912 matches
-
prin natura lor, sînt comunicaționale"44. Creatura îl interesează pe Bateson, căci Creatura este comunicațională. Creatura nu se naște din nimic, ex nihilo. Referentul său? Nu mai este Descartes și mașina reprezentativă, ci un tînăr lup neliniștit, un disident: Spinoza. Disidența Spinoza. Aici, reprezentarea eșuează în sarcina sa de a transmite mișcarea de la cauze la efecte. Pentru Spinoza, cauzele și efectele nu sînt îndepărtate printr-o cascadă de delegații, căci "efectele" necesității existenței lui Dumnezeu nu sînt inferioare în manifestările lor
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mult mai feroce și mai extinsă decît s-a știut, atunci cînd nu exista o posibilitate de protecție, fie "din afară", din partea mediilor occidentale și a organizațiilor pentru drepturile omului, așa cum s-a petrecut în cazurile cele mai celebre de disidență, fie din zonele disidente ale aparatului de partid ori ale polițiilor secrete. Aici este un cîmp de cercetare totalmente virgin pentru realitatea românească, iar procesele de mitogenie se desfășoară, continuu, mai departe, sub ochii noștri, influențate și de posibilitățile reduse
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
altă parte, există și voința de a uni și de a contopi, există imaginea unei societăți omogene și coerente; e condamnată în numele bunului comun retragerea individului în sine și în sfera intereselor sale, există o teamă de schisme și de disidențe, se caută o credință comună și sînt susținute marile elanuri colective. E vorba deci de două moduri de a vedea destinul comun, de două sisteme de valori sociale și, mai mult, e vorba de două atitudini, de două tipuri de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
e important să-i găsim un echivalent în contemporaneitate. "Instituțiile bune, ne asigură Rousseau, sînt acelea care pot transfera eul în unitatea tuturor." Garantînd "compatibilitatea oricărei voințe individuale cu cea generală, eliminînd riscul contradicțiilor mu riie, al schismelor sau al disidenței, religia civilă implică, de fapt, crearea nuci sl.-iii "Ic deplină coeziune socială. Numai în măsura în care virtutea și fericirea tuturor vor spori, "virtutea și fericirea fiecăruia" au sens. "Faceți-i pe oameni să fie consecvenți cu ei înșiși, mai scrie Jean-Jacques
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și utopie, "Annales", martie-aprilie 1971, p. 328 sq. 47. Vezi teza lui Gaetano Manfredonia, Individualismul anarhist în Franța (teză la I.E.P., multig.) sub conducerea lui R. Girardet, Paris, 1984. Potrivit lui Gaetano Manfredonia, mișcarea saturniană va cunoaște, în cîțiva ani, o disidență "sovajistă". "Sovajiștii" vor publica în 1900 o gazetă efemeră, "Âge d'or", care își propune să militeze pentru întoarcerea la formele primitive ale vieții umane. Aceste grupuri au devenit, se pare, minoritare în interiorul mișcării anarhiste franceze. 48. În ceea ce-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1967, vol. VIL 86. Vezi Henri Desroches, Religiile contrabandei, Manie, Paris, 1974. Autorul insistă asupra dificultății de a distruge, din punct de vedere istoric, "ceea ce tine de o religie neconformistă de ceea ce va ține de un socialism nereligios". Așa cum o disidență religioasă din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea poate fi considerată o "anticipație socialistă", multe teorii socialiste din secolul al XlX-lea pot fi văzute ca o "postfață" la o "tradiție a disidenței creștine". VI. SPRE O ÎNCERCARE
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un socialism nereligios". Așa cum o disidență religioasă din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea poate fi considerată o "anticipație socialistă", multe teorii socialiste din secolul al XlX-lea pot fi văzute ca o "postfață" la o "tradiție a disidenței creștine". VI. SPRE O ÎNCERCARE DE INTERPRETARE 87. Vezi André Makaux, Vocile tăcerii, Galerie de la Pleiade, Paris, 1952. 88. Roger Bastide, Visul, transa și nebunia, Flammarion, Paris, 1972. Vezi și Roger Bastide, Mituri și utopii, în "Cahiers internationaux de sociologie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
stalinist, care a contribuit din plin la distrugerea valorilor noastre, crede acum că-i destul protestul său din ultimii ani contra exceselor dictaturii pentru a-i asigura proeminența politică. Un membru marcant al aparatului de represiune se vrea, în numele aceleeași disidențe de ultimă oră, pus numaidecât în frunte, căci fără el plăpânda noastră democrație ar fi în pericol de moarte. Trebuie să admitem desigur putința convertirii, în spirit creștin, dar să nu uităm nici proverbul care spune că vulpea își schimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mijloace, cu care erau deprinse în lungul exercițiu al puterii. Au subestimat însă noua realitate politică, faptul că sângele i-a împins la radicalizare pe tineri și că ceea ce i-ar fi mulțumit poate cu ani în urmă, în cadrul unei disidențe reformiste, nu-i mai putea satisface acum, după evenimentele din Decembrie. La scurt timp după fuga dictatorilor, se și clama în capitală, cu glas înalt, contra comunismului. Nici nu se putea altfel, dată fiind direcția în care se mișca de la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de abandon voluntar al puterii (Sylla, Carol Quintul) sunt rare. Sub ochii noștri, răsturnarea dictaturii a făcut loc, la vârf, unor militanți disponibili pentru lupta politică, dar nu s-au menținut acolo decât cei preocupați să rămână cu orice chip. Disidența legată de idei a părăsit terenul destul de curând. Purificarea ce se aștepta la acest nivel, ca premisă morală a oricărei schimbări mai adânci, nu s-a produs. Discursul puterii s-a rupt de acela al revoluției, care și-a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cortina de fier» și duc ajutoare. Informarea și evanghelizarea în vest, mai ales în rândul celor receptivi față de ideile comunismului. [...] Dintre metodele de desfășurare a activității ostile împotriva RSR, începând din anul 1968 și până în prezent, enumerăm următoarele: organizarea de disidențe - așa-numitele «biserici subterane» - în principal în cadrul cultului penticostal, în diferite localități din țară, ai căror membri să fie scoși de sub influența oficială a cultului și instigați la nerespectarea legior și nerecunoașterea statului; culegerea și prelucrarea în mod dușmănos a
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
desfășoare activitate împotriva statului nostru; trimiterea de emisari sub acoperirea de turiști, pentru introducerea în țară a unor materiale cu conținut dușmănos, a instrucțiunilor de activitate și a difuzării masive de biblii, ca mijloc de atragere a altor credincioși la disidențele penticostale și, pe parcurs, la desfășurarea de activități dușmănoase; subvenționarea așa-ziselor «biserici subterane» și acordarea de ajutoare materiale persoanelor care au desfășurat activitate clandestină în slujba organizației și împotriva cărora organele de stat din RSR au aplicat măsuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
raza județului se constată o recrudescență a fenomenului religios prin intensificarea activităților de propagandă mistică, îndoctrinare și racolare de noi membri. Asemenea preocupări se manifestă atât la cultele și sectele neoprotestante (baptiști, adventiști de ziua a 7-a, penticostali și disidențele acestora), cât și la cultele ortodox și musulman. Numărul membrilor cultelor și sectelor neoprotestante este de 2 734 de persoane, din care 156 sunt sectanți ilegali. Ponderea o dețin adventiștii de ziua a 7-a cu 1 065 de membri
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
chiar cu furie neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire a disidenței reprezintă o relativizare mult prea mare a sensului ieșirii dintr-un experiment eșuat precum comunismul. Caracterul difuz al acestei împerecheri conceptuale nu mai este deloc inocent, mai ales când transferă confuzia asupra intrării în diferența specifică a evoluției de după finalizarea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a denigrat acea formație, a fost dinastic, apoi antidinastic, junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică a trecut pe la grupul junimist al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă, de parcă ar fi fost călăuzit de ideologia moftangiului pe care însuși o proiectase: "Din clasele primare pînă la bacalaureat anarhist. De la bacalaureat pînă la primul examen de universitate socialist. De la primul examen pînă la licență progresist. De la licență pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Breban (n. 1934) sau Constantin Țoiu (n. 1923), în special romane tratând „obsedantul deceniu”, denumirea codificată a stalinismului românesc. Astfel de romane au fost tipărite în ediții de masă, dar au fost învăluite într-o aură de subversiune (conceptul de disidență nu era răspândit înainte de sfârșitul anilor ’70), pentru că dezvăluiau cu multă grijă episoade și personaje ale istoriei recente, mai ales din anii ’40 și ’50, care fuseseră absente din manuale și din lucrările de referință sau fuseseră prezentate denaturat de către
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Liiceanu, răspunzându-i lui Ianoși în aceeași antologie, punea cuvântul opțiune între ghilimele, sugerând în acest fel că opțiunea nu era autentică, ea fiind mai degrabă silită sau oportunistă. La data publicării volumului, aceste simple ghilimele erau un indiciu al disidenței pentru cititorul priceput sau avizat. Cea mai bună analiză a „școlii Noica” în limba engleză este dată de Katherine Verdery, în foarte importanta sa lucrare National Identity under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceausescu’s Romania, University of California
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și grație lipsei acestei taxe, e acum susținătorul ei. O ultimă remarcă despre „cameleonismul” autorului: dintre autorii mai cunoscuți cititorului român, G.M. Tamás a parcurs aproape întregul continuum Stânga-Dreapta, cu multe dintre versiunile sale specific est-central-europene, de la marxism revizionist și disidență anticomunistă de stânga la liberalism, apoi la un libertarism cu puternice note conservatoare și, tot urmărind această bandă a lui Möbius, mai recent, extremă stângă (poate ultimele transformări au în comun o dimensiune anarhistă, ceea ce ar face tranziția mai lesne
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
convertit succesiv la stalinism, revizionism marxist, conservatorism și catolicismul pe care-l combătuse în tinerețe pe terenul unei opoziții tomiste între rațiune și credință) la Zbigniew Herbert (inițial cu totul de partea lui Julien Benda, apoi tot mai apropiat de disidența anticomunistă). Acțiunile și motivațiile protagoniștilor lui Mißosz, dintre care - au remarcat cunoscătorii - lipsește echivalentul ficțional al autorului însuși, pot fi mai ușor înțelese din punct de vedere uman, deși „opțiunea” pentru o formă sau alta a pactului cu regimul stalinist
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Inevitability”, în Four Essays on Liberty, Oxford University Press, Oxford, 1979, pp. 69-91; Leszek Koßakowski, Marxism and Beyond, Paladin, Londra, 1971, mai ales capitolele „The Priest and the Jester” (pp. 54-58) și „Intellectuals and the Communist Movement” (pp. 176-190); cărțile disidenței central-europene și conceptele puse în circulație de György Konrád (antipolitica), Jan Patoțka și Václav Havel (puterea celor fără de putere) merită și ele un examen critic la circa două decenii de la elaborare. Celebra carte a lui Julien Benda, La trahison des
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
estetizantă a realității, sancționabilă chiar și cu pușcăria. De formalism s- au făcut vinovați marii regizori sovietici ai anilor ’20, iar regizorii români vor regăsi din când în când grosplanuri sau contraplonjeuri cu sentimentul amăgitor că înfăptuiesc un act de disidență politică. Consecințele acestei îngrădiri a expresiei artistice se văd în aproape toate filmele deceniului 6, începând cu Răsună valea (1950). Prim- planurile, ca să nu mai vorbim de gros-planuri, sunt extrem de rare. Aparatul se menține la o distanță securizantă de actori
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu valul. Așa cum vom vedea, ani de-a rândul, acesta a fost mesajul - mai mult sau mai puțin explicit - livrat poporului de filmul românesc, ca și de literatură. A fost transmis eficient acest mesaj ? Dacă e să judecăm după câtă disidență autentică a avut România, da. Relațiile intime și de rudenie, începând cu soț-soție, sunt și ele subordonate, în premieră, în satul lui Georgescu și Iliu, colectivului. Soția își reclamă soțul adunării generale, fiul nu poate nutri altfel de convingeri decât
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vedere propagandistic al unei asemenea scene este imens în atmosfera încărcată de teroare a epocii, când „se dădeau trei ani pentru nimic”. Ani în șir așa ceva nu va mai trece de bariera cenzurii. Singurul care își ia seama, în secvența disidenței colective, și o șterge „prin Sărindar” e Ciubuc, conțopistul șocâte de birou interpretat de Grigore Vasiliu Birlic. Nu fără a avea momentul său de „deviere” interioară de la „linie”. Prim-plan (deja o îndrăzneală politico-estetică) pe chipul lui Birlic, vocea lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să se supună suzeranului moscovit. Primită de români ca o a doua afirmare a independenței, după cea din 1877, manevra spectaculoasă a lui Ceaușescu reușise să convingă până și adversari vechi ai regimului său. Pentru a crea o atmosferă acestei disidențe față de URSS, N. Ceaușescu ordonase încă din 1965 realizarea transpunerii cinematografice a momentelor din istoria românilor care permiteau exaltarea ideii de neatârnare și rezistență mândră în fața dușmanului extern, de preferință un imperiu în care spectatorii prezentului să poată identifica URSS
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o putere mai soft, acceptată de societate ca legitimă în schimbul unei răscumpărări simbolice cea a discursului naționalist și al unei foarte modeste prosperități efective, însoțită de câteva minime libertăți foarte atent dozate. Așa se explică, în opinia mea, absența unei disidențe substanțiale care să depășească protestele izolate, adesea mai vizibile de la München sau de la Paris decât de la Cluj sau de la Brașov. Personalizate în exces și adesea fără nicio legătură unul cu celălalt, gesturile eroice și solitare de protest din partea dr. Ion
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]