37,948 matches
-
se regăsea în toate țările din Extremul Orient, ca, de pildă, în Siam, în China și în Japonia. În virtutea convențiilor, consulii aveau un rol de jurisdicție asupra compatrioților lor în materie penală, civilă și comercială și se bucurau de privilegii diplomatice. În aceste țări, justiția era atât de imperfectă, autoritatea guvernului atât de arbitrară, iar moravurile atât de diferite de ale noastre încât, fără Capitulații, europenii n-ar fi putut trăi în siguranță și nici comerțul nu s-ar fi putut
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
atât de special în vaste imperii ca Turcia sau China caracterul funcțiilor a devenit obiectul multor controverse. În Franța, jurisprudența i-a desemnat constant ca funcționari publici, dar, totodată, le-a refuzat rolul de reprezentare care aparținea doar șefilor misiunilor diplomatice, ambasadorilor și miniștrilor. Aceștia, de regulă, nu primesc scrisori de acreditare de la guvernul lor, ci simple scrisori de recomandare, adică de "atestare"* și nu își pot exercita funcțiile decât după ce guvernul țării de reședință le-a dat exequatur-ul, recunoscându
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
era primit cu o ceremonie; își făcea astfel "intrarea". Toți ceilalți ambasadori, în trăsuri, îl însoțeau până acasă, la reședință. Acest exces de politețe, oarecum ostentativ, era, adesea, și prilej al unor conflicte, acești domni disputându-și frecvent autoritatea. Istoria diplomatică este plină de astfel de dispute. În anul 1661, la Londra, la numirea ambasadorului Suediei, oamenii contelui de Watteville și ambasadorul Spaniei, s-au certat aprig cu lacheii contelui d'Estrades, ambasadorul Franței; aceștia din urmă au tăiat hamurile de la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
poate, dintre toate deciziile sale, aceasta este cea care va avea cea mai lungă viață. Astfel, ambasadorii se numesc în funcție la data sosirii. Doar cel cu vechimea cea mai mare poate vorbi în numele lor; el se numește decanul corpului diplomatic. Din întreg ceremonialul care, altădată, se desfășura la intrarea în funcție a ambasadorilor, astăzi nu a mai rămas aproapenimic și, totuși, remiterea scrisorilor de acreditare către șeful statului continuă să se facă cu o anumită solemnitate. În Spania, unele dintre
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
li se oferă ocazia: vizita unui suveran, semnarea unui tratat, o expoziție, o ceremonie oarecare. Astfel, diplomații, în decursul carierei lor nomade, adună multe panglici și cordoane, de toate culorile. Acestea sunt "accesorii" ale meseriei. Se întâmplă uneori ca misiunile diplomatice să se încheie într-un mod mai puțin agreabil. S-a întâmplat, și nu o dată, ca anumite guverne au cerut rechemarea unui ambasador. Iată, de exemplu, trista și nefericita aventură prin care a trecut lordul Sackville 104, ambasadorul Angliei în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
publicării ei, el își ceruse deja demisia. Devenise astfel un simplu cetățean și nicidecum o persoană oficială. Cei doi domni se despărțiră, exprimând fiecare regretul că un atare incident, de o asemenea natură, a putut pune capăt misiunii ambasadorului. Relațiile diplomatice pot fi rupte în urma unei declarații de război. De pildă, nimeni nu-și dorea să fie ambasador la turci. Până la sfârșitul veacului al XVIII-lea, sultanul îi ținea pe toți ambasadorii în castelul celor Șapte Turnuri*, care semăna foarte mult
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
guverne să nu se conformeze acestei tradiții. Am trăit eu însumi această experiență, în 1914 (în vremea în care autorul era ambasadorul Franței în Germania n.tr.). Opinia publică de pretutindeni a blamat această nerespectare a uzanțelor. Capitolul VII Limba diplomatică " Același sens se schimbă, în funcție de cuvintele care îl exprimă". (Pascal) Secole la rând lumea creștină a cunoscut o limbă comună, limba latină, pe care o foloseau cei dedicați activităților spiritului. Reforma și formarea marilor state a dat avânt în ceea ce privește spiritul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Este mai bine, așadar, să ne exprimăm limpede, pentru ca, pe cât posibil, să nu lăsăm câmp liber interpretărilor. Astfel, grație hegemoniei intelectuale exercitată de Franța asupra Europei în veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea, limba franceză a devenit limbă diplomatică. Domnul Villemain, în prefața sa la "Dicționarul Academiei", a definit în mod admirabil ceea ce i-a asigurat limbii noastre acest nobil privilegiu: Caracterul esențial al limbii franceze, spune el, este tocmai ceea ce o face atât de adecvată afacerilor, științelor și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
din 1856110 și-au desfășurat lucrările în limba franceză. Nu s-a întâmplat același lucru la Versailles 111, în 1919. Limba engleză a spulberat ceea ce, până atunci, fusese un monopol al limbii noastre. Folosirea exclusivă a limbii franceze drept limbă diplomatică părea a pierde teren, fiind simțite și gravele inconveniente ale unei măsuri care puteau conduce la transformarea congreselor într-un veritabil Turn Babel. Datorită domnului Briand 112 și lui Sir Austen Chamberlain 113, la Locarno 114, s-a vorbit astfel
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
simțite și gravele inconveniente ale unei măsuri care puteau conduce la transformarea congreselor într-un veritabil Turn Babel. Datorită domnului Briand 112 și lui Sir Austen Chamberlain 113, la Locarno 114, s-a vorbit astfel doar în limba franceză. Instrumentele diplomatice care statuau acordul Puterilor au fost redactate exclusiv în limba noastră. Statele Unite ale Americii s-au arătat extrem de favorabili folosirii limbii engleze. Atunci când, în 1893, la Paris s-a reunit un tribunal pentru a arbitra dificultățile apărute între S.U.A. și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să facă apel la rațiunea lui, pentru a evita producerea de catastrofe. În dimineața zilei de 3 august 1914, dl. von Jagow, secretar de stat, a sosit la Ambasada Franței din Berlin*, pentru a mă anunța că Germania rupsese relațiile diplomatice cu noi și că, în acea după-amiază, voi primi pașapoartele necesare. Ne aflam în cabinetul meu, care dădea înspre Pariser Platz. Ferestrele erau întredeschise. Grupuri de tineri și de muncitori treceau, fără întrerupere, prin piață, cântând cântece patriotice și strigând
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nou spirit și un nou țel în rîndul națiunilor, nu doar o schimbare de metodă, pentru a garanta lucruri mai bune". (Lord Grey of Fallodon) (139) După cele ce s-au spus anterior, s-ar putea trage concluzia că agenții diplomatici vor avea, în viitor, un rol diferit față de cel jucat pe vremea când politica se derula în umbra discretă a cabinetelor. Trăim într-o epocă zgomotoasă și tumultuoasă. Diplomații de astăzi nu seamănă câtuși de puțin cu oamenii care ședeau
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
vremurilor actuale (s.tr.). Vor fi astfel obligați, ca la calitățile cerute altădată, să adauge un simț ascuțit pentru viața modernă și inteligenta înțelegere a aspectelor economice care domină astăzi politica statelor. Multe dintre condițiile care dădeau altădată farmec vieții diplomatice au dispărut. Putem regreta acest lucru, însă ar fi o vanitate prostească să dorești a reînvia ceea ce nu mai poate fi reînviat. Nu vreau să spun că doar de aceea se va construi o nouă diplomație, care va arunca în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
perioada exilului împăratului în insula Elba (mai 1814-martie 1815), apoi, după cele "100 de Zile" și a doua abdicare, a fost președintele Consiliului de Miniștri și ministrul Afacerilor Străine în primele două luni ale Restaurației (iulie-septembrie 1815). Ultima sa funcție diplomatică a fost aceea de ambasador al Franței la Londra (septembrie 1830-noiembrie 1834). 13 Fillip al II-lea August, rege al Franței din dinastia Capet (1180-1223). Unul dintre cei mai importanți regi ai Franței medievale, a consolidat țara în interior și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sau Meditații asupra revoluțiilor imperiilor (1791). 34 Jean François Rewbell sau Reubell (1747-1807). Om politic francez. Avocat, apoi deputat al Stării a III-a în Adunarea Națională Constituantă și deputat iacobin în Convenția Națională. În timpul Directoratului, a avut o activitate diplomatică susținută care s-a finalizat cu anexarea de către Franța a Belgiei și a malului stâng al Rinului și cu invazia francezilor în Elveția (1798). După lovitura de stat din 18 Brumar anul VIII (19 noiembrie 1799), R. se va retrage
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
regelui Franței, Ludovic al XV-lea, cu o influență covârșitoare în viața politică a țării. 58 Charles Gravier, conte de Vergennes (1719-1787). Om de stat și diplomat francez de o înaltă ținută și de un profesionalism desăvârșit. După o ucenicie diplomatică petrecută la ambasadele Franței din Lisabona și din München (1741-1754), Vergennes este numit ambasador al Franței la Constantinopol, misiune cu o durată de 14 ani (1754-1768). A fost apoi ambasadorul Franței la Stockholm, în ultimii ani de viață ai lui
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Budapesta (1888) și la Constantinopol (1893), ministru plenipotențiar la Tanger (1895), ambasador la Madrid (1904), apoi Subsecretar de Stat permanent la Foreign Office, din anul 1910. 90 Sir Arthur-Henry, lord Hardinge (1859-1933). Diplomat britanic de carieră. Cele mai importante posturi diplomatice ale sale au fost: ministru plenipotențiar în Persia (1900), de ministru plenipotențiar la Lisabona (1911) și de ambasador al Regatului Unit la Madrid (1913). Charles, baron Hardinge of Penhurst (1858-1944). Diplomat britanic de carieră. A fost, printre altele: ambasador al
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
germană, născut la Würtemberg. Se stabilește în Franța, unde devine preceptorul copiilor unui negustor calvinist din Bordeaux, în 1787. În 1789 ia parte la revoluție, afiliindu-se ulterior girondinilor, apoi iacobinilor (1790). Abatele Siéyès îl propulsează în primul său post diplomatic, de secretar de ambasadă la Londra, în 1792, unde îl cunoaște pe Talleyrand. A urmat postul de prim secretar la Neapole (1793), apoi de șef de divizie în centrala Ministerului Afacerilor Străine (1794). Arestat, este eliberat după 9 Thermidor (27
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
publică, iar în timpul Restaurației este consilier de stat, apoi ministrul plenipotențiar al Franței pe lângă Confederația Germanică (1815-1829). Ludovic-Filip de Orléans îl înnobilează conte și pair al Franței și îl numește ministru plenipotențiar la Dresda (1830). A fost ultima sa misiune diplomatică. 94 Francisc I, rege al Franței (1515-1547). 95 Soliman I (1520-1566), "Magnificul " sau "Legiuitorul", cum i s-a spus în epocă, unul dintre cei mai inteligenți și mai capabili sultani turci, egal în faimă cu cei doi iluștri predecesori ai
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
-lea, rege al Spaniei (1875-1885). 103 Carol al III-lea, rege al Spaniei ( 1759-1788). 104 Lionel, al II-lea baron de Sackville-West (1827-1908). Diplomat englez de carieră, ambasadorul Angliei la Washington (1881-1888). Rechemat în 1888 în centrală, în urma unui scandal diplomatic datorat indiscreției sale, în anul următor, 1889, va păsăsi serviciul diplomatic. 105 William McKinley (1843-1901), al 25-lea președinte al S.U.A. (1907-1901). 106 Alexandru al III-lea, țar al Rusiei (1881-1894). 107 Alexandru al II-lea, țar al Rusiei (1855-1881
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
al Spaniei ( 1759-1788). 104 Lionel, al II-lea baron de Sackville-West (1827-1908). Diplomat englez de carieră, ambasadorul Angliei la Washington (1881-1888). Rechemat în 1888 în centrală, în urma unui scandal diplomatic datorat indiscreției sale, în anul următor, 1889, va păsăsi serviciul diplomatic. 105 William McKinley (1843-1901), al 25-lea președinte al S.U.A. (1907-1901). 106 Alexandru al III-lea, țar al Rusiei (1881-1894). 107 Alexandru al II-lea, țar al Rusiei (1855-1881), tatăl lui Alexandru al III-lea. 108 Nikolai, conte von der
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
țar al Rusiei (1855-1881), tatăl lui Alexandru al III-lea. 108 Nikolai, conte von der Osten-Sacken (1831-1912). Diplomat de carieră al imperiului rus (țarist), ministru plenipotențiar la Curtea de la Darmstadt (1870-1881), apoi la Curtea Regatului Bavariei, cel mai important post diplomatic deținut a fost cel de ambasador al Rusiei imperiale la Berlin, vreme de 17 ani (1895-1912). 109 Congresul de la Viena (1 noiembrie 1814 9 iunie 1815). Conferință internațională a reprezentanților diplomatici ai Marilor Puteri europene, învingătoare ale lui Napoleon Bonaparte
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
apoi la Curtea Regatului Bavariei, cel mai important post diplomatic deținut a fost cel de ambasador al Rusiei imperiale la Berlin, vreme de 17 ani (1895-1912). 109 Congresul de la Viena (1 noiembrie 1814 9 iunie 1815). Conferință internațională a reprezentanților diplomatici ai Marilor Puteri europene, învingătoare ale lui Napoleon Bonaparte, care s-au reunit pentru a împărți între ele rămășițele Imperiului napoleonian, a retrasa frontierele politice și strategice ale Europei post-napoleoniene și, evident, pentru a distruge, în beneficiul lor teritorial, toate
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
statele italiene, Polonia și statele germane, construcții distruse în beneficiul Austriei, Rusiei și Prusiei. Principiul care a stat la baza lucrărilor congresului a fost "principiul legitimității". 110 Congresul de Pace de la Paris (25 februarie-30 martie 1856). Reuniune internațională a reprezentanților diplomatici ai Marilor Puteri, care a încheiat "Războiul Crimeii", desfășurat în perioada 1853-1856, război în care coaliția a patru state, Franța, Marea Britanie, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman a înfrânt Rusia țaristă. La lucrările congresului au participat reprezentanții diplomatici ai celor 5
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
internațională a reprezentanților diplomatici ai Marilor Puteri, care a încheiat "Războiul Crimeii", desfășurat în perioada 1853-1856, război în care coaliția a patru state, Franța, Marea Britanie, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman a înfrânt Rusia țaristă. La lucrările congresului au participat reprezentanții diplomatici ai celor 5 state combatante, la care s-au adăugat aceia ai Austriei și Prusiei. Congresul a dat o puternică lovitură Rusiei înfrânte și, ulterior, Austriei și Imperiului Otoman, prin realizarea unificării Italiei și a Principatelor Dunărene, Moldova și Valahia
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]