Iubirea ne montează adesea într-un zbor nepământesc, e ca o învingere a gravitației. Și iubirea, ca orice petală fragilă și catifelată, e prima care cedează în fața furtunilor. Rămâne în urma acestei catastrofe de grup cutia neagră, adică un set de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
răului esență”, spre veșnica lui nefericire. Poetul va oscila, de aceea, între îngroșarea tușelor negre ale existenței - ciclurile Din durerile vieții, Scântei prin noapte, Stâlpi de piatră, Ironii sentimentale, Sbucium sufletesc - și alegerea unor imagini „luminoase” - cer, alb, stări sufletești diafane, idei morale înalte, patriotism, trecut glorios, flori, păsări etc., ca în ciclurile Eroilor neamului, Reînvieri istorice, Patriei, Strămoșilor, Pasteluri, Tablouri fără ramă. În spațiul celest e plasată și „zeița visurilor”, iubita eterică, văzută ca o apariție miraculoasă. Nuclee și formulări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
în proză, nu în schițele cu tentă umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă monotonie. Vocația lui S. se manifestă în publicistică. Avea condei ușor și o hărnicie nemaipomenită. În felul lui, în periodicele vremii, e un recordman al asiduității. Curios din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
lumină și simfonia cerească în inima adâncă a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele de liră, inspiră cu adorație muzele. Întrupând frumusețea în spirit, coboară aducând glasul luminii călăuze. Trimite pacea, iubirea, lumina, speranța spre plaiul pământean. -Pace și lumină-de la Apolon hiperboreeanul. TELEPORTARE
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
suferințelor și supliciului. -Mă supun luminate și slăvite Osiris-răspunse Hermes. -Da?Atunci te rog să mă urmezi-îl invită Osiris. Au început să urce în astralul superior infinit până au ajuns la sferele divine translucide. Ființe se perindau în încântătoare unde diafane, dar dintr-o dată a fost cuprins de întunecimi înspăimântătoare. A fost cufundat în haos, cu muget lugubru de sinistre arătări. Dar cu putere zvâcni din adâncimi, spre sferele divine translucide, unde văzu lumina vie creiatoare. Din sfera lui Osiris îi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sferele traslucide generatoare de credință. De aici vedea căzând sămânța luminoasă a vieții de sus din Calea Lactee. Atrasă de efemere lăcașuri și în temnițe de foc infame, scânteia divină se volatilizează ca un fum. Carcasa efemeră șterge amintirea sublimelor lumi diafane. Sub aburi deși dispar sferele divine diafane, apărând spectre ce scot urlete și gemete însoțite de blesteme. Acesta este destinul sufletelor josnice, fane de rău, care pentru faptele lor au primit chinul focului veșnic. Supliciul încetează, când totul se distruge
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vedea căzând sămânța luminoasă a vieții de sus din Calea Lactee. Atrasă de efemere lăcașuri și în temnițe de foc infame, scânteia divină se volatilizează ca un fum. Carcasa efemeră șterge amintirea sublimelor lumi diafane. Sub aburi deși dispar sferele divine diafane, apărând spectre ce scot urlete și gemete însoțite de blesteme. Acesta este destinul sufletelor josnice, fane de rău, care pentru faptele lor au primit chinul focului veșnic. Supliciul încetează, când totul se distruge și pierde. Lumini palide în roi escaladează
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sublimului, lumina strălucitoare cu glăsuire divină, obține noul cu mănunchiuri de scântei răsfirate pe cer. Osiris glăsui din nou, logosul său fiind înscris pe ecranul imens din spațiu. -Senin să-ți fie adâncul, prin impulsuri să-l înalți. În sferele diafane lumini divine ating pe loc supremația. În ultima sferă și cea mai de nepătruns, situată în centru ca miezul pâinii, dar infinită aici, este marele spirit inteligent divin al universului, care este mai mare peste voi zei Dumnezeu. De acolo
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de harpă, venind o lumină strălucitoare ca ieșită din paradis. Lumina din sipet distribuită în fascicole de raze care luminau ecranul pe tavan, unde apăru un bust de fată, cu părul bălai și ochi albaștri. Din ochi îi curg lacrimi diafane, ca perlele de rouă. Robert îi vede ochii ca două oglinzi de lună nouă, din care curg boabe de argint ca mărgăritarele de rouă. Uimirea îl lasă aiurit, căutând către frumoasa zeiță, stupoarea se lasă pe chipul uluit. -Este Roberta-este
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tăia cordonul ombilical cu o baionetă spălată cu alcool, cu lama aceea care a plonjat de atâtea ori în măruntaiele oamenilor. Când țipetele tinerei mame au să înceteze, se va lăsa clipa aceea de liniște suspendată de cerul primăvăratic și diafan, de mireasma pământului încălzit de soare, de răcoarea ultimelor zăpezi. Se vor îngrămădi cu toții în jurul pătratului de pânză: tinerele slujnice, prizonierii, soldații. Clipa asta va dura, departe de timpul uman, departe de război, dincolo de moarte. Nu există încă nimeni, în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
poartă denumirea de „Un arhipelag numit ingenuitate”, footnote> un pământ al făgăduinței, dintotdeauna visat și prea de puține ori atins, ca un Eldorado obsedând cu promisiunea unor fabuloase resurse imaginative fantezia secătuită a omului contemporan, se ridică în mijlocul său contururile diafane ale Insulei Naivilor. Populația ei, mult mai numeroasă decât s-ar putea bănui, e alcătuită azi din toți cei a căror sensibilitate artistică și-a conservat starea de grație a ingenuității. Un har ce-i absolvă de păcatul cunoașterii unilaterale
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
unul din ele. Spune Cătănia: "Românele sale au ceva în comun: căutarea însetata a absoluturilor printr-o urmărire demențiala pe care fără îndoială că rațiunea o justifica"104. Este o căutare sortită eșecului, pentru că Alejandra este opusul lui Martín, ființa diafana, de o puritate infinită, pregătit să aștepte lucruri mari de la omenire și care își pune toată speranța în iubirea pentru ea. Alejandra este însăși Argentina, o femeie totală, așa cum Sábato o descrie în Heterodoxia: romantică, irațională, alunecoasa și misterioasă. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca vehicul pentru mijlocirea unui semn, fără fixarea ori atașarea unei „personalități“, fără separarea ca individualitate limitată și împietrită spațio temporal. Mai degrabă, spațiul și timpul devin, în acest caz, punți aruncate către oameni, în vreme ce materia urmează fluiditatea și transparența diafană a luminii. IV.3 Despre memorie Experiența surprinderii multiplului ca fiind desprins de Unul face posibilă memoria ca semn al încleștării, al dependenței de forme și chipuri. Dorința continuității sub forma posesiei, împietrirea între limitele unei „identități proprii“ - agresiv decupată
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a exteriorului și a manifestărilor vizibile ca expresie a interiorității (sub forma oglinzii, a rodului sau a complementarității). Astfel, interioritatea, privită în plan subiectiv sau înțeleasă ca dinamică intradivină, reprezintă (dincolo de orice „localizare“ spațială înăuntru-în afară, aici-acolo) registrul inefabil, diafan, de nenumit, de neprins în chingile unui contur, ale unei forme date. Ea este, prin excelență, lipsa chi pului-mască, a chipului împietrit, și manifestarea chipului viu, imposibil de redus la o manifestare anume. Așadar, la capătul opus al exteriorității percepute
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ntasma, apariție imaginară), fie ca o copie (eikōn, imago în latină), provocate de phantasía, imaginație. La această linie de interpretare se adaugă o a doua, deschisă de ceea ce tot Aristotel identificase în rolul jucat de percepție și de diafan − un loc intermediar, care face posibilă, în provocarea și angrenarea senzației vizuale (Aristotel, Despre suflet II 7: 418a 26 - 419b 3)9, legate și de conceptul de corp celest (divin), întâlnirea între receptarea sensibilă și înțelegere (Vasiliu, Du diaphane 39-61
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acest motiv esențial și etern în poezie, asociindu-i nuanțe trase din lecturi sau imaginând altele. Dominant se arată, în poeme populate de zeițe ale aerului, sentimentul de jubilație, frecventă este frenezia solară. Lumea din afară e văzută în oglinda diafanului, sufletul pare sorbit de „vârtejuri diafane”, vertebrele trupului tânăr luminează ca niște faruri cosmice și, pe aceste câmpii aeriene, îndrăgostiții aleargă cu mâinile transformate în spițe solare. O stare incantatorie și o aglomerare de suavități inefabile, o beție albă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
poezie, asociindu-i nuanțe trase din lecturi sau imaginând altele. Dominant se arată, în poeme populate de zeițe ale aerului, sentimentul de jubilație, frecventă este frenezia solară. Lumea din afară e văzută în oglinda diafanului, sufletul pare sorbit de „vârtejuri diafane”, vertebrele trupului tânăr luminează ca niște faruri cosmice și, pe aceste câmpii aeriene, îndrăgostiții aleargă cu mâinile transformate în spițe solare. O stare incantatorie și o aglomerare de suavități inefabile, o beție albă a simțurilor caracterizează aceste „jocuri de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Ancuța cea de demult, care era ca și aceasta de sprâncenată și de vicleană". Având calitatea de martor și chiar de participant în "povești", Ancuța uneori rememora ca în cazul povestirii căpitanului Neculai Isac. Ea se menținea în umbră, fiind diafană și "vaporoasă". Moș Leonte Zodierul, la rândul său, traversează spațiul, anulează timpul, transferă evenimentul în mit. El este descendent al zodierului celui bătrân, Ifrim, despre care știm dintr-o altă povestire, Balaurul. Alături de comisul Ioniță și moș Leonte Zodierul îndeplinește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Înțeles s-arată Apa-și găsește apa și În cuvînt cuvîntul În inimă murg tînăr un Înțeles să bată, Din hamul de furtună să se desfacă vîntul. Îți treci ca un descîntec mîna prin evocare... Lumea capătă străluciri cristaline, devine diafană și muzicală: Ascultă: șlefuită În muzici sticla crăngii, Profund glasul iubirii rostogolit pe minge În floare, ireală e lacrima tălăngii Și-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... A scrie Înseamnă Încă o dată pentru poet a contura, prin aproximări succesive, infinitele
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]