3,808 matches
-
în Macedonia (1908-1912), va fi, după încheierea primului război mondial, profesor la Chișinău și București. Debutează, cu un articol, în „Peninsula Balcanică” (1894) și colaborează la numeroase publicații, unde i-au apărut versuri, atât în româna literară, cât și în dialectul aromân: „Lumea nouă literară și științifică”, „Epoca”, „Ecoul Macedoniei” (unde între 1903 și 1906 a fost și director), „Noua revistă română”, „Revista poporului”, „Lumina” (Bitolia), „Grai bun”, „Foaia literară” (Ploiești), „Moldova de la Nistru”, „Graiul”, „Apărarea” ș.a. Prima carte, Poezii lirice-eroice
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
Vulcan), modernă și contemporană. Prima carte al lui Z., Căntitsi tră armănami - Cântece pentru aromâni, apărută în 1992, deși autorul încredințase unei edituri încă din 1965 manuscrisul intitulat Flueara-a Pindului (Cavalul Pindului), adună poeme scrise de-a lungul vieții în dialectul aromân, dar și cu multe versiuni proprii în româna literară. Cu o vizibilă ușurință a versificării, variind ritmurile, poetul evocă locurile natale, vatra aromânilor de la sudul Dunării (Doleani, satul meu frumos, Crușova, sat minunat), istoria tracă (Frumoasă, neuitată Macedonie), pe
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
modale în cântecul popular săsesc), Gerhard Antoni (Dansul reginelor - un obicei de primăvară din Viștea), Marie Luise von Hannenheim (Portul popular săsesc din Țara Bârsei), Herbert Hoffmann („Landlerii” - un grup etnic-cultural aparte din sudul Ardealului), Sigfried Haldenwang (Privire spre Luxemburg. Dialectul săsesc, un dialect al germanei centrale de vest cu aspecte luxemburgheze), Liliane Gudrun-Ittu (Societatea pentru „revigorare artistică” Sebastian Hann: 1904-1946) ș.a. Alături de comentariile din rubricile „Efigii contemporane”, „Creatori populari sibieni”, „Materiale documentare”, „Din viața Asociației”, se publică numeroase studii, articole
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
popular săsesc), Gerhard Antoni (Dansul reginelor - un obicei de primăvară din Viștea), Marie Luise von Hannenheim (Portul popular săsesc din Țara Bârsei), Herbert Hoffmann („Landlerii” - un grup etnic-cultural aparte din sudul Ardealului), Sigfried Haldenwang (Privire spre Luxemburg. Dialectul săsesc, un dialect al germanei centrale de vest cu aspecte luxemburgheze), Liliane Gudrun-Ittu (Societatea pentru „revigorare artistică” Sebastian Hann: 1904-1946) ș.a. Alături de comentariile din rubricile „Efigii contemporane”, „Creatori populari sibieni”, „Materiale documentare”, „Din viața Asociației”, se publică numeroase studii, articole și recenzii privind
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
Mihai Eminescu, Al. Vlahuță și pe George Coșbuc. Când invocă trecutul macedoromânilor, cu viziunea ridicării lor la o viață glorioasă, versificările capătă o oarecare substanță. De altfel, în periodice, ca și în volumul Lilice de la Pind (1897), dă poezii în dialectul aromân, însoțite de transpunerea lor în cel dacoromân. Paginile de proză, incluse în culegerea Dragomir. Medgeea. Baba Sanda. La bacalaureat (1895), în Icoane din viață (1903) ori în romanele Almeiuna (Din Orient) („Familia”, 1903) și Armâna (1904), au caracter autobiografic
VULCAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
literare ocupă cea mai mare parte, dacă nu tot spațiul, ca în numărul 7/1967. Sunt publicate scrieri ale lui V. Voiculescu (versuri inedite - Clopotul, Amputatul, 8-9/1968), Ioan Cușa (poezii), Paul Miron (versuri, proză scurtă), Nicu Caranica (versuri în dialect aromân și fragmente din Povestea foamei), Horia Stamatu (poezii și eseuri critice - Ion Barbu: „Ochean”, Mircea Vulcănescu și generația sa, Dan Botta, exponent liric al unei generații ș.a.), Mircea Eliade (Fragmente pentru Dan Botta, Trepte pentru Mircea Vulcănescu, Profesorul Nae
PRODROMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289031_a_290360]
-
română, oprindu-se cu deosebire asupra meritelor sale în dezbaterea unor probleme de lingvistică generală privitoare la aplicarea metodei comparativ-istorice sau la reconstrucția lingvistică, în elaborarea teoriei limbii ca sistem, a circulației cuvintelor sau a inexistenței unor granițe precise între dialecte. Lucrare cu caracter expozitiv, sistematică și precisă, bazată pe reproducerea unor citate ample din lucrările luate în discuție, monografia conține doar arareori observații critice. Cercetătorul, sedus de o personalitate de excepție, îi prezintă pe un ton apologetic ideile, fără să
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
pierdut nici atunci când un grup sau altul s-a desprins de masa slavă (de grupa Rusia, Ucraina, Polonia, Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia), cum ar fi cazul satelor slave din jurul Berlinului sau al celor situate pe malul Rinului, care vorbeau Încă un dialect slav până În vremea Revoluției franceze. O altă grupă este aceea a ,,studiilor celtice” care privește populații trăind În Franța, Anglia și Irlanda. Aspectele legate mai ales de credințe sau de artă par a fi cele mai bogate și mai bine
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
contumacie. Își elaborează poemele, din care a publicat o parte, precum și lucrările de politologie, unde expune ideologia legionară din perspectiva sa, diferită de a zelatorilor lui Horia Sima, și întemeiază periodicul „Orientări” (1950-1965) și Editura Armatolii. P. scrie poezie în dialect, inclusă parțial în Mică antologie aromânească, pe care o editează în 1952, la Freiburg im Breisgau, sub auspiciile Bibliotecii Române de aici. Antologia este alcătuită pe scheletul celei din 1922 a lui Tache Papahagi și reunește autori vechi și mai
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
bocete, colinde, rugăciuni, balade (categorie poetic-muzicală cu o prezență mai slabă în zona maramureșeană), descântece, cimilituri, jocuri de copii, tradiții și legende, datini, superstiții, basme, în fine, muzica unor texte. P. este, totodată, un cercetător de seamă al graiului (Dicționarul dialectului aromân general și etimologic, cu două ediții, 1963, 1974) și al creațiilor populare ale aromânilor, în lucrări precum Antologie aromânească (1922), Folclor român comparat (1929), Aromânii. Grai, folclor, etnografie (1932), Poezia lirică populară (1948). Constată „deosebirea folclorică, atât cantitativă cât
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
Filosofie și Litere din București, București, 1940; Paralele folclorice, București, 1944; ed. București, 1970; Concordances folcloriques et ethnographiques, I-II, București, 1946-1948; Din „Mic dicționar folcloric”. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, București, 1947; Poezia lirică populară, I, București, 1948; Dicționarul dialectului aromân general și etimologic - Dictionnaire aroumain (mácedo-roumain) général et étymologique, București, 1963; ed. București, 1974; Poezia lirică populară, București, 1967; Mic dicționar folcloric. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1979; Grai, folclor, etnografie, îngr. și
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
Barițiu pentru a fi publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, nu s-a tipărit în timpul vieții culegătorului. Importanța acestei colecții, în care sunt cuprinse cântece și strigături notate la petreceri, sporește prin autenticitatea pieselor și prin transcrierea în dialect a textelor. Culegerea, una dintre cele mai valoroase din prima jumătate a secolului al XIX-lea - editată în 1927 de Al. Lupeanu-Melin cu o serie de erori -, avea să beneficieze de o extrem de riguroasă versiune științifică, realizată în anul 1962
PAULETI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
în probleme de limbă. Plecând de la principiile unui pozitivism lingvistic de esență neogramatică, s-a arătat preocupat de aflarea unor legi fonetice, morfologice și sintactice ale limbii noastre. De mare ajutor i-au fost cunoașterea istoriei limbii române și a dialectelor ei, precum și încadrarea acesteia nu în contextul limbilor balcanice, așa cum se procedase, în genere, până la el, ci printre limbile romanice. Energic apărător al păstrării unor stânse legături cu limba vorbită de popor, L. s-a manifestat ca un adversar înverșunat
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
prozei - Tărâmul izvoarelor (1968) - și memorialisticii, concepută sub formă de roman autobiografic: Frumoasa risipă (1980), Steaua câinelui (1991), Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopții (1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
secolul XX- a fost aceea de a expune, prin scrierile sale, dimensiunile cu adevărat universale ale mărturiei Sfântului Siluan. Pentru a face transparentă această universalitate - care, în esență, reflectă dumnezeirea lui Hristos -, starețul Sofronie nu avea cum să aleagă un dialect parohial. Precum marii teologi ai Bisericii - Grigorie de Nyssa ori Maxim Mărturisitorul -, părintele Sofronie n-a ezitat să folosească limbajul filozofic al propriei sale generații, îmbogățindu-l conceptual și semantic din perspectiva propriei sale înțelegeri a revelației. În acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
traducerii textului sacru sunt probe istorice care demonstrează suveranitatea Cuvântului lui Dumnezeu față de limbile mijite din ruinele turnului Babel. Evangheliștii nu s-au temut să traducă cuvintele lui Iisus din aramaică într-o greacă koiny lipsită de excelența literară a dialectului atic. Nu materialitatea silabelor este ceea ce dă greutate cuvintelor Domnului, ci suflarea Duhului. Cuvântul menține nu doar unitatea Vechiului și Noului Testament, ci și posibilitatea comunicării prin intermediul limbilor dezbinate, „nici una fără înțelesul ei” (I Corinteni 14, 10). Are Scriptura un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este prezentată ca antiteza uniformității culturale care nu există în realitate (teoretic). Și totuși, ipoteza unei evoluții, în timp, către o uniformizare culturală există, putând fi susținută prin diferite situații concrete adunate din toată lumea: 1) dispariția a numeroase limbi și dialecte (în studii și documente internaționale este citată deseori Franța cu câteva limbi, importante în istoria ei, socotite fără un statut sau o protecție legală: basca, bretona, corsicana, occitana, catalana, alsaciana, flamanda etc.); 2) neliniștea unor populații însemnate numeric în ceea ce privește salvgardarea
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
muncii, de la cultura politică la viața cotidiană și așa mai departe. Două mii de „minoritari” (alt termen aproximativ care merită privit mai îndeaproape) - formând un eșantion reprezentativ - au fost intervievați în douăsprezece limbi diferite, de la engleză și spaniolă la cele două dialecte chineze principale, coreeană, vietnameză, tagalog, japoneză, thailandeză, cambodgiană, laoțiană și hindi. Rezultatele sondajului au fost coroborate cu datele recensământului din 2000, pentru a corecta eventualele erori în construcția eșantionului și a reflecta astfel mai bine structura unei populații „minoritare” de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ale societății. Nu greșim cu nimic afirmând că prin conviețuire, chiar și țărănimea română a satelor situate în câmpia timișană își însușește graiul șvabilor, dovadă că multe familii continuă să vorbească până în ziua de azi, la fel de bine, româna, ca și dialectul german. Prin urmare, să încercăm să nuanțăm! Să depășim orientarea istorismului din secolul al XIX-lea, atunci cu rosturile sale, acum mai mult decât desuet. Cartea nu are granițe. Ea este difuzată aici dinspre Valahia și Transilvania, dinspre Serbia, Ungaria
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Tchacos și asupra ei mă voi opri În continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa, la Washington, prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris În dialectul sahidic al coptei), paleografi și specialiști În gnoza antică. Iată ce scrie pe coperta a IV-a a acestei prime traduceri! Avem de a face cu „o evanghelie prezentată din perspectiva lui Iuda Iscariotul. Departe de a fi un răufăcător
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Însă În Lotharingia. Poemul relatează peripețiile faimosului călugăr din secolul al VI-lea pe mările Nordului În căutarea paradisului terestru. Până În secolul al XIII-lea s-au realizat numeroase traduceri În limbi vernaculare, dintre care cea mai cunoscută e În dialectul anglo-normand (autorul ei este tot un călugăr, Benedeit). Brendan parcurge un itinerariu deopotrivă fascinant și Înfricoșător, acostând pe insule ciudate, pline de păsări, vizitând castele de un lux divin, celebrând o slujbă chiar pe spatele unei balene, Întâlnind grifoni etc.
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
, Ovidia (30.IX.1932, Silistra), poetă și istoric literar. Este fiica Angelei (n. Cicani) și a lui Nicolae Babu, inspector la Banca Națională a României, scriitor în dialect aromân. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității București (1955), a fost repartizată la Catedra de istoria literaturii române, unde a funcționat ca asistent universitar până în 1978, când s-a pensionat medical. În același an a obținut
BABU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
Între timp redactor la revistele „Tomis” și „Tribuna școlii”, funcționează și în calitate de consilier în Consiliul Culturii (1970-1974). Este redactor-șef, din 1974, al revistei „Livres roumains”. În 1990, fondează revista macedoromână „Deșteptarea” și în 1994, revista „Dimândarea” (publicație trimestrială în dialect aromân). În 1992, devine președinte al Fundației Culturale Aromâne „Dimândarea părintească”. Debutează cu proză, în 1959, la „Flamura Prahovei”, colaborând apoi cu proză, versuri, articole și cronici literare la „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Astra” ș.a. Neconvingând cu
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
imprevizibilă de intrare în subiect caracterizează mai toate cronicile și profilurile scriitoricești realizate de C., selectiv reținute în volumele Alfabet liric (1974), Poeți și poezie (1980), Printre poeți (1983). Poetul își relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creații în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creații în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977, Un veac de poezie aromână, 1985). Romanul „de sertar” Marea Serenității (I-II, 1996), aducând ca personaje de prim-plan comunitățile de aromâni, martore și victime ale unor timpuri istorice potrivnice
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]