7,137 matches
-
roman, Craterul este în dinamica trilogiei revelator pentru latura religioasă a trilogiei. Acțiunea se petrece acum în Caldeira, un ținut tot atât de restricționar cum era și Șipote, în care teama cea mai mare este asteroidul ce va lovi planeta, spulberând-o. Diavolul are domiciliul forțat în Tanzania, iar Îngerul libertatea de a găsi soluția salvatoare. După îndelungi meditații, el ajunge la concluzia că numai erupția unui vulcan și dirijarea asteroidului spre el poate salva planeta. Ceea ce se și întâmplă. În momentul salvării
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
forțat în Tanzania, iar Îngerul libertatea de a găsi soluția salvatoare. După îndelungi meditații, el ajunge la concluzia că numai erupția unui vulcan și dirijarea asteroidului spre el poate salva planeta. Ceea ce se și întâmplă. În momentul salvării, Îngerul și Diavolul se îmbrățișează pentru a merge mai departe. Spre ce? Ce va urma după Potop, Turnul Babel, Ploaia de Foc numai Dumnezeu va ști. Dincolo de desfășurarea pe o plajă mare a evenimentelor, autorul introduce o altă cheie de înțelegere a textului
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
mult din rangul celest al creaturilor divine. Cît despre dogma egalității bărbatului cu femeia, aici dezgustul lui Evola e complet: pentru italian, o mai periculoasă negare a prăpastiei de netrecut între cele două sexe nu putea fi născocită decît de diavol, și asta fiindcă rostul acestei egalizări ideologice este ștergerea unor diferențe fără de care atracția dintre sexe nu ar exista. Potrivit lui Evola, cine susține egalitatea sexelor se află în situația imposibilă de a trebui să explice de ce mai există atracție între
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
extras din hârtiile autorului anume acele fragmente în care îi turna la Securitate pe Virgil Ierunca și Monica Lovinescu. Prins între două fronturi, condamnat de vechii săi torționari, ca și de prietenii care nu i-au putut ierta pactul cu Diavolul, cu numele terfelit și reputația distrusă, Ion Caraion a mai trăit doar câțiva ani. Ceea ce ar fi trebuit să fie o nouă viață, un nou început (mai ales că poetul reușise să scape din lagărul socialist împreună cu soția și fetița
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
pare a ști ceva despre drumul ce aveau să-l urmeze, nu degeaba bâiguie el despre consistența păienjenișului... Păienjeniș ca țesătura unei cărți, ghem des în miezul ei. Că bine mai seamănă păienjenișul diavolesc cu țesătura poveștii, de parcă tot de diavol ar fi fost scornită și ea, ca să ascundă adevărul. Dar celui cu ochi ager, sigur adevărul i se va dezvălui cu mare bucurie." (p. 282). Romanele lui Dan Perșa sunt niște inteligente șarade epice a căror miză se află dincolo de
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
din Dona Alba e un Julien Sorel băștinaș, iar Rusoaica din romanul omonim apare înscrisă ca un simbol arhetipal, pentru care bărbații simt o abisală chemare), pe Felix Aderca, analist al erotismului carnal, cu lubrice implicații (mai cu seamă Rasputin. Diavolul de la curtea țarilor și Al doilea amant al doamnei Chatterley), pe Mircea Eliade, creator al unei proze "obsedate, chinuite, sexuale, analitice", cum o caracterizează el însuși într-o epistolă către Cezar Petrescu (întoarcerea din rai, Huliganii, Domnișoara Cristina, Isabel și
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
curtea țarilor și Al doilea amant al doamnei Chatterley), pe Mircea Eliade, creator al unei proze "obsedate, chinuite, sexuale, analitice", cum o caracterizează el însuși într-o epistolă către Cezar Petrescu (întoarcerea din rai, Huliganii, Domnișoara Cristina, Isabel și apele diavolului). Iar dintre poeți, alături de Geo Bogza, să-l înscriem pe Camil Baltazar, cu volumul său, omis de dl. Chifor, Strigări trupești lîngă glezne (1927), conținînd o serie de ilustrații "scandaloase" semnate de Marcel Iancu, volum apărut într-un tiraj restrîns
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
Aproape! Și mi-i gol iarăși decorul în casa-mi prea umbrită. Am mai trecut prin asta, nu cred că se va sfârși! Simt în ochii-ți goi că nu realizezi cum este-acolo. Eu știu că zboară îngeri și diavoli spre noi, cu noi, în noi. Mă mai ridic o dată iar în fereastra spartă-s raze putrezite. ...de Noi De ce să mint? De ce să strig? De ce tot simt? De ce e "Nu"? De ce nu e? De când tot uit De când mă plâng
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
descoperim, când și când, foșnetul prezenței demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot așa, en passant, Constantin Acosmei, creând o senzație aproape fizică a Răului tatotant. Mai târziu, ochii aprinși ai diavolului vor scăpăra în întunericul compact, tulburat de o tuse convulsivă: "(întind mâna iau de pe calorifer o/ baterie veche de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară/ din părul încâlcit o pârlesc
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Salman Rushdie care explorează tema extrem de sensibilă a integrării orientalilor în societatea occidentală. Faptul că Rushdie preia niște vechi credințe populare, conform cărora unele dintre versetele din Coran i-ar fi fost dictate lui Mahomed nu de către Dumnezeu, ci de diavol, e aproape un loc comun. Aflat în plină "revoluție islamică", ayatolahul Khomeyni a știut să transforme această împrejurare într-un veritabil incident de dimensiuni planetare, lansând fatwa împotriva unui scriitor a cărui singură vină e că are un accentuat spirit
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea pentru androgenitate, pentru jocul pervers cu
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
A relației însăși dintre Mefisto și Faust. Luna capătă halou, lupii urlă, pereții se desfac și sîntem poftiți pe tărîmul desfrîului absolut, acolo unde imaginația nu mai are pudori. Faust, spălat, gătit, ajutat să-și deghizeze vîrsta este condus de diavolul androgin în lumea unde totul este permis și se mai poate. Unde perversiunea nu are leac și limite, unde corul plăcerilor exultă în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea pentru androgenitate, pentru jocul pervers cu
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
A relației însăși dintre Mefisto și Faust. Luna capătă halou, lupii urlă, pereții se desfac și sîntem poftiți pe tărîmul desfrîului absolut, acolo unde imaginația nu mai are pudori. Faust, spălat, gătit, ajutat să-și deghizeze vîrsta este condus de diavolul androgin în lumea unde totul este permis și se mai poate. Unde perversiunea nu are leac și limite, unde corul plăcerilor exultă în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
amintirile Marucăi-Cantacuzino portretul pe care aceasta îl face demonicului Nae Ionescu de care a legat-o o scurtă și dramatică relație amoroasă. Prințesa simte o atracție irepresibilă față de profesorul care seamănă sau cum i se pare memorialistei poate chiar e diavolul însuși. În însemnările ei Maruca îl face de doi bani pe regele Ferdinand, pentru că promite reforma agrară, ceea ce, anticipează perspicacea femeie, îi va ruina pe marii proprietari de pămînt, în vreme ce domeniile Coroanei vor rămîne intacte. Cea de-a patra femeie
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
stilistice. Morala e intrinsecă, concluziile se feresc de ostentație. Pe 23 noiembrie 1968, la pagina 53 a ediției de față, Radu Cosașu devine categoric: "A murit la Leningrad nepotul lui Fiodor Mihailovici Dostoievski, ultima rudă rămasă în viață a bătrânului diavol - Andrei Dostoievski, om la 59 de ani, inginer și profesor la Universitatea orașului, fie-i țărâna ușoară ! Un ziarist repede de mână scrie însă că prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge. Oare ? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
nici după căderea comunismului martirii bisericii ortodoxe n-au fost așezați la locul ce li se cuvenea. Știm acum de ce: pentru că mult prea mulți dintre cei care s-au cățărat în funcțiile de conducere au fost mai mult oameni ai Diavolului (a se citi: Securitate) decât ai Domnului. Problema e gravissimă, pentru că în cazul BOR nu avem de-a face cu niște personaje private, ci cu angajați ai statului român care și-au arogat o misiune de extremă sensibilitate. În clipa
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
intimidare ale Securității, să se sustragă acestui control - care, finalmente, nu este al CNSAS-ului, ci al fiecăruia dintre cetățenii români - trebuie să se aștepte la replici virulente din partea celor care n-au acceptat nici un fel de dialog cu instrumentele Diavolului comunist. Pretind ca, în numele salvării unor reputații oricum dubioase, să nu li se ia preoților români dreptul cerut de către ei enoriașilor: dreptul la mărturisire. Abia apoi poate urma iertarea.
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
ele? - aceasta-i întrebarea!... Să nu uităm ce spune o altă religie... Că important este exemplul personal. Al celui ce slujește. Ce face el, cum se poartă și cum aduce un folos tuturor celorlalți. Nu ce zice. Pălăvrăgeala fiind de la diavolul. Ce trebuie apreciat, întâi și întâi, este comportamentul omenesc. Nu nălucirile înfierbântate. Parcă ar vorbi un mohamedan. Poate că nici nu le-ar fi stat rău românilor, să fie... turci. în Balcani, s-a văzut des. (Luați-o ca pe
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
ieșit din închisoare fără să suporte o corecție ca la carte. Din fericire (!?) a avut parte de o asemenea experiență limită fiind spânzurat de picioare și bătut la tălpi. Tot de anii închisorii se leagă și controversatul său pact cu diavolul (acordul de colaborare cu Securitatea). În același interviu, Alexandru Paleologu a mărturisit că, asemeni lui Soljenițîn, a cedat nu atunci când a fost supus terorii, ci când un anchetator elegant și amabil la tratat cu țigări și hârtie de scris spunându
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
the Kid, sau mai precis fără cei care au fost înregistrați că au murit din cauze naturale, de exemplu, înecîndu-se cu o lingură de supă. Ce poate fi mai natural? Întrebarea se insinuează pe traseu: este Oslin aflat în slujba diavolului, făcîndu-i anticameră? Oricum, dialogul dintre cei doi este, în opinia mea, cea mai bună parte a filmului, cu toate că și John Cusack își joacă excelent rolul în continuare, unde în cea mai mare parte efectele speciale vorbesc în locul personajului. Mike nu
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]