1,735 matches
-
poziția delegației României. La care, evident, trebuia să replicăm, însă astfel încât să te mai poți întâlni cu ei și în ziua următoare, eram doar "țări frățești". Un adevărat "circ", care însă te consuma. Problemele pe care le aveam în mediul diplomaților din țările socialiste deveniseră notorii. M-am regăsit, peste ani, într-o caricatură dintr-un ziar suedez, în postura lui David aruncând cu praștia în Goliath (întruchiparea U.R.S.S.). Traversând asemenea momente, ne-am recăpătat încrederea în sine și demnitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
am recăpătat încrederea în sine și demnitatea, dar aceasta ne costa și pe unii dintre noi continuă să-i coste și acum. Mai multă muncă, dar mai ales consum nervos, rezultând din "arderea internă" prin care trece în profesia sa diplomatul. O făceam nu numai ca o datorie profesională, o resimțeam ca o împlinire, aceea de a fi "noi înșine". Participam la desțelenirea terenului pe care România să poată ieși în lume. 2. Anii la care mă refer au conturat trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
corp diplomatic, întrucât nu cunosc să fi fost atunci multe cazuri de diplomați care să nu fi fost cuprinși, într-o măsură mai mare sau mai mică, de noul spirit. Circumstanțele încurajatoare interne și externe și momentele trăite au determinat diplomatul să-și asume în deplină rațiune responsabilitatea pe care o incumba cariera sa profesională ca reprezentant și "avocat" al statului. Schimbările care interveneau în politica externă a României echivalau pentru diplomat cu o adevărată descătușare. În minister, a început să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Au făcut parte din colective de cercetare, au elaborat și au publicat studii, participau la reuniuni și dezbateri științifice. Pe acest fond, deveneau tot mai conștienți de ceea ce lipsea politicii externe și diplomației României, de ameliorările continue care se impuneau. Diplomatul s-a debarasat de concepția de simplu executant. Conducerea ministerului îl stimula, îi acorda responsabilități, îl antrena de tânăr, contând pe capacitatea lui profesională și civică, în misiuni importante în centrala instituției și în străinătate. Trăsătura distinctivă a noului diplomat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
pe plan mondial, săvârșită în acei ani de vreun diplomat român. În ce mă privește, în sectorul organizațiilor internaționale, în cadrul cărora mi-am desfășurat întreaga carieră, nu am primit niciodată vreo observație pentru modul în care mi-am îndeplinit atribuțiile. Diplomatul s-a format și a performat într-un spirit novator. Trebuia să fie în permanentă căutare. De la el, se așteptau permanent idei și propuneri și era pus în situația de a le produce. Se conta pe contribuția lui la furnizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
intervenție conținea însă critici la adresa României. Am plecat de la reuniune peste câteva zile, având alte obligații în țară. Conducerea delegației a fost preluată de colegul meu de atunci, domnul Teodor Meleșcanu, membru al delegației. Aceasta era, în acei ani, viața diplomaților români. Peste câteva luni, a venit însă Decembrie 1989. 4. Momente penibile care îți rămân întipărite în memorie interveneau și în țară. De fiecare dată când se înaintau spre aprobare, conducerii statului sau altor factori guvernamentali, note de propuneri, proiecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
câmp de manifestare personală diplomatului. I-a permis să-și pună mai bine în valoare capacitatea și potențialul profesional, mai ales că opțiunile îi erau facilitate de faptul că diplomația românească se înscria pe liniile de forță ale politicii mondiale. Diplomatul știa pe ce direcții să-și îndrepte atenția și care erau obiectivele cele mai importante pentru țară. 5. Pe agenda prioritară a politicii externe a României, se aflau atunci: întâietatea respectării principiilor relațiilor dintre state și corolarul acesteia, eliminarea politicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
tulburi, atunci, din partea noastră de lume Serbia, Bosnia, Macedonia, Kosovo, Croația sau Georgia și Cecenia -, am înțeles mai bine cât de concrete și reale sunt relațiile internaționale, cât de larg trebuie să fie arsenalul de lucru de care să dispună diplomatul și, mai ales, cât de importante sunt funcția diplomației, valoarea ei socială și "cultura înțelegerii" căreia i se dedică. Erau concluziile și filozofia la care ajungi după o întreagă viață petrecută pe acest tărâm, după ani de muncă și experiențe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
după o întreagă viață petrecută pe acest tărâm, după ani de muncă și experiențe. Motivare. Loialitate. Personalitate 1. Închei această scurtă incursiune în trecutul diplomației românești, parafrazând un celebru epitaf de pe o catedrală europeană. Ce a fost în acei ani diplomatul român, "prinț sau soldat"? Răspunsul putând fi același ca și în cazul scrisului: "scrisul, spunea autorul, nu-i un joc agreabil... e o muncă chinuitoare". Pentru noi, cei care am aparținut generației anilor despre care vorbim, diplomația a însemnat permanent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
țara pe care ne angajaserăm să o servim, animați de un anumit "romantism" care plutea atunci peste tot în aerul pe care îl inspirăm. Am avut șansa să evoluăm într-o instituție de elită și într-o profesie de prestigiu, diplomatul fiind, prin definiție, un agent al politicii înalte a statului. Odată cu aceasta, am avut și posibilitatea, unică în acei ani, de a beneficia de contactul cu mediul și realitățile celorlalte lumi, definitoriu pentru diplomat, dar total inaccesibil celorlalți români. Ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Ne aflam la "vârsta întrebărilor" și tot ce descopeream nou ne îmbogățea gândirea și judecata. În acest context, ne-am format identitatea proprie, personalitatea, fiecare dintre noi evoluând potrivit fibrei personale, însă în interiorul profesiei. Faptul că diplomația obligă agentul său, diplomatul, să vorbească în numele țării pe care o reprezintă ne-a atașat, inseparabil, de interesul național. Mai ales că, în condițiile specifice epocii, diplomația începuse să părăsească turnul de fildeș exclusiv al ambasadelor, așa cum fusese de secole, lărgindu-și tot mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
ei înșiși respect, încredere și prietenie pentru țara lor. Acest fapt ne-a dat și tăria, într-un cadru instituțional rigid, cum era cel care domina atunci România, de a ne asuma responsabilități pe cont propriu, uneori chiar riscuri. Pentru diplomatul român al acelor vremuri, "tactul" propriu profesiei era la fel de important și necesar pentru relațiile cu instituțiile din țară, ca și pentru mediul extern. Atunci când aveam de îndeplinit instrucțiuni primite din țară, lucru comun în diplomație, acționam căutând de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
multitudinea de sarcini cu care se confruntă în afara țării aceste instituții de un specific deosebit. Soțiile diplomaților participă la activități protocolare la care sunt invitate împreună cu soții (recepții, cocteiluri, dejunuri și dineuri) sau fără soți (reuniunile Asociațiilor de soții ale diplomaților, ceaiuri, prezentări de modă, vizite la obiective culturale și turistice, mese rotunde pe teme literare, opere de binefacere). Aceleași doamne participă activ și creator la pregătirea meselor și a recepțiilor organizate de ambasadă cu prilejuri deosebite: de la înfășuratul sarmalelor, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
a misiunilor în străinătate. Și se formează, astfel, un nou grup, de pensionari de această dată, de foști diplomați care, nu-i așa, se retrag sau sunt eliminați din serviciul exterior al României. Aceștia au la îndemână o Asociație a diplomaților, la reuniunile căreia se întâlnesc și dezbat (oare pentru cine?) teme de interes... pentru ei înșiși. Nici M.A.E. și nicio altă instituție a statului român nu manifestă interes pentru acești oameni care, timp de mai multe decenii, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
din ce în ce mai puțini o realizează, cere imperios, în afară de o pregătire profesională de excepție, să se dea dovadă și de seriozitate (unii sunt tobă de carte, dar neserioși), rigoare, tact, capacitate de muncă și, desigur, dorință de afirmare. Numai pe această bază, diplomatul poate să evite informațiile fabricate la café-șantan, care să corespundă, de cele mai multe ori, dacă se poate, unor interese obscure ale factorului de decizie! * * * Am plecat la Milano în aprilie 1994, de unde am fost forțat de clima nesănătoasă pentru mine din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
context, la Aix-la-Chapelle, "non pas en marchand, mais en Roi". Nici măcar această scuză n-ar putea să fie reținută, în timp, pentru ai noștri guvernanți și diplomați, care s-au dovedit slabi "negustori", ci și veritabili diletanți; cât despre contribuția diplomaților implicați, nu mai este nimic de adăugat. Sintagma "neinspirate ca Tratatul" se dovedește, din păcate, reală și aruncă o umbră nedorită asupra unei diplomații cu tradiție, cum este Diplomația română, dar care, în prezent, se situează în mijlocul unei politici interne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
ar urma să fie condamnate. Fără ezitare, diplomatul rus a răspuns: "Prezența trupelor române în fața Odessei". Netulburat, românul s-a arătat interesat în ce calitate se preocupa Rusia de Odessa, un oraș care aparține Ucrainei, stat suveran și independent. Încurcat, diplomatul rus, care deținea funcția de prim-adjunct al ministrului de externe (în prezent este ambasadorul țării sale la Bruxelles), își revine și contraatacă, punând întrebarea clasică a fostei diplomații sovietice: " Ce ați căutat la Stalingrad?" Răspunsul a venit prompt: Am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
posibilitatea de a exercita și alte atribuții (cu acordul prealabil al ambelor părți). În ceea ce privește statutul, reprezentanța are un tratament superior celuia acordat consulatului (inviolabilitatea localului este absolută, ca la misiunile diplomatice; inviolabilitatea personală este la fel ca și în cazul diplomaților; de asemenea, în privința imunității de jurisdicție penală); legătura oficială se face la nivelul M.A.E., și nu al organelor locale din circumscripția consulară. Pe scurt, instituția reprezentanței și aceea a membrilor ei au primit o reglementare o mixtură pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
prețul și am obținut unul foarte convenabil, de 200 dolari / persoană / noapte pentru șapte zile, în preț intrând cazarea, precum și micul dejun și dejunul /cina. Toată lumea a fost foarte mulțumită, dar la încheierea sejurului parlamentarii noștri l-au rugat pe diplomatul desemnat de mine să-i însoțească să convină cu recepția hotelului ca factura fiscală în valoare de 200 dolari să nu facă referire decât la cazare, nu și la mese; ei au obținut astfel cei 60 de dolari / zi diurnă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
pentru a face o deplasare la ambasadă în vederea unui "control al activității". Deoarece nu avea niciun mandat în acest sens, iar eu nu primisem instrucțiuni din Centrala M.A.E. și cum întrebările deputatului erau legate mai ales de proveniența diplomaților, de funcționarea serviciului de cifru și alte aspecte din intimitatea ambasadei, am avut obiecții și nu am dat curs insistențelor acestuia. La revenirea la București, s-a adresat ministrului Adrian Năstase, cerând rechemarea mea. În convorbirea telefonică avută cu ministrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în materie și a propus suspendarea aplicării legii, arătând că preferă menținerea cadrului juridic actual. A fost înmânat un aide-mémoire cuprinzând poziția detaliată a părții române. * În cadrul unei conferințe de presă organizată la 23 octombrie 2001 de către Asociația Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România, am arătat, în expunere (un text de nouă pagini) și în materialele difuzate, că această lege are un caracter de un naționalism fățiș, urmărind o regrupare etnică sub bagheta Ungariei, formulează și fundamentează dreptul Ungariei de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
strategii de prezentare a poziției României; mi-am făcut cunoscut punctul de vedere în această problemă, în termenii în care i-am prezentat și cu prilejul Conferinței de presă pe care am ținut-o ca președinte al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România (faptul că Legea vine în contradicție cu Tratatul art. 19 alin. 9, Recomandarea 1201 art. 5, Convenția-cadru privind protecția minorităților naționale din 1995 art. 4, unele documente precum cel al reuniunii de la Copenhaga asupra dimensiunii umane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
că la Soroca am deschis o bibliotecă de carte romanească. După ani, când l-am revăzut la București la o acțiune culturală de omagiere a podurilor de flori, la Cercul Militar, mi-a mărturisit că avea rapoarte zilnice despre activitatea diplomaților Ambasadei, dar lăsa ca relațiile româno-române să se dezvolte. Așa se face că în cei patru ani de activitate diplomatică la Chișinău am reușit ca, în plan cultural, să inițiez și să dezvolt o serie de activități care mai rezistă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
pe timpul misiunii mele în Cipru. Cu multă atenție am abordat vizita de prezentare la Rauf Denktas, fondatorul și primul Președinte al "Republicii Turce a Nordului Ciprului", nerecunoscută de către România. Conform deciziei politice a autorităților române ale timpului, contactele protocolare ale diplomaților români, precum și deplasările în partea de Nord a Ciprului, peste linia de demarcație, erau acceptate. Am făcut această introducere, pentru a sublinia, cu exemplele care urmează a fi prezentate mai jos, importanța covârșitoare și determinantă a recunoașterii și aplicării practicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
prim colaborator pe tânărul diplomat Lucian D. Petrescu, care a inițiat și negociat primul Acord Cultural între cele două țări, de care au beneficiat și cei cinci studenți români, printre care și autorul acestor rânduri, bursieri ai Ministerului Afacerilor Externe. Diplomatul de carieră Lucian D. Petrescu a devenit, în anii care au urmat după Bagdad, director în Centrala ministerului, conducând una din cele mai mari direcții de relații care acoperea țări de pe cele trei continente, Asia, Africa și America Latină, după care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]