1,091 matches
-
care o generează. Este esențial să se ajungă la un anume consens pentru ca tipologia să devină un adevărat instrument al comparațiilor. Felul în care a evoluat gradual, prin discuții și confruntări, reflecția asupra tipurilor de guvernare autoritară ilustrează această afirmație. Dihotomia democrație-totalitarism și-a pierdut mult din relevanța analitică odată cu creșterea numărului țărilor "hibride". Pe măsură ce multe state din Lumea a Treia au devenit independente, comparatiștii care studiau aceste țări noi și-au dat seama repede că era inadecvat conceptul de totalitarism
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
multe dintre acestea fiind politice: articularea intereselor și agregarea, carisma lidershipului, liberatea grupului opoziției, libertatea presei, rolul poliției, caracterul birocrației, personalismo, occidentalizarea și altele. Autorii au preferat niște aspecte semnificative ale vieții politice pentru a cuantifica însă variabile neimportante, chiar dacă dihotomiile lor au fost într-o oarecare măsură incerte. Aceștia au furnizat răspunsuri aproximative la întrebările bune. Cel de-al treilea exemplu este Freedom in the World, o colecție a lui Raymond Gastil 8 din 1972 și publicată anual de atunci
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
sunt guverante de civili. Aceste regimuri sunt considerate legitime doar de o parte a populației. Există, desigur, o mare varietate de regimuri autoritare. Chestiunea care se pune nu este de a ști dacă sunt sau nu legitime, ci evitând această dihotomie și adoptând terminologia lui David Easton în ce măsură beneficiază ele de o "susținere difuză". A treia varietate include anumite regimuri dictatoriale, tiranice sau totalitare, respinse sau tolerate în chip pasiv de majoritatea populației, chiar dacă poporul nu are posibilitatea de a-și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
răscruce de ere, ca și Dante, Eminescu este creatorul unei lumi de o armonie unică, singura poate demnă în timpurile moderne de marele florentin". (...) Și se menține argumentul că nu de Eminescu om de știință este vorba, pe fundalul vechii dihotomii știință-artă, ci de o dialectică a structurilor funcționale dominante, în care arhetipurile gnoseologice se includ în structura stilistică a limbajului după coduri străine, coexistente cu cele dintâi. Cosmologia poetică a lui Eminescu, "Transilvania", nr. 6, iunie 1984 (fragment) Edgar PAPU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a Basarabiei ca pe o cheie a destinului românesc însuși", căruia îi verifică atitudinile, pozițiile exprimate în articolele sale politice consacrate problemei naționale. În descendența (mărturisită) a acestuia, crede că pierderea "arheului etnic" este cea mai "teribilă povară" și că dihotomia național/ internațional este o falsă problemă, o dată ce nici măcar mult râvnita " Casă a Europei unite" nu s-ar putea împlini fără o rezolvare optimă a problemei naționale. Cartea este împărțită în două mari secțiuni: Despre destinul politic, cu 22 de capitole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amintiți, hegelianismul de dreapta, ca și pe cel de stânga, al materialismului dialectic și istoric, ultimul pariind pe un progres linear în istorie, pornind de la un fundament economic." Nu ne putem opri, din păcate, la savantele nuanțări, pornite din această dihotomie autohtoni-periferici, care și în istoria noastră a demonstrat și încă mai demonstrează acea tensiune existențială, să-i zicem, în clarificarea pozițiilor dintre "naționaliști" și "cosmopoliți", și, într-un final, dintre "postmoderniști" și "transmoderniști" ultimul termen un concept adoptat ca metodă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
principale ale analizei discursive în capitolul dedicat "analizei documentelor" (pp. 134-156). De remarcat referitor la această primă piesă grea a calitativismului, prin care noua paradigmă a invadat spațiul disciplinelor socio-umane, este că autorul optează pentru o formulă complementară (condamnând "falsa dihotomie" cantitativ-calitativ) între un "pozitivism înțelept" debarasat de încărcătura dogmatică dată de monismul metodologic intransigent și un "calitativism riguros" care să nu alunece în apele tulburi ale postmodernismului fondat pe celebrul imperativ al anarhismului epistemologic "anything goes" (Feyerabend, 1975). Această lucrare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
realității efective lucrurile nu decurgeau în aceeași direcție. În perfect acord cu teoria maioresciană a "formelor fără fond", între "țara legală" și "țara reală" persista o discrepanță majoră (constrastarea celor două noțiuni îi aparține lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, inspirat fiind de dihotomia introdusă de François Guizot între "pays légal" și "pays réel"). După cum reflectă statisticile, atât rata participării școlare, cât și rata literalității populației generale continuau să fie minimale. Jumătate dintre copiii recenzați nu frecventau școala, iar aproape 80 la sută dintre
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statului național. Întreaga schemă este prezentată diagramatic în reprezentarea de mai jos. Cei doi autori care au întocmit această schema au numit-o "modelul european al societății naționale". Mergând pe mâna teoretică a lui H. Kohn (1961), care a avansat dihotomia care îi poartă numele ("Hans Kohn Dichotomy") între naționalismul occidental de tip civic și cel central-estic de tip etno-lingvistic, vom propune un amendament modelului care să țină cont de această natură duală a naționalismului. În forma sa originală, modelul "european
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etno-național, chiar sacrificial sau thanatic (care îi solicita individului ca imperativ moral să își sacrifice propria viață pe altarul național al patriei atunci când aceasta i-o va cere), către un patriotism civic, definit de respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor civice. "Dihotomia Hans Kohn" (Liebich, 2006, p. 579), cea care îl celebrează pe gânditorul ce a insistat asupra distincției între naționalismul de tip occidental, liberal-civic și naționalismul de tip răsăritean, autoritarist- etnic, este asimilată în discursul identitar dezvoltat de literatura școlară actuală
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de notabili, adică partide ce au o structură embrionară și la care se apelează numai în ocazii electorale, la partide de mase, ce au la bază structuri permanente, menținute constant în activitate. Partide de mase și partide de cadre Această dihotomie va cunoaște diverse interpretări la diferiți autori și își demonstrează validitatea, pe cît de persistentă, pe atît de surprinzătoare. De exemplu, Duverger [1961, 101-102] face distincția între partidele de mase (care se bazează pe membrii proprii care le sprijină afirmarea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
la nivel cantitativ, prin numărul membrilor lor, partidele de cadre obțin la nivel calitativ" [ibidem, 102]. Reprezentarea individuală și integrarea socială În 1956, puțin după Duverger, a cărui carte de pionierat a fost publicată în 1951, a fost formulată o dihotomie nu cu mult diferită, a cercetătorului german Sigmund Neumann. Pe de o parte, există partidul de reprezentare individuală, care acționează în timpul alegerilor și care, de multe ori, nu diferă de un simplu comitet electoral, de cealaltă parte, se găsește partidul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Natura, după chipul și asemănarea sa; o fi demiurg? Iar selecția s’a făcut atât Între specii cât și Între indivizii aceleiași specii. Întâi, istoricește chiar, Între specii: bune și rele, frumoase și urâte, folositoare și dăunătoare; curate și necurate. Dihotomie Întreținută, ba chiar creată, de religii și fabule. Dar toate sunt nonsensuri, căci de fapt este vorba de percepția noastră subiectivă, raportată la etalonul care ne place să-l vedem În noi Înșine, ca apropiere sau depărtare a unor, la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În stare să găsesc un eufemism, o zic pe latinește: Petasites hybridus sau brebenei. Cu mult mai modestă, ruda lui, măgarul, are doar un spin, Onopordon acanthium. Măgar? Desigur, Își are și el locul. Deși creat de una dintre laturile dihotomiei născătoare a lumii În „ochii“ tradiției românești, anume de aceea pozitivă, Fărtatul, În antiteză cu opera celeilalte laturi, negative, Nefărtatul, anume măgarul, calul e predispus la mezalianță... firesc, antitezele negentropice tind să se topească În omogenul entropic. Și zămislesc fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
exterioare existenței umane. Dar, pentru a deveni gazda Zilei mediului, zodiei Îi mai trebuie ceva, iar Gemenii au: ambivalența. Căci nu putem discuta despre mediu fără „locatari“, Între el și viețuitoare existând o relație biunivocă, de reciprocitate, mai mult, o dihotomie. Ambivalență care-mi aduce aminte de vechiul Ianus, cel care privește În viitor - spuneți-i dvenirea Lumii -, dar cu o față Întoarsă spre trecut - spuneți-i rădăcină sau temelie. Poate e nevoie și de o floare - ale sale, dintru ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unde vede cu ochii, doar că ochii aparțin unei părți, iar picioarele alteia... Chestiune relativă, ca Însăși lumea, căci altfel privind, fiecare jumătate poate avea un ochi și două picioare. Dar, pentru că se poate și așa și așa, deci o dihotomie doar prin privirea unei unități, la hilar se adaugă nonsensul... Omul e măsura tuturor lucrurilor. Și astfel raportul dintre dimensiuni poate să-i displacă sau să-i placă - cum e secțiunea de aur aleasă pentru coala de hârtie Între lungime
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noi, chiar cu prețul unui salt calitativ. Ca, de exemplu, de ceea ce adăpostim fiecare dintre noi, sufletul care dă brânci trupului... Notă de cabină Poate ne vom găsi scăparea În clonare. Dar aceea se referă strict la latura biologică a dihotomiei trup-suflet care suntem de fapt. Sufletul nu se poate clona. Acesta vine, zic unii, de la dumnezeu. Nu există așa ceva și, dacă ar exista, nu cred să aibă un SRL producător de suflete. Se poate ocupa cu lucruri mai plăcute, precum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
celor ce vor veni - o soluție mai ieftină și conformă României de astăzi: o mână de hamsii ori de măsline și un cofăel de apă... chioară. Adică mîncarea săracului... „Sâmbătă cu prieteni“, 9 septembrie 2000, ora 17,50 58. O dihotomie nefericită Mi-aduc aminte de copilărie. Căci și omenirea a avut una. Pe atunci ascultam povești, nu cu vreun „Pentium III“, ci cu un Împărat căruia cele trei fete Îi dovedeau iubirea, după feleșag, gătindu-i bucate cu zahăr, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viața“. Cuvinte rostite Într’o vreme În care ecologia făcea primii pași, neștiind Încă că va deveni, dintr’o ramură a biologiei, știința supremă, integratoare, a lumii. Dar nu de orice antiteze e vorba, ci de acelea care alcătuiesc o dihotomie. În care un Întreg e astfel despicat Încât din fiecare parte se poate reconstitui și cealaltă, dar și Întregul. Exemple? ADN-ul care, În cursul diviziunii celulare, folosește fiecare din cele două catene ale sale pentru a reproduce, ca’ntr
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scuze pentru profesionalismul termenului heterotrofă, cu o parte aeriană autotrofă, fiind vorba totuși de același genom. Bacteria, de felul ei heterotrofă, asociată, În rădăcina aceleiași fasole, În ansamblul ei autotrofă; care, Împreună, mai și Îngrașă pământul... Și, mai departe, o dihotomie teribil de semnificativă: plantă-animal, fiecare producând celuilalt condițiile optime de viață. S’o ilustrez tot prin Eminescu și teiul său. Iar ambii, plantă și animal au, alături de antiteză, un punct comun: atenție! Același cod genetic, de altfel unic pentru tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căpătați răspuns la cele n Întrebări pe care vi le puneți. E vorba de aflarea și păstrarea compatibilității cu tot ce ne Înconjoară. De pildă, băutura. Căreia Îi putem pune eticheta de feminin ori masculin, În cadrul unei complementarități care, pentru dihotomia Ea-El coboară până la cele mai intime resorturi, precum cel biochimic. Anume, feminine sunt diversele ape minerale, iar masculine tăriile. Vinul e ceva de tranziție. Ei bine, aghiazma e, În același complex de factori, cea mai comună Între sexe. Și compatibilă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
drumului chiar. Noi, pisicile, care avem de dat energie dar n’avem cui, omul În ansamblu având Îndeajuns, ne retragem pe un gard, În vreun pod, departe de drumul ce râurește destine umane. Dar să vă spun un secret din cadrul dihotomiei Ea-El ce vă definește specia, nu și pe a mea. Ea e un fel de receptacol, această jumătate a speciei adăpostind extrema avidă de energie. Iar treaba se amplifică odată cu vârsta, mai ales dacă nu există compensarea unui El; și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
luna, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului, somnul, somnolența și visul, muzica sferelor și plânsul. Ultima categorie, propusă ca un corolar al tuturor celorlalte și tratată ca atare, este insula lui Euthanasius. Delimitarea pe capitole a avut în vedere dihotomia termenilor: pragmatic-ideal, material-imaterial, real-imaginar, fizic-metafizic. Este, însă, de remarcat că în paralelismul lăuntric al ultimelor două capitole, "corespondențele" nu sunt orientate riguros, biunivoc. Nici nu s-ar fi putut astfel decât în cazul în care am fi limitat înțelesurile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poartă de mult și în multe feluri. Ea a pendulat între primatul biografismului (Sainte-Beuve) și acela al întâietății (absolute) a operei (Proust, Valery, Malraux). Marguerite Yourcenar, de pildă, (cea care spunea că biserica îi ascundea pădurea 7) a nuanțat această dihotomie, afirmând ordinea lucrurilor ca un dat natural care nu trebuie tulburat; căci dacă ele sunt cum sunt înseamnă că există, în spatele lor, o ordine ce trebuie respectată 8, așa încât omului nu-i este permis să tulbure ordinea Universului. Trebuie doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și îngerii, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului; luna, somnul, somnolența și visul, lumile siderale, muzica sferelor, zborul și plânsul, insula lui Euthanasius. Împărțirea în cele două categorii și aprofundarea lor în două capitole distincte a fost făcută după dihotomia criteriilor: pragmatic-ideal, material-imaterial, real-imaginar, fizic-metafizic, toate cu mențiunea că reprezintă ceea ce încearcă să fie definit contextual prin dominanta metafizică intrinsecă procesului de sublimare poetică. Înaintea descifrării a ceea ce s-a petrecut în magma ascunsă a gândirii poetice pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]