906 matches
-
întrebasem, citea Hegel. La Hegel. Trei pagini pe seară. Nu înțelegea mare lucru, dar se chinuia cu un mare filosof. Și De veghe... I-o programase mă-sa mare mai târziu, pentru că era o carte distrugătoare, dar aici îndrăznise o disidență. După ea nu mai citești așa ușor orice idioțenii și risca să lase neparcurse opere fundamentale. El o citise pe furiș, înainte de termen. Fusese indisciplinat și acum parcă se căia. Se simțea cu musca pe căciulă. Printr-a noua, râdeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a desenat cefele, uneori profilurile activiștilor care notau conștiincios, pe același tip de blocnotes, indicațiile de la tribună. Zeci de miniaturi, demne de o expoziție. Își freacă mâinile de bucurie: le-a făcut-o! Dorin și Mircea. Umorul și rezistența (sau disidența?!) la români. * Primesc un telefon agitat: — Vino repede, a înnebunit Octav! Fii atentă, a pus portretul lui Ceaușescu pe șina de tramvai... — Și ce dacă, întreb candid. — Văd că ai înnebunit și tu! Păi nu știm încă dacă... Vorba aceea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cel mai adesea de pe dulapuri. Altele se chiuretau singure, cu andrele de împletit. Dacă memoria nu-mi joacă feste, cred că am văzut o scenă similară într-un film american. În comunism însă, avortul subteran era poate singurul mod de disidență exclusiv feminin. Un gest sinucigaș, prin care umanitatea însăși își recăpăta integritatea. Femeia uzurpa opera partidului mutilându-se, clădind astfel visul propriei libertăți cu sânge din sângele său, cu carne din carnea sa, redând vieții dreptul la moarte. În lipsă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
spărgeau sticlele pe care le aveau în buzu narele paltoanelor (și sugeau apoi stofa, în încercarea de a salva ce se mai putea salva), se pișau la artezienele de pe Victoria Socialismului (gest de care erau mîn dri, considerîndu-l de maximă disidență) și, ajunși în cimi tir, erau fugăriți de cîini. În cele din urmă, lăsau o sticlă pe mormînt, „Pentru Nichita, săracu’ !“, și se în torceau spre dimineață cu sentimentul datoriei împlinite. Întîlnirile din camera mea de cămin au început, de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Santana, Van der Graaf Generator, Deep Purple, Robert Fripp, Emerson, Lake & Palmer, Led Zeppelin, Rush, Black Sabbath, Jimi Hendrix etc. etc. Din cînd în cînd, fără să zică ce pune, Biță mai băga și cîte un Phoenix - gest de maximă disidență - și atunci toți știam ce înseamnă „lasă, lasă, lasă, lasă, las-o dracului de casă“ sau „domnule în negru, ca un car funebru“ (adică emigrarea și Ceaușescu). Odată, în timpul unei astfel de audiții ilicite, a venit tovarășul director al stabili
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu putea admite fisuri precum asemenea faleze de nisip. Era deci logic, în ordinea mentală a dictaturii, să interzică filmul. Dictatura opera cu niște unități de măsură în care, la nivel artistic, obiectivitatea era văzută deja ca simptom îngrijorător de disidență. Pentru a fi împotriva dictaturii nu era nevoie să inventezi, trebuia doar să redai ceea ce auzeai și vedeai... în acest sens, filmul lui Pița demonstrează o capacitate de înregistrare exemplară. Sprijinindu-se pe un scenariu ce pare că nici nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
piesă istorică "Io Ștefan Voievod", inclusă în repertoriul Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași. Un "binevoitor" a șoptit o "notă informativă", precum că piesa ar fi naționalistă etc., etc. Și "Io Ștefan" a căzut înainte de a se aprinde luminile rampei. Disidența spirituală, refuzul compromisului, al colaborării (era spicher la radio a demisionat), șomajul, lipsa speranței într-un alt viitor, dar, mai ales marea lui sensibilitate ce făcea din el un inadaptabil; într-un moment de depresie ca un protest a optat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
făcea parte din acea invidiabilă categorie de oameni care știu să rămână ei înșiși, să-și păstreze demnitatea în orice împrejurare. Era un munte de personalitate și simpla lui prezență la o ședință de Consiliu la Uniunea Scriitorilor constituia o disidență. Cu sistemul, Leonid Dimov se potrivea ca nuca-n perete. Era un om prea liber pentru a da puternicilor zilei măcar iluzia unei posibile cooperări. * Lăcomia - retrospectiv ușor dezgustătoare - de a mă simți cât mai bine, de a mă ospăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
continuase să stoarcă din el acea muzică divină, încât acum discul era complet uzat. Nu se mai putea face nimic. L-am înapoiat cu sentimentul că îmi scăpase printre mâini o comoară. * Nichita era prea angajat, și de la început, în disidența lui literară de excepție, pentru a-și permite să deschidă și un al doilea front. Nu-i putem pretinde unui Atlas să meargă pe sârmă. Altfel, judecând strict faptic, sigur că Nichita Stănescu a făcut anumite concesii. În ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și victime politice, incapabile să mai facă față, protestând printr-o „demisie”, printr-o „retragere” definitivă, iar unii printr-un gest sau act de disperare. Oare - ne putem întreba - morții de la România literară nu au constituit, în felul lor, o disidență? O disidență mută și fără compensații. În 1984, câțiva prieteni mai umblați și cu mai multe relații, realizând că nici Marcel Mihalaș, nici eu nu fusesem niciodată în Occident, au hotărât să ne ajute să vedem și noi Parisul. Întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
politice, incapabile să mai facă față, protestând printr-o „demisie”, printr-o „retragere” definitivă, iar unii printr-un gest sau act de disperare. Oare - ne putem întreba - morții de la România literară nu au constituit, în felul lor, o disidență? O disidență mută și fără compensații. În 1984, câțiva prieteni mai umblați și cu mai multe relații, realizând că nici Marcel Mihalaș, nici eu nu fusesem niciodată în Occident, au hotărât să ne ajute să vedem și noi Parisul. Întâmplarea a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și nu pot fi socotite - de nimeni - vinovate. Ducând povara cea mai grea a lungilor ani de dictatură umilitoare, ele au fost, de fapt, instrumentele supraviețuirii noastre. Tot ele l-au anihilat primele, pe odiosul satrap, printr-un fel de disidență a disprețului - sincer, adânc, fără cuvinte de prisos, nimicitor - adoptat o dată pentru totdeauna ca atitudine de bază a aparentului lor apolitism. Îmi vin în minte - pentru că se potrivesc de minune aici - cuvintele poetului basarabean Grigore Vieru, pe care, înainte de Revoluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cuvântul disperare? * Orice om are dreptul să-și schimbe convingerile, mi se spune. Orice om onest și serios, aș adăuga, căci altfel riscăm să deschidem larg porțile (le-am și deschis oricum, de mult, imediat) turmei de rinoceri, oportunismului. * Între disidența prerevoluționară și ciocoismul postrevoluționar n-ar trebui să existe nici o legătură. Și totuși, uneori, există. * Deși de la Aristotel încoace știm că omul e un zoon politikon, nu mică ne-a fost totuși mirarea văzând ce animale politice au putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și (mult mai rar), documentele de partid. Dacă exista câte un profesor răzleț care să ne-o ceară pe prima, în schimb documente de partid nu ne-a cerut nici unul. Pretextau că sunt pentru mase și practicau un fel de disidență prin ezoterism. Socialul se așeza în grila conceptuală a lui Talcott Parsons, Max Weber, Herbert Simon, prea puțin în cea a lui Marx. Am ieșit din facultate cu o foarte subțire cunoaștere a marxismului originar, dar cu una ceva mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
li se adăugau lucrări de filosofia științei, care aveau avantajul că puteau fi folosite bibliografic și la sesiuni oficiale de comunicări științifice. După știința mea, colegii de generație zvârliți în lumea largă încercau să se exileze în același gen de disidență față de sistem. Rezistența noastră față de „sfera oficială” consta pur și simplu în a ne învăța elevii și colegii filosofie ca exercițiu al pluralismului de opinii. Ca să putem face asta, ne creeam sentimentul că orice ușă închisă e un fermoar tras
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
votat de peste 90% din alegători. I se părea că este într-atât împotriva curentului încât i s-ar fi putut întâmpla ceva rău dacă se afla la telefon (presupunea că telefoanele sunt urmărite) sau dacă află vecinii și rudele ce „disidență” și-a permis. Îi înțeleg spaimele. În anii ’50 a fost dată afară din UTC (Uniunea Tineretului Comunist) în calitate de „măr stricat” (metaforă pentru dușmanul de clasă). A suportat pe tăcute un comunism al fricii până la vârsta de 63 de ani
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că eram mulți disidenți, opozanți și rezistenți (mai ales aceștia din urmă, care au rezistat și la ce-a urmat după acel decembrie de pomină). Președinta Fundației a luat cuvântul și ne-a spus că Mișcarea Goma „reprezintă, oficial, începutul disidenței în România”. Cuvântul „oficial” m-a destabilizat și n-am îndrăznit să mă ridic și să spun că, după părerea mea, deci neoficial, înaintea Mișcării Goma din anul 1977 au mai fost gesturi de disidență foarte răsunătoare: rămânerea în Occident
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Mișcarea Goma „reprezintă, oficial, începutul disidenței în România”. Cuvântul „oficial” m-a destabilizat și n-am îndrăznit să mă ridic și să spun că, după părerea mea, deci neoficial, înaintea Mișcării Goma din anul 1977 au mai fost gesturi de disidență foarte răsunătoare: rămânerea în Occident a scriitorului Petru Dumitriu, membru în CC al PCR, și protestul la Paris al lui Nicolae Breban, care, spre deosebire de predecesorul său, s-a întors în țară, unde a fost mătrășit de peste tot și a rezistat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
marginalizați de critică. Cazul lui Breban e mai complicat: el a fost și oportunist, și disident. Dar dacă n-ar fi fost deloc oportunist, n-ar fi avut cu adevărat o operă. Iar dacă n-ar fi făcut gesturile de disidență pe care le-a făcut, opera lui ar fi fost probabil alta. Ca să nu mai spun că în 1971, când a dat cu bâta în baltă, a făcut-o și pentru că nu mai putea să scrie, cocoțat în CC al
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
eu și casc de-mi trosnesc fălcile. Goma oportunist? Are el tot felul de defecte, dar de ce oportunist... Adică disidenții au fost niște oportuniști? Sofismele lui Pastenague au început să mă obosească. — A găsit momentul oportun pentru a-și manifesta disidența, se încăpățânează Pastenague. De-aia îl numesc oportunist... Ceilalți erau niște proști. El a fost deștept. A calculat perfect, ca la șah... Și uite că i-a ieșit! Nu pot să-l las să spună chiar orice. — Uite ce e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
-l las să spună chiar orice. — Uite ce e... zic. În primul rând, e greu să-ți închipui că toți, oricât de inteligenți și de curajoși ar fi fost, se apucă să protesteze. Asta nu s-ar mai fi numit disidență. Ar fi fost revoluție în toată regula! — Ca în decembrie ’89... Nu-l contrazic, dar mă pufnește râsul. — În al doilea rând, Goma a fost ceea ce se cheamă un idealist. Chiar dacă l-a imitat pe Soljenițîn, să zicem, chiar dacă totul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pune de-a curmezișul sistemului, a fost urgent taxată de EI. Adică de MI (trăiți, ordinele se execută, nu se discută!), care i-a pus în vedere blajinului manager de club sportiv să aleagă: sau Dinamo, soldă, pensioară militară, sau disidență de candidatură la COR. Pentru că EI sînt mai tari ca piatra și mai iuți ca săgeata, s-ar putea să ne trezim pe ecrane cu Onișoru (nu e exclus să fie însoțit de Dinescu, pentru care o demisie demnă ține
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
toți aceia care au impresia că în timpul comunismului existau și prim-secretari cumsecade, cu care puteai vorbi pentru o butelie. Că Ștefan Andrei era băiat bun și la chefuri spunea bancuri de partid și de stat. Că Valentin a făcut disidență în ochii familiei, fiindcă se ocupa de minora problemă a fotbalului. În viziunea nostalgicilor, pe vremuri, nici nu era atît de rău: îți dădea Statul casă cu chirie și bilete la băi. Dacă n-ar fi fost scorpia de coana
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
a doua venire, judecata de apoi, în rai și iad, (nu și în Purgatoriu)”. * Metodiștii primesc prozeliți așezându-le mâna pe cap. Ei „devin astfel diaconi și diaconițe ale noii religii”. VIII.5. Armata Salvării cultul are la bază o disidență metodistă. A fost creat în secolul al XIX-lea de pastorul William Booth (1829 1912), în urma unei campanii de evanghelizare în cartierele sărace din estul londrei. Obiectivele armatei Salvării nu sunt doar de ordin spiritual. Convingerea membrilor săi este aceea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a tinere tului intelectual entuziast, atras acum de ideile mai generoase ale socialis mului, Partidul Liberal a cunoscut totuși ani în care autoritatea sa a fost incontestabilă, sub conducerea fermă a lui I.C. Brătianu, deși în toată această perioadă numeroase disidențe de dreapta sau de stânga s-au rupt din sânul său. După moartea „Vizirului“, Partidul Liberal trece printr-o perioadă mai tulbure și mai agitată, sub conducerea lui D.A. Sturdza, om de cultură cu unele inițiative pozitive, dar politician inabil
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]