1,331 matches
-
teză a alimentației raționale, teză care cică a apărut Într-o carte de teze vîndută În peste o sută de mii de exemplare. „Această carte a fost scrisă cu un curaj evident, tocmai pentru a salva populația noastră.” Încă un disident. Îmi amintesc cu un rînjet de om salvat cum ne spunea savantul să nu mai mîncăm cotlete că facem infarct instantaneu pe care mulți Îl și făceau mîncînd ca analfabeții conserve și zgîrciuri. Acum, marele savant de renume englezesc amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și pămîntul deodată, trebuie să viețuim și pe unde radio și cum om mai putea. Și să ne Împodobim crierul cu ideea că tragicul președinte era supărat pe Ceaușescu de foarte multe anotimpuri. De unde i-a și ieșit porecla de disident tehnic. Douăzeci de ani de marginalizare sînt greu de suportat. Odată lămurite aceste avataruri, vietatea prezidențială a glăsuit În microfon că nu se simte vinovat de nimic, nici de decembrie, c-abia sosise, era iarnă, haos, și el doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
670. Timpul va contrazice acest argument. La începutul anilor 1990, constatăm că integrarea europeană e acceptată de BLP și Socialdemokratiet, iar PASOK beneficiază de statutul de aliat în grupul politic socialist din Parlamentul European. În plus, actorii partinici, fie și disidenți, își apără punctele de vedere fără să rămînă în afara europartidului. Apoi, Daniel-Louis Seiler propune un al doilea motiv: o coaliție "atît de dezbinată nu s-a prea evidențiat în scrutinele din 1979 PSI și PSDI s-au prezentat pe liste
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
onirică și, ulterior, de cazul Goma), Gabriela Melinescu (Suedia), Petru Popescu (SUA); 1976: George Astaloș (Franța), Vera Călin (SUA), S. Damian (RFG), Eugen Luca (Israel); 1977: Paul Goma (Franța, exilat forțat cu întreaga familie, după ce-și dobândise prestigiul de disident prin activitatea din țară), Virgil Tănase (Franța), Ion Vianu (Elveția, susținător al disidenței lui Paul Goma, alături de I. Negoițescu, care solicită în 1983 azil politic în RFG), Mariana Șora (RFG), Virgil Nemoianu (SUA), Tudor Olteanu (Olanda); George Bălan (RFG), Alexandru
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
formule ilustrative, poate egal îndreptățite. Nefiind un ideolog cultural, ci un critic literar în toată puterea cuvântului, Al. Cistelecan nu utilizează o schemă conceptuală pe care s-o aplice rigid, solicitând expres conformitatea cu ea, sau, în caz contrar, penalizarea "disidenților". Analizând cărțile lui Gheorghe Perian, el chiar simte nevoia să ia distanță față de postmodernismul militant. Perian și Cistelecan, nu mai puțin, se plasează în afara... Comitetului Central al postmodernismului: "România e plină azi de tot felul de cete de postmoderniști care
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
căutând semnalele luminoase dintre ele, poate că ar fi apărut o hartă secretă a nebuniei și, suprapunând-o peste cea a curiozității mele, m-aș fi lămurit cine e Bidileanu: un activist politic, cu documente de Partid în brațe? un disident liric, mânuind metafora ca pe-o capsulă cu cianură? sau un escroc nevinovat, păcălindu-și propria minte și pe cea indiscretă a altora? N-am făcut-o și nu mi-a părut rău; aveam și alte victime de vizitat. Următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
impus ca principii organizatoare ale memorie naționale post- comuniste: democrația ca principiu evaluativ, Europa ca noul cadru de referință (spațial, istoric, axiologic, civilizațional) în locul autohtonismului cu tendințe autarhice moștenit din național-comunism; anticomunismul, care a dus la configurarea unui panteon al disidenților ca substitut structural pentru panteonul proletar-partinic edificat de vechea ordine socio-politică. Democrația și societatea civilă. Memoria istorică românească s-a conturat începând de la mijlocul secolui al XIX-lea în cadrele fixate de ideea națională. Națiunea a furnizat cadrul politic al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de 15 ani de la răsturnarea regimului comunist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste (în care comunismul reprezintă forța răului absolut iar non-comunismul reprezintă forța binelui absolut), a bicromiei (în care lumea este zugrăvită în alb și negru, în îngeri și demoni, disidenți și torționari) și a logicii binare aferente acesteia. Paradigma carcerală a societății românești sub comunism, cu a sa imagine a unei distopii sociale înfăptuită într-un arhipelag al gulagului autohton, este profund reducționistă și chiar distorsionantă dacă este totalizată ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale gherlelor, cât și ale celor care, trăindu-și viețile lor prozaice de toate zilele, în fabrici și birturi, în CAP-uri și cârciumi, muncind și bârfind, au făcut sistemul să meargă. Memorialul durerii, cu protagoniștii săi umani divizabili în disidenți și torționari, trebuie plasat și înțeles pe fundalul mai amplu al socialismului real, în care, pe lângă îngeri și demoni au existat, printre alții, și bișnițari, descurcăreți, supraviețuitori (Rostás și Momoc, 2013). Astfel, imaginea alb-negru pictată de modelul carceral al societății
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
căzând, diferitele grupuri ale partidului, liberali roșii, fracționiști, liberali moderați și altele, d-abia se putură pune în acord pentru a indica pe d. Ioan Ghica ca reprezentant al lor spre a compune cabinetul: nu fură însă în stare, din cauza disidenților, nici a-i da colegi, nici a-l susține. Și, pentru a aduce anarhia și dezordinea la culme și a precipita deznodământul dramei prin abdicarea la care se arăta predispus suveranul, se urzi acel act infam și mișelesc: insulta brutală
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fiind că postmodernismul a fost, în același Occident, o postideologie. Insă, probabil, în anii aceia, optzecismul nu și-a putut permite luxul să fie nici măcar o ideologie, fiindcă o ideologie anticomunistă fățișă n-a îndrăznit nimeni să afișeze, cu excepția unor disidenți rarisimi precum Paul Goma, care tocmai "optzecist" nu s-a recunoscut. Ba, mai mult, el a ridiculizat textualismul ca... textilism, adică un verbiaj conformist, cu generozitate tolerat de regim. Iar dacă, totuși, s-a aventurat într-o postură ideologică, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
livrator de valori pe măsura noii paradigme culturale și civilizaționale într-o Europă Unită. Impostura noului maniheism, evocând pe cel din anii '50, în contradicție evidentă cu ideologia postmodernismului vestic, pluralist, nu a scăpat observației lucide și necruțătoare a singurului disident român veritabil de mare notorietate Paul Goma. După opinia lui Goma, textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei pseudo-disidențe, spre a legitima, mai departe, conformismul intelighenției, sub privirile căreia România a cunoscut o degringoladă amețitoare sub toate aspectele. În
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu fiindcă el este "spurcat la gură", ci fiindcă a înțeles că trădarea intelectualilor a supraviețuit cu brio celor vreo cincizeci de ani de comunism. Iar Goma reprezintă conștiința națională de sorginte eminesciană, în contra pseudo-naționalismului de tip ceaușist. Înfrânt ca disident și alungat din țară în anii lui Ceaușescu, el este astăzi înfrânt ca naționalist. E un alt paradox, fiindcă Paul Goma n-a dat niciodată impresia că e un militant naționalist. Și nici nu e. Dar îi pasă profund de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
simetrie în idealitatea lumii, către poezia de dincolo de cuvinte. Antimetafizica era o sfidare la adresa filosofiei și esteticii oficiale, impregnate de materialism dialectic și istoric. Faptul se vedea cu ochiul liber, dar poetul își lua măsuri de precauție (neavând vocație de disident), asigurându-ne că dezvoltă virtualități ale filosofiei marxiste pe terenul artei. În realitate, se considera inițiator pe plan mondial al antimetafizicii, având grijă să producă o breșă în dogma primatului materiei: "antinomia materie și spirit o barbarie de tip inferior
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al filosofului. Securitatea kaghebistă din Praga a avut parte de mană cerească: iată, au zis, intelighenția cheamă fățiș să li se scoată ochii comuniștilor! Reacția la o asemenea agresiune ideologică devenea "legitimă". În definitiv, aceasta va fi fost și intenția "disidenților" de la revista Uniunii Scriitorilor. A doua zi, tancurile sovietice invadau Cehoslovacia, iar revoluția pragheză era strivită de ignoranța protagoniștilor proprii. Dubcek se va întoarce de la Moscova umilit și, propriu-zis, "mort". Tomas, Tereza, Sabina și mulți alții vor fi nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce trebuie f]cut sau ce poziție are câștig de cauz]. În unele cazuri, dorințele unui singur membru prevalau în fața tuturor celorlalți care acceptau voința unei minorit]ți formate dintr-o singur] persoan] deoarece puteau tolera ajust]ri la poziția disidentului, dar acesta nu putea adopta poziția lor. O cerinț] a practicilor consensuale este că toți s] respecte decizia final] și că toți s] aib] acces la aceleași informații, incluzând aici regulile, subiectul, motivul și consecințele prev]zute ale lu]rii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pur și simplu. Chiar dac] vom presupune c] înțelegem semnificația celui de-al doilea termen al sintagmei „etic] evreiasc]”, măi r]mân o serie de probleme de clarificat. Religia iudaic] este orientat] c]tre atingerea perfecțiunii în practic] (pentru protestanții disidenți din secolul al XIX-lea, ea este „o religie a oalelor și a tig]ilor”). Aceast] orientare practic] își g]sește expresia concret] în ceea ce se numeste halaha sau legea iudaic], care se refer] la normele de comportament cuprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
X și dreptate pentru tribul Y, dar nu existe Dreptate și atât? Cum stau lucrurile în societ]țile divizate în care concureaz] diferite coduri și instituții (cum e cazul majorit]ții societ]ților din Vest)? Și ce se întâmpl] cu disidenții morali? Se pare c] ei nu sunt pur si simplu r]i (pentru c] nesocotesc singurul adev]r moral care exist]), ci sunt incoerecți, deoarece nu putem susține ideea potrivit c]reia codul moral al societ]ții lor este greșit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spioni capitaliști și români renegați, Monica Lovinescu era bătută până la comă de agenții Securității în fața casei sale din Paris, Cornel Chiriac era asasinat la München, generalul Pleșiță dădea ordin de lichidare a lui Virgil Tănase la Paris, iar în țară disidentul Paul Goma și toți cei aflați în legătură cu el erau anchetați cu brutalitate. Nu este neglijată nici Miliția. Seria Brigada Diverse, în regia lui Mircea Drăgan, funcționând și ca film de actualitate în spiritul celor hotărâte de N. Ceaușescu pentru a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
timp contra facțiunilor înarmate interne și contra lumii, când cea mai mică ezitare sau cea mai mică greșeală pot compromite poate pentru veacuri întregi destinul noii orânduiri, cei care conduc această întreprindere imensă nu mai au timpul să-și ralieze disidenții, să-și convingă adversarii [...] Ei trebuie să lupte, să acționeze, iar pentru a-și păstra intactă întreaga lor forță de acțiune, pentru a nu dispera, ei îi cer morții să realizeze în jurul lor unanimitatea de care au nevoie [...] Când între
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
colonelul Fabien - ecou al numelui de „partid al împușcaților” pe care PCF și l-a atribuit în 1944. Totuși, această memorie glorioasă, oficială chiar, a fost contrazisă în mod sistematic de povestirile unor opozanți*, ale unor ex* și ale unor disidenți*, de o întreagă literatură critică* și de o parte a istoriografiei. Dar forța comunismului la putere a împiedicat multă vreme aceste voci dispersate să facă auzite anumite adevăruri. și dintr-o dată în 1989-1991, totul se schimbă. Sistemul mondial comunist, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
constituie principala operație din munca istoricului. Timp de trei sferturi de veac, observatorii sistemului comunist n-au dispus de altă documentație în afara surselor publice ale comunismului - ziare, discursuri, literatura și cinematograful bine strunite - a relatărilor și mărturiilor unor foști comuniști*, disidenți*, transfugi constrânși să aleagă calea exilului și a unor date provenind de la poliție ori de la surse neoficiale de informații. Analiștii comunismului au procedat deci asemenea paleontologilor care reconstituie imaginea unui dinozaur plecând de la câteva elemente ale scheletului. Astăzi, ei au
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS nici după aceea, fapt care simbolizează voința lui Gorbaciov de a sparge tabu-uri istorice. în octombrie, URSS recunoaște că recordurile minerului Stahanov, simboluri din 1935, ale superiorității industrializării* și modernizării sovietice, erau simple imposturi. în același moment, celebrul disident* Andrei Saharov, părintele bombei H sovietice care trăiește supravegheat la domiciliul său, departe de Moscova, de mai mulți ani de zile, este numit în prezidiul Academiei de științe. în ianuarie 1989, asociația Memorial, care-și propune să facă lumină asupra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Este o lovitură decisivă dată principiului monopolului politic al Partidului Comunist. Totuși „durii” sistemului nu depun armele. în Bulgaria, puterea lansează o violentă campanie împotriva populației turcofone și obligă circa 100000 de cetățeni să se exileze în Turcia. La Praga, disidentul Vaclav Havel este arestat, în ianuarie 1989, iar prietenii săi îi cer eliberarea scandând numele lui Gorbaciov. Reacția cea mai brutală are loc în China: pe fondul vizitei de pe 16 mai 1989 a lui Gorbaciov, venit la Beijing pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]