2,549 matches
-
Albinus Flaccus, cunoscut mai apoi ca Alcuin. A beneficiat de reforma curriculară săvârșită de Aelbert la York în urma numeroaselor consultări cu Venerabilul Beda. A studiat și s-a evidențiat în disciplinele noului curriculum, care cuprindea matematica, astronomia, gramatica, retorica, muzica, dialectica și „științele antice”. Într-un poem consacrat episcopilor din York, Alcuin a prezentat nu numai acest program școlar, ci și modelul curricular al instituției. Aceasta se întâmpla în anii 781-782, când încerca să furnizeze cărturarilor carolingieni și împăratului însuși o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
liberale la școala palatină. A predat el însuși aproape toate disciplinele curriculare, străduindu-se în același timp să formeze discipoli și magiștri capabili să preia catedrele respective. Pentru aceasta a scris manuale speciale de matematică, astronomie, gramatică, retorică, muzică și dialectică. 8.4. Curriculumul alcuiniantc "8.4. Curriculumul alcuinian" Curriculumul alcuinian imita, desigur, enkyklios paideia sub raport structural. Păstra chiar o anumită coerență a acestuia. Dar introducea și modificări profunde. Noul curriculum nu mai avea ca misiune formarea „omului desăvârșit”, ci
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adică „arte pentru slujbă și predică”. Gramatica era destinată studiului limbii latine, așa cum apărea aceasta în Vulgata, Biblia latină. Retorica era destinată formării capacităților necesare predicii pe care preotul o rostea în biserică, un element esențial al ritualului religios creștin. Dialectica se studia pentru formarea capacităților necesare convertirii păgânilor, disputelor cu necreștinii, ereticii, ateii etc. Dar și disciplinele din quadrivium se subordonau misiunii de formare a preotului creștin. Erau botezate artes reales, cu sensul de „metode practice” folositoare preotului și credinciosului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pare să fie generat de un ciudat și obscur „complex al tatălui și fiului”. Totuși, confruntarea dintre cele două paradigme este mai acerbă decât pare și nu se rezumă la o poveste sentimentală care se încheie cu happy-end. Este o dialectică nemiloasă în care paradigmele se neagă reciproc pentru a da naștere unei sinteze superioare. Există, desigur, și dimensiunea afectivă, pentru că postmodernismul poate fi considerat un fel de enfant terrible al modernismului. Se confruntă două exagerări pe motivul etern al îngerului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ș...ț Termenii «în relief», din dezbaterea filosofică din timpul acela, erau gândirea dialectică, marxismul - fie el marxism ortodox sau critic - și gândirea diferenței, care pe atunci era ceea ce se inspira din Heidegger, Derrida, Deleuze. Mie mi se părea că dialectica era inspirată de istorism, iar diferența era caracterizată mai degrabă de afirmarea unei cenzuri; într-un fel, gândirea slabă se prezenta ca fiind moștenitoarea celor două elemente: purul istorism dialectic era prea global și prea cuprinzător pentru a sta în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
demisiile morale ale unor directori de conștiințe din cultura română, imediat după instaurarea noii puteri în această țară. Acțiunile de „epurare” (din universități, presă, Societatea Scriitorilor Români), începute cu o grabă febrilă și fără discernământ, s-au situat sub semnul dialecticii lui „să dea seama” și a îmbrăcat haina cunoscută a „vânătorii de vrăjitoare”. Tribuni ai „noii ordini culturale”, în numele noilor idealuri și al „așteptărilor maselor populare”, își denunțau confrații, pentru ideile lor, solicitând interzicerea acestora, demascarea lor publică, distrugerea carierei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
résistance au changement dans le milieu universitaire roumain”, European Journal of Teacher Education, 18 (2-3), pp. 155-170. Neculau, A., Curelaru, M. (2003), „Reprezentări sociale”, în A. Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, Polirom, Iași. Nițescu, M. (1995), Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Humanitas, București. Popescu-Neveanu, P. (1978), Dicționar de psihologie, Albatros, București. Rouquette, M.-L. (2001), „Despre o categorie particulară de reprezentări sociale în psihologia politică”, Psihologia socială, 8, pp. 6-11. Selejan, A. (1992), Trădarea intelectualilor, Transpres, Sibiu. Selejan, A. (1993
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
față de marile valori din a doua jumătate a secolului al XIX-lea), încercând să-și susțină părerile cu citate din Karl Marx, dar și din G. Ibrăileanu, C. Stere, H. Sanielevici; respinge însă ideile lui Georg Lukács, pentru că nu exprimă dialectica relațiilor dintre realismul critic și realismul epocii socialiste. Cu volumul Semnele romanului (1971) V. își schimbă punctele de reper în critică, apropiindu-se de metodele formaliste. El urmărește aici momente ale iconoclasmului românesc în istoria romanului modern și vorbește, pe
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
un studiu al operei lui Lucian Blaga, volumul identifică nucleul gândirii acestuia în „tensiunea esențială” dintre metaforă - înțeleasă nu ca simplu trop, ci ca instrument deopotrivă ontologic și gnoseologic - și revelație, proces urmărit în toate sinuozitățile sale, de la antinomie la dialectică și apoi la coincidentia oppositorum. Respingând tentația de a explica compartimentele operei lui Blaga unul prin celălalt, criticul caută un nucleu de profunzime, care să explice în egală măsură generarea discursului poetic și a celui filosofic. P. optează pentru o
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
chiar împărțite în capitole, se particularizează prin construcția dezarticulată: alternarea de planuri narative, uneori și de stiluri, registre, tonalități diferite, succesiune ilogică de întâmplări, sub care se ascund diverși topoi literari, tratate ad absurdum. Nuvela Ferdinand e un SF burlesc, Dialectica tăcerii tratează tema identității valorificând motivul dublului într-o narațiune metaficțională, pusă sub semnul infernului dantesc și kafkian, dar în registru ironic, cu aluzii politice („E un tablou tipic burghez în descompunere”). Există, de asemenea, ecouri din Samuel Beckett sau
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
în 1945, cu gradul de locotenent de infanterie. Târziu, în 1960, va reuși să-și ia licența la Facultatea de Cinematografie, secția teatrologie, a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Se înscrie la doctorat, dar teza, Dialectica eroului tragic, nu va fi finalizată. Între 1945 și 1949 profesează ca ziarist și șef de birou în Ministerul Comunicațiilor, din 1950 e inspector de cadre la Banca de Investiții din Brașov, iar între 1952 și 1955 este inspector cultural
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
1992, vol. II: Reeducare și prigoană, Sibiu, 1993; Ana Selejan, Literatura în totalitarism, [I-VI], Sibiu, București, 1994-2000; Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă, îngr. și introd. Eugen Negrici, București, 1995; M. Nițescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, îngr. M. Ciurdariu, București, 1995; Marian Papahagi, Literatura în criză: din epoca cenzurii până la revoluție, ECH, 1998, 1-3; Marin Radu Mocanu, Cazarma scriitorilor, București, 1998; Liviu Teghiu, Fenomenul proletcultist în literatura română, Timișoara, 2000; Alexandru Ștefan, Politici culturale în
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
și Sanda Râpeanu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1990; Etnicul românesc. Naționalismul, îngr. și pref. Constantin Schifirneț, București, 1996; Revizuiri și adăugiri, I-VIII, îngr. Rodica Bichis, Gabriela Dumitrescu și Stancu Ilin, cu un comentariu de Dinu C. Giurescu, București, 1996-2001; Dialectica, postfață Gheorghe Vlăduțescu, București, 2002. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 178-186; A.D. Xenopol, Raport despre „Puterea sufletească”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXI, 1908-1909; A. Ieșean, C. Rădulescu-Motru, „Junimea literară”, 1909, 10; N. Em. Teohari, Forma și fondul în
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
aparență și abandonează, în dimensiune politică, perspectiva democrată - deschisă, expansivă și tolerantă - pentru automorfismul, imuabilitatea și exclusivismul înălțimilor aristocrate. Nu e vorba însă de o aristocrație a sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii, își împlinește chemarea inițiatică și politic absolutistă („noocratică”) prin precizarea și ierarhizarea închiderilor monadice subiective, în autosuficiența cărora se realizează fuziunea intuitivă a concretului și esenței: substanțialismul literar este surprinderea, simultan cu prezentarea faptelor, a amprentei lor eidetice, adică a
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
interpretativ doldora de erudiție. Admirator declarat al Evului Mediu latin și al filosofiei scolastice, M. s-a înscris în pleiada de tineri exegeți care după 1990 au contribuit la trezirea interesului pentru această zonă culturală. Tălmăcirile din Sf. Augustin (De dialectica, De Magistro, Confessiones), Plotin, William Ockam, Thomas de Aquino sau din Emmanuel Swedenborg se remarcă prin corectitudinea transpunerii, adecvarea terminologică, acuratețea expresiei și printr-o orientare constantă către sensibilitatea stilistică a cititorului modern. Amplitudinea și rafinamentul comentariilor ies în evidență
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
Renan, Două tratate despre originea limbajului, Iași, 2001; Rivarol, Discurs despre universalitatea limbii franceze, urmat de Maxime, reflecții, anecdote, cuvinte de duh, Iași, 2003. Repere bibliografice: Lucia Wald, Alexandru Boboc, Daniel Barbu, Trei opinii despre un eveniment editorial: Augustin, „De dialectica”, „Universul cărții”, 1991, 7; Tania Radu, Augustin, „De dialectica”, LAI, 1991, 10 august; Felicia Niță-Dumas, Augustin, „De dialectica”, ALIL, seria A, t. XXXIII, 1992-1993; Ioan Oprea, Augustin, „De dialectica”, AUI, literatură, t.XXXIX, 1993; Alexandru Gafton, Un act de cultură
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
Discurs despre universalitatea limbii franceze, urmat de Maxime, reflecții, anecdote, cuvinte de duh, Iași, 2003. Repere bibliografice: Lucia Wald, Alexandru Boboc, Daniel Barbu, Trei opinii despre un eveniment editorial: Augustin, „De dialectica”, „Universul cărții”, 1991, 7; Tania Radu, Augustin, „De dialectica”, LAI, 1991, 10 august; Felicia Niță-Dumas, Augustin, „De dialectica”, ALIL, seria A, t. XXXIII, 1992-1993; Ioan Oprea, Augustin, „De dialectica”, AUI, literatură, t.XXXIX, 1993; Alexandru Gafton, Un act de cultură autentică, CRC, 1995, 10; Eduard Ferenț, Actualitatea învățăturii din
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
anecdote, cuvinte de duh, Iași, 2003. Repere bibliografice: Lucia Wald, Alexandru Boboc, Daniel Barbu, Trei opinii despre un eveniment editorial: Augustin, „De dialectica”, „Universul cărții”, 1991, 7; Tania Radu, Augustin, „De dialectica”, LAI, 1991, 10 august; Felicia Niță-Dumas, Augustin, „De dialectica”, ALIL, seria A, t. XXXIII, 1992-1993; Ioan Oprea, Augustin, „De dialectica”, AUI, literatură, t.XXXIX, 1993; Alexandru Gafton, Un act de cultură autentică, CRC, 1995, 10; Eduard Ferenț, Actualitatea învățăturii din „De Magistro” de Sfântul Augustin, CRC, 1995, 18,19
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
Boboc, Daniel Barbu, Trei opinii despre un eveniment editorial: Augustin, „De dialectica”, „Universul cărții”, 1991, 7; Tania Radu, Augustin, „De dialectica”, LAI, 1991, 10 august; Felicia Niță-Dumas, Augustin, „De dialectica”, ALIL, seria A, t. XXXIII, 1992-1993; Ioan Oprea, Augustin, „De dialectica”, AUI, literatură, t.XXXIX, 1993; Alexandru Gafton, Un act de cultură autentică, CRC, 1995, 10; Eduard Ferenț, Actualitatea învățăturii din „De Magistro” de Sfântul Augustin, CRC, 1995, 18,19; Liviu Antonesei, Învățătorul dinlăuntru, „Monitorul” (Iași), 1995, 120; 5; Ioana Gafton
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
Călinescu, noua „viață” se impune prin bogăția și acuratețea documentației. Autorul a investigat exhaustiv manuscrisele și publicistica poetului, arhiva Junimii, mărturiile din epocă, contribuțiile predecesorilor în eminescologie, lucrarea urmând riguros și amănunțit cronologia. Traiectul existențial al poetului ar fi supus dialecticii „eonilor” „htonic” și „astral” („contemplativ”, al „nemarginilor de gândire”). Acestei perspective de sus i se subsumează o serie de (re)interpretări ale unor fapte biografice: relația cu tatăl, pe care M. îl percepe ca pe un „romantic” (imagine opusă celei
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
și în Existența romantică (1980), o „schiță morfologică a romantismului”, în care se reformulează componentele de profunzime ale structurii și ipostazele ontic-romantice (visul, mitul, muzica, ruinele, călătoria, folclorul, ocultismul și temnița) la nivelul formelor deschise de viață și de artă. Dialectica lor de-a lungul timpului, studiată în Călătoriile Renașterii și noi structuri literare și în Barocul ca tip de existență, se continuă sugestiv în această lucrare. Aluziile frecvente la scriitorii români integrează în romantism și fenomenul autohton, ale cărui trăsături
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
revanșă absurdă a pitecantropului refulat de dogme religioase” („Viața românească”, 1928). Cu aceeași ocazie, Șerban Cioculescu inventează termenul „trăirism” pentru a marca, în deriziune, excesul de vitalitate și deficitul de substanță intelectuală din manifestul tinerilor. În Germania misticul P. descoperă dialectica hegeliană și materialismul dialectic, punând de aici înainte inconformismul lui moral și social pe alte baze. În această perioadă numele îi apare în revistele de stânga („Bluze albastre”, „Veac nou”, „Stânga”, „Viitorul social”, „Azi”, „Cuvântul liber”) cu articole vitriolante, de
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
înainte de a o scrie. Adevăratul Pandrea este de căutat în eseurile politice și sociologice, toate străbătute de o neîmpăcată opoziție față de ideologia de dreapta. Cel care în 1932, după întoarcerea din Germania, unde probabil că o influență mai mare decât dialectica hegeliană asupra modificării lui de atitudine avusese spectacolul imund al fenomenului național-socialist, declara „Eu rămân om de stânga...”, se impunea drept unul dintre analiștii cei mai pătrunzători ai fascismului. MIRCEA IORGULESCU SCRIERI: Germania hitleristă. Trei luni la Berlin. Documente - Idei
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
al romancierei nu ascunde însă corelațiile mai adânci ale istoriei intime, imanente, cu avatarurile mai cuprinzătoare ale unui fel de determinism malefic, chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși miezul viziunii pe care o impune P.-B., dominată de pesimism și în bună parte de mizantropie. În analize de o maximă subtilitate, care îmbină atenta observație a stărilor
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
corelațiile mai adânci ale istoriei intime, imanente, cu avatarurile mai cuprinzătoare ale unui fel de determinism malefic, chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși miezul viziunii pe care o impune P.-B., dominată de pesimism și în bună parte de mizantropie. În analize de o maximă subtilitate, care îmbină atenta observație a stărilor fiziologice cu evocarea unor dureroase
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]