1,016 matches
-
973-8358-27-8 (c) LITERA, 2001 XIX .................................................................. 5 XX ................................................................. 21 XXI ................................................................. 53 XXII ................................................................. 85 XXIII ............................................................... 119 XXIV ............................................................... 143 XXV ............................................................... 184 XXVI ............................................................... 221 XXVII ............................................................... 254 XXVIII ............................................................... 289 XXIX ............................................................... 305 XXX ............................................................... 328 Referințe istorico-literare ....................................................... 351 XIX Pomponescu înregistră defecțiunea Indolentei cu o adâncă afectare, disimulată sub un zâmbet amar și o mizantropie afabilă. Cum avea melancolia sociabilă, fu văzut mai des prin oraș, plimbîndu-se la pas cu grupul său. Odată îl însoți chiar și Gaittany, până la un colț de stradă, unde, scuzîndu-se, luă mașina care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
briceag. Agenții ședeau la o parte, gata de a "aresta" pe mahalagiul agresor, căruia i se promisese imediata eliberare pentru caz de legitimă apărare și o substanțială recompensă bănească. Din păcate, Hangerliu unea calmul cu o forță herculeană, foarte bine disimulată în moliciunea gesturilor sale. Când individul îl prinse de gât, Hangerliu apucă mâna ipochimenului și o desprinse, aruncînd-o cu atâta facilitate și comică strâmbătură de compătimire, încît lumea începu să râdă. Atins în onoarea lui de pungaș, individul se aruncă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
instrucție puțină au o mare capacitate, remarcase el, de a mimetiza stilul exterior al altora. Butoiescu prinsese maniera verbală a lui Ioanide și-l parodia imperceptibil. Ceea ce chinuia intelectul arhitectului era faptul de a nu fi absolut sigur că Botticelli disimulează, s-ar fi putut ca de data aceasta să fi fost sincer. Imposibil, de altfel, de știut, atât de impenetrabilă devenise din lipsă de reacțiuni marcate emoția constructorului. Când Botticelli ieși pe ușă, după o oră de adeziune totală, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să nu fi ascuns sau să nu fi exagerat ideea sa, unul care să nu fi justificat într-o măsură oarecare portretul ce Sallust [î]l face de Catilina... simulator ac dissimulator - dibaci a simula ceea ce nu e și a disimula ceea ce este. Mai cu seamă sesiunea aceasta promite a ne prezenta spectacolul unor discuțiuni și unor intrigi pe cât de absorbatoare pe atât de sterpe. Foasta majoritate prezintă deja trei grupuri deosebite, al virtuții, al d-lui C. A. Rosetti și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
scrisorile sale de acreditare. Drumul până în sala în care se afla acum îl parcursese călare. Aștepta de mai bine de jumătate de oră, timp suficient pentru ca un om antrenat precum Vassur să realizeze că mișcările sale erau studiate prin instalații disimulate în pereți. Un cerc metalic imens, care atârna din tavan, servea deopotrivă drept suport pentru lumânări și, probabil, paravan pentru instalațiile care îi pândeau toate mișcările. Vassur zâmbi subțire și își întoarse imperceptibil bărbia spre ușă. Era obișnuit să aștepte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
basorelief în care o creatură imensă, cu trup solzos, sodomiza un cavaler în armură, prăbușit lângă burta spintecată a calului său. Nu înțelegea ce dorea să reprezinte întreaga scenă, dar își dădea seama că multitudinea detaliilor ar fi putut lesne disimula un orificiu prin care să poată fi spionat. Pradă unei hotărâri bruște, Vassur scoase din desagă o consolă clasică de comunicații și începu să își redacteze liniștit raportul către Curtea Imperială. Încheie cu o formulare ușor zeflemitoare la adresa călugărilor, pentru că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dintre călugări scuipă în direcția lui Vassur și apoi își puse limba pe lama cuțitului. O boabă de sânge roșu înflori pe metalul lucitor. Pradă unei furii reci, quintul smulse fulgerător lama de accun, pe care o avea în teaca disimulată sub pielea mâinii stângi. Metalul lichid vibra subsonic, dîndu-i încredere. Vassur porni un gest larg, perfect, fluid și rotund, trecând lama prin beregățile atacatorilor. Timpul era suspendat. Nu exista decât el și arma lui, în timp ce conștiința sa privea întreaga scenă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Tatălui. Iar lucrarea sfântă nu poate fi zădărnicită de nesimțirea unui nemernic care nu înțelege necesitatea... ― Așa! Spurcă-mă, înjură-mă, trage-mi palme! Spune-mi însă că totul e în regulă! Viețile a cinci miliarde de... Neîncercînd să-și disimuleze în nici un fel disprețul, Kalator spuse: ― O dată cu inserția primului vis profetic, misiunea mea s-a încheiat și declar însămînțarea un succes. Ba chiar, din motive pe care nu le stăpânesc îndeajuns și în privința cărora îl voi consulta pe Prea Fericitul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întipărească în minte trăsăturile ei. Era hotărât să o mai caute, din motive pe care nu avea curaj să le analizeze. Trânti ușa în urma lui. Era felul său de a avea ultimul cuvânt. Dar și un zgomot puternic menit să disimuleze direcția în care dorea să-și îndrepte pașii. Reflexe de militar. Cartea zbură prin aer și, dacă Maria nu s-ar fi ferit, probabil că ferecăturile greoaie de aur i-ar fi spart buzele. ― Târfă nenorocită! Te-a excitat sîngele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
destin. 13. Întrebarea lui Kasser stăruia încă în mintea împăratului. Ce avea să facă acum când el i se opusese în cel mai elocvent fel cu putință și votase împotriva voinței sale? Era un act fără precedent, care, deși era disimulat deocamdată sub condiționarea hipnotică pe care o impusese asupra delegaților, nu putea să fie ascuns mult timp. Adevărul era că nu știa ce să facă și alese calea sincerității pentru ceea ce presimțea că avea să fie o nouă dispută cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceea te disprețuiesc pe tine atât de mult. Fața lui Alarik deveni imobilă iar el făcu câțiva pași rapizi până în spatele tejghelei. Mos și Mas își depărtaseră și ei mâinile de corp, gata oricând să apuce una din nenumăratele arme disimulate în combinezoane. ― Ia banii, femeie. Or să-ți folosească, vorbi blând Kasser. Iar dacă nu vrei să iei de pomană, dă-mi baticul acela de pe cap. E din lână adevărată și te asigur că pe lumea de unde vin eu valorează
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Imperiului și că Federația Sagittarius nu încălca nici o reglementare. Acest lucru avea desigur să devină de o importanță redusă în momentul în care primele sute de kilograme de austral aveau să poată fi distilate în rafinăria pe care Crey o disimulase cu mare grijă pe unul din sateliții naturali ai Praxtorului. Toate astea depindeau însă de ardoarea cu care clonele de pe Praxtor aveau să-și venereze Dumnezeul și de priceperea lor în a coace țigle din prețiosul minereu. Fiindcă asta urmărea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unei planete. abnnan - fruct din Centauri, sensibil la unde de radiofrecvență. Accun - metal lichid la temperatura corpului uman, care are proprietatea de a deveni solid atunci când este prins într-un câmp magnetic chiar și foarte slab. Stocat într-un rezervor disimulat sub pielea antebrațului drept al unui quint, accunul se poate transforma instantaneu într-o lamă dură, cu tăișul format din câteva zeci de atomi doar pe baza câmpului magnetic produs de corpul celui care o poartă. Alambicul de Dumnezeu - Artefact
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mari, cu logică ternară care acționează pseudo-inteligent datorită infecțiilor selective cu viruși produși de mătci. Sunt Considerați de administrația imperială ca o alternativă mai ieftină la Lumile Agricole. **** Pletele Sfântului Augustin Dan Doboș 1. Frații-ostași nici măcar nu încercau să-și disimuleze nemulțumirea. De când Abatele hotărâse să pronunțe consacrări numai în afara Fortăreței, paznicii nu încetaseră să se plângă, argumentând că o asemenea schimbare nu numai că nu avea precedent în istoria de 47 de generații a Abației dar reprezenta și o invitație
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
oscilează, între a cataloga decizia României ca fiind doar o decizie pripită, ilogică, neplăcută, chiar fără însemnătate, atâta vreme cât, în sine, nu reprezintă decât o consecință a unei alte decizii, adoptate la Washington, fără semnificații majore, în fapt, în spatele ei fiind disimulat fie un interes economic, fie unul de afirmare în plan internațional ca actor de importanță strategică, și a atribui gestului autorităților de la București conotații profunde, cu implicații majore pentru Rusia, în principal ca urmare a faptului că presupune afectarea echilibrului
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
unui om pentru plăcerea de a mă duce pe mine de nas. De altfel, ce dovadă aveam că murise? Nu eram medic. Îi pipăisem pulsul, îi ascultasem inima: în zilele noastre, există cu siguranță droguri sau dispozitive care permit să disimulezi pulsațiile pe o anumită durată. Nu știam nimic despre asta. dar mi se părea posibil. Dacă Baptiste Bordave ar fi fost doctor, n-ar fi fost tras pe sfoară așa de ușor. Ardeam de nerăbdare să mă întorc în apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
bine. În ceea ce mă privește, mă căsătorisem cu ea pentru că semăna cu mama ei, pentru că avea o vagă asemănare cu mine. Nu numai c-o iubeam, dar o dorea fiecare bucățică din trupul meu. Mai ales mijlocul. Nu vreau să disimulez adevăratele mele instincte sub voalul unor termeni vagi ca „dragoste“, „afecțiune“ sau „afinități spirituale“. Simbolurile literare nu sunt partea mea tare. Credeam că un fel de iradiere sau aureolă, asemănătoare celor care se conturează în jurul capului profeților, vibra la mijlocul trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
stau în întuneric. Întunericul, materia asta densă și fluidă, infiltrându-se în toate locurile și în toate lucrurile. Mă obișnuisem cu el. Numai în întuneric mi se reanimau gânduri pierdute, spaimele uitate și aceste idei înfricoșătoare și incredibile care se disimulau în nu știu ce ungher al creierului meu. Ele se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete informe și amenințătoare. Acolo, lângă perdea, stătea o nălucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
despre cum fusesem eu - mă rog, personajul - la curve, o poveste destul de încurcată și, în orice caz, lungă al dracului. Vichi mă sfătuise să scriu o parte din text pe cearceaf sau chiar pe ceva hârtii pe care să le disimulez în pat, nu puteau să-mi ofere nici o repetiție pentru că erau cu toții foarte ocupați, dar, cum spusese Beligan, eram un actor bun, așa că la treabă! Mă duc eu acasă, mă frământ ca toți dracii și hotărăsc că nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ca la ochii din cap, ne-a și atras atenția să nu care cumva să scăpăm vreuna pe jos, că ne omoară. Pretorian, un oltean dat dracului, leagă o sfoară de toarta ceșcuței și o atârnă de degetul mic, apoi disimulează sfoara, bea cafeaua și când ajunge Moni lângă el, se face că scapă ceașca, asta se duce dracului până aproape de podea, Moni se face galben, se face alb, dă să moară, amână chestia pentru câțiva ani, dar face o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
putea fi, o temporară variantă Întunecată a regizorului Elvirei Madigan. Zilele și jocul, o carte gravă, desfășurată pe toate registrele, inclusiv cel al meditației etice, oferind aproape cu fiecare frază surprizele poeziei, ale construcției de ultimă fineță, ca aceasta- care disimulează magistral În umbrele dormitorului, cu o clipă Înainte de izbucnirea dimineții, portretul În picioare al unei prezențe umane indescifrabile, bust, cavitate bucală, picioare: „Dulapul gata să se descleieze, scrumiera cariată, scaunele șchioape” (124). În altă parte, o radiografie davinciană a mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
despre ea. Gata cu relatările de la distanță. Gata cu studiile de caz- să devină la fel de vinovat ca ea, atâta doar. Și totuși, cuvintele care-i ies din gură ucid până și această posibilitate. —Trebuie să ne întoarcem. Ea nu poate disimula fracțiunea de secundă de frică. Umerii ei tresaltă, în capcana ei. Oh, suflete! spune ea. Al cui e numele ăsta? Alintul altcuiva. Vreo evadare mai veche cu care-l confundă. Nu-l vrea pe el; vrea doar să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea, a pus tare mult la suflet mărturisirea mea. Eu însă, vezi tu, am fost cât se poate de onest, așa cum mă învățase chiar Bertrand Russel. — Nu vreau să te mai văd, Kay. Îmi pare rău, dar nu-mi pot disimula sentimentele. S-a umflat de plâns: umbla prin campus cu niște cearcăne îngrozitoare sub ochii ei albaștri injectați, nu mai venea la masă, lipsea de la ore... Iar eu eram uluit, fiindcă tot timpul crezusem că eu o iubisem pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]