5,779 matches
-
limite - într-o lume limitată” (Hardin, 1968, p. 1244). Exemplul pășunii lui Hardin este simplu de înțeles într-o caracterizare mai formală, în cadrul limbajului teoriei jocurilor și în mod specific prin intermediul unuia dintre cele mai utilizate jocuri în știința politică, dilema prizonierului . În varianta sa clasică, dilema prizonierului poate fi descrisă astfel: doi indivizi (Ana și Andrei) sunt arestați pentru comiterea unui jaf. Ei sunt plasați în celule diferite, fiindu-le imposibil să comunice între ei. Procurorii nu au suficiente dovezi
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
1968, p. 1244). Exemplul pășunii lui Hardin este simplu de înțeles într-o caracterizare mai formală, în cadrul limbajului teoriei jocurilor și în mod specific prin intermediul unuia dintre cele mai utilizate jocuri în știința politică, dilema prizonierului . În varianta sa clasică, dilema prizonierului poate fi descrisă astfel: doi indivizi (Ana și Andrei) sunt arestați pentru comiterea unui jaf. Ei sunt plasați în celule diferite, fiindu-le imposibil să comunice între ei. Procurorii nu au suficiente dovezi astfel încât să obțină o condamnare pentru
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
un an de închisoare în loc de 2. Astfel, strategia cooperării este dominată strict, fiind în fiecare profil mai puțin avantajoasă decât strategia defectării. Observăm însă imediat că, în comparație cu dubla cooperare, dubla defectare conduce la un rezultat mai rău pentru ambii indivizi . Dilema prizonierului generează așadar, într-o manieră formală, o concluzie pe care am prezentat-o anterior ca fiind posibilă în cazurile în care discutăm despre bunuri colective, anume că deciziile individual raționale ale indivizilor pot produce rezultate colectiv-iraționale la nivelul grupurilor
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
care a defectat obține 11 unități de profit și cel care a cooperat obține -1 . Jocul este descris în formă extensivă în figura 1.2. Având în vedere faptul că jocul este identic din punctul de vedere al structurii cu dilema prizonierului analizată anterior , soluția jocului va fi defectarea mutuală, însoțită de obținerea a 0 unități de utilitate de către ambii păstori. După cum am arătat anterior, în prezentarea generală a dilemei prizonierului, acest rezultat este unul Pareto inferior celui în care ambii
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
că jocul este identic din punctul de vedere al structurii cu dilema prizonierului analizată anterior , soluția jocului va fi defectarea mutuală, însoțită de obținerea a 0 unități de utilitate de către ambii păstori. După cum am arătat anterior, în prezentarea generală a dilemei prizonierului, acest rezultat este unul Pareto inferior celui în care ambii jucători cooperează (deci nu este Pareto optim). Întrebarea centrală pentru analiza problemelor bunurilor comune este așadar cum putem obține, în condițiile în care indivizii sunt actori raționali și bunurile
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
bunurilor comune este așadar cum putem obține, în condițiile în care indivizii sunt actori raționali și bunurile sunt non-exclusive și rivale în consum, o gestionare a acestora mai bună decât cea prescrisă de echilibrul Nash? Soluțiile clasice propuse pentru rezolvarea dilemei și discutate în secțiunea 1.2.3 urmând structura lui Ostrom (1990, pp. 8-13) sunt intervenția „leviatanului” și privatizarea. 1.2.3. Soluțiile clasice: leviatanul sau privatizarea O primă soluție oferită pentru rezolvarea problemei pășunii lui Hardin, sugerată chiar de
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
contextul atribuirii probabilităților de mai sus, rezultă jocul din figura 1.3 . În condițiile admiterii unor asumpții empiric plauzibile, conform cărora autoritățile centrale pot greși, putem concluziona așadar că jocul poate fi în anumite condiții redus la unul clasic de dilema prizonierului, în care, după cum am arătat în secțiunea precedentă, ambii jucători vor opta pentru defectare și supraexploatarea pășunii. Soluția leviatanului este așadar potrivită pentru rezolvarea tragediei bunurilor comune doar în anumite condiții, în care capacitatea de monitorizare, evaluare și sancționare
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
ci doar a arăta că (1) niciuna dintre ele nu poate fi considerată ca fiind universal optimă, întrucât depinde de o serie de circumstanțe locale și (2) deși cele două soluții sunt adeseori văzute ca singurele posibilități de ieșire din dilema bunurilor comune, există și soluții de altă natură, externe dezbaterii despre intervenționismul economic, ce pot da rezultate mai bune, în anumite circumstanțe. O astfel de soluție este construită teoretic în secțiunea următoare, iar din punct de vedere empiric (în contextul
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
similare din perspectiva următoarei proprietăți: ambele „acceptă ca premisă centrală faptul că schimbarea instituțională trebuie să vină din afară și să fie impusă indivizilor afectați” (Ostrom, 1990, p. 14). Cu toate acestea, nu pare să existe vreun motiv pentru care dilemele de acțiune colectivă în ceea ce privește gestionarea bunurilor comune să nu poată avea soluții endogene. Soluția propusă de Ostrom (1990, pp. 15-18) este de acest tip . Să presupunem, în primul rând, că cei doi păstori au posibilitatea de a comunica. Atunci, este
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
primele două mutări (faza 1), fiecare păstor alege dacă va intra în aranjamentul contractual (A) sau dacă nu o va face (~ A). Dacă cel puțin unul dintre cei doi nu acceptă contractul (adică alege ~A), atunci jucătorii se regăsesc în dilema clasică, ilustrată în figura 1.2. Dacă ambii păstori acceptă (adică aleg A), fiecare va obține o plată de 9,5 . Aspectul esențial al acestui tip de contract este că niciunul dintre cei doi indivizi nu l-ar accepta decât
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
de problemele de gestionare a bunurilor comune în crearea instituțiilor destinate să le reglementeze, reprezintă alternative serioase la soluțiile clasice ce solicită intervenția unor actori externi. De ce este importantă participarea directă a indivizilor în construirea arhitecturii instituționale ce vizează rezolvarea dilemelor sociale ce implică bunuri comune? Răspunsul nu poate fi găsit în soluțiile clasice. Acestea sunt universale, se aplică orizontal în mod identic și nu țin cont de contextele particulare ale fiecărei probleme de acest tip (normele sociale, transpunerea regulilor formale
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
regulilor formale în practică la nivelul comunității, natura actorilor, cadrul natural diferențiat etc.), însă de cele mai multe ori aceste elemente contextuale sunt esențiale pentru înțelegerea și rezolvarea eficientă a problemelor. Prin contrast, soluțiile locale sunt create de indivizii direct implicați în dilemele sociale. Aceștia cunosc elementele contextuale relevante și au stimulente să țină cont de ele în propunerea aranjamentelor instituționale pentru rezolvarea dilemelor, care în acest mod pot fi atât mai eficiente, cât și mai stabile. Soluția contractualistă discutată aici este locală
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
esențiale pentru înțelegerea și rezolvarea eficientă a problemelor. Prin contrast, soluțiile locale sunt create de indivizii direct implicați în dilemele sociale. Aceștia cunosc elementele contextuale relevante și au stimulente să țină cont de ele în propunerea aranjamentelor instituționale pentru rezolvarea dilemelor, care în acest mod pot fi atât mai eficiente, cât și mai stabile. Soluția contractualistă discutată aici este locală, însă pentru ca ea să fie relevantă în mod general, trebuie să fie generată prin intermediul unui sistem metodologic. Acest instrument general prin
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
optime , în pofida cercetărilor empirice și studiilor experimentale care sugerează contrariul (vezi spre exemplu McKelvey, Palfrey, 1992; Binmore et al., 1995; Ochs, 1995). Astfel, rezultatele empirice și experimentale indică următoarele: (1) un grad ridicat de cooperare inițială este identificat în majoritatea dilemelor sociale; ( 2) comportamentul nu este consistent cu inducția inversă în dileme repetate de un număr finit de ori; (3) echilibrul Nash nu oferă predicții bune la nivel individual; (4) indivizii nu învață echilibrul Nash în dileme repetate (Ostrom, 1998, p.
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
spre exemplu McKelvey, Palfrey, 1992; Binmore et al., 1995; Ochs, 1995). Astfel, rezultatele empirice și experimentale indică următoarele: (1) un grad ridicat de cooperare inițială este identificat în majoritatea dilemelor sociale; ( 2) comportamentul nu este consistent cu inducția inversă în dileme repetate de un număr finit de ori; (3) echilibrul Nash nu oferă predicții bune la nivel individual; (4) indivizii nu învață echilibrul Nash în dileme repetate (Ostrom, 1998, p. 5). Cu alte cuvinte, indivizii nu sunt detașați de cadrul contextual
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
este identificat în majoritatea dilemelor sociale; ( 2) comportamentul nu este consistent cu inducția inversă în dileme repetate de un număr finit de ori; (3) echilibrul Nash nu oferă predicții bune la nivel individual; (4) indivizii nu învață echilibrul Nash în dileme repetate (Ostrom, 1998, p. 5). Cu alte cuvinte, indivizii nu sunt detașați de cadrul contextual în care au loc interacțiunile sociale, ci mai curând internalizează regulile și normele funcționabile într-un spațiu dat, prin intermediul cărora depășesc problemele de cooperare. Așadar
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
respecte acordurile stabilite. Cu toate acestea, rezultatele a „peste 100 de experimente care au implicat peste 5.000 de par ticipanți, desfășurate de economiști, cercetători din științele politice, sociologi și psihologi sociali” (Ostrom, 1998, p. 7) sugerează contrariul: „Comunicarea în dileme sociale crește frecvența cu care jucătorii aleg și susțin strategii maximizatoare comune, chiar și atunci când stimulentele individuale sunt în conflict cu asemenea strategii” (Ostrom et al., 1992 p. 409). Cu alte cuvinte, indivizii își asumă angajamente verbale de cooperare în
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
frecvența cu care jucătorii aleg și susțin strategii maximizatoare comune, chiar și atunci când stimulentele individuale sunt în conflict cu asemenea strategii” (Ostrom et al., 1992 p. 409). Cu alte cuvinte, indivizii își asumă angajamente verbale de cooperare în situații de dileme sociale și demonstrează capacitatea de a le respecta, de a se monitoriza reciproc și de a impune sancțiuni asupra celor care încalcă aceste angajamente. Ostrom, spre exemplu, raportează rezultatele unei sinteze a experimentelor ce implică dileme sociale, experimente realizate în
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
cooperare în situații de dileme sociale și demonstrează capacitatea de a le respecta, de a se monitoriza reciproc și de a impune sancțiuni asupra celor care încalcă aceste angajamente. Ostrom, spre exemplu, raportează rezultatele unei sinteze a experimentelor ce implică dileme sociale, experimente realizate în perioada 1952 1992, conclu zionând că în jocurile cu o singură rundă în care comunicarea este permisă, se observă creșterea gradului de cooperare în medie cu 45%. De asemenea, discuțiile participanților înainte de a formula decizii, în
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
colectivă, aceștia construiesc un anumit tip de bunuri publice, în speță noi reguli operaționale de la uzul cărora nimeni din grup nu va putea fi exclus. Așadar, odată confruntați cu regulile de acțiune colectivă, indivizii se regăsesc de fapt într-o dilemă de ordinul doi. Bineînțeles, schimbarea regulilor este cu atât mai ușoară cu cât problemele de acțiune colectivă întâmpinate în momentul apelului către regulile de acțiune colectivă sunt depășite mai ușor. De aceea, schimbarea regulilor este facilitată într-o arenă de
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
de acțiune determină structura sa: nivelul de resurse de care aceasta beneficiază și normele și regulile care prescriu un anumit tipar comportamental în detrimentul altora. Pentru o analiză corectă a comportamentului indivizilor în situații de acțiune în care sunt confruntați cu dileme de cooperare , este așadar necesar să ținem seama de variabilele enumerate mai sus. Altfel spus, este necesar să înțelegem: (1) care sunt rolurile pe care indivizii le ocupă; (2) care este nivelul de informație pe care îl dețin cu privire la raritatea
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
corela în permanență eficiența lor cu rezultatele obținute. Indivizii obțin astfel rezultate „mai bune decât cele raționale” (Cosmides, Tooby, 1994, p. 327), utilizând normele sociale și reușind să evite echilibre Pareto inferioare. Cu alte cuvinte, indivizii sunt capabili să depășească dilemele de cooperare și să rezolve conflictul între un comportament individual rațional și rezultatele colectiv-iraționale. 1.3.3. Interacțiunile și rezultatele Interacțiunile și rezultatele sunt reprezentate de concretizarea strategiilor adoptate de indivizi, după ce aceștia și-au evaluat alternativele, ținând cont de
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
înțeleasă ca un set de reguli și norme ce au un impact semnificativ asupra comportamentului uman. Capacitatea individului de a construi noi reguli, dacă eficiența instituțiilor scade, este o idee deosebit de importantă în interiorul CADI pentru că ea permite înțelegerea dinamicii sociale. Dilemele de cooperare cu care se confruntă indivizii reprezintă, în esența lor, probleme de acțiune colectivă. Teoria alegerii raționale pretinde că indivizii vor ajunge la rezultate colectiv-iraționale atunci când au comportamente individual-raționale. Unul dintre principalele beneficii ale CADI este faptul că acesta
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
pentru a înțelege de ce rezultatele reale, extrase din cercetări empirice și experimentale, nu sunt de regulă cele prezise de teoria alegerii raționale. De asemenea, CADI facilitează înțelegerea mecanismelor care stimulează comportamentul uman, precum și înțelegerea modului în care pot fi depășite dilemele de cooperare într-o manieră inductivă. Astfel, CADI poate fi utilizat atât în soluționarea problemelor teoretice pe care dilemele de cooperare le ridică, cât și în rezolvarea problemelor ce țin de politici publice. Esența CADI este redată de faptul că
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
teoria alegerii raționale. De asemenea, CADI facilitează înțelegerea mecanismelor care stimulează comportamentul uman, precum și înțelegerea modului în care pot fi depășite dilemele de cooperare într-o manieră inductivă. Astfel, CADI poate fi utilizat atât în soluționarea problemelor teoretice pe care dilemele de cooperare le ridică, cât și în rezolvarea problemelor ce țin de politici publice. Esența CADI este redată de faptul că „instituțiile sunt pretutindeni, guvernându-ne viețile în moduri fundamentale” (Ostrom, Polski, 1999, p. 2). Cu alte cuvinte, „instituțiile contează
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]