1,027 matches
-
narațiunilor lui Eliade, vehicolul acelei «realități iraționale». Pătrunderea în acest univers al rupturilor de nivel se săvîrșește, mai întîi, prin nuvela La Țigănci, care ne aruncă într-o lume ce-și are propriile legi, unde ni se comunică un mesaj disimulat în realitatea imediată, susceptibil de a ne ajuta să reconstituim anumite figuri și structuri mitice. Dar să nu ne lăsăm înșelați de aparențe; deși operează cu simboluri, mistere și realități ascunse, Eliade nu are nimic de-a face cu o
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
și impresia de spațiu închis amenințător pentru totdeauna. Dar nu evenimentele interesează aici, ci înfruntarea în sine, devenită “coliziune” de principii și de argumente. Declarațiile de principii se dovedesc repede a nu fi decât o “rapsodie de vorbe”, menită să disimuleze adevăratele gânduri și intenții ale personajelor. Acest fapt - disimularea gândului în dosul cuvântului, acoperirea faptelor reprobabile sub stindardele eticii - creează o atmosferă generală de suspiciune ce instituie minciuna ca variantă preferabilă a adevărului. într-o astfel de atmosferă și de
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
ansambluri destinate locuirii și vieții sociale; tensiunile generate de ideologia amestecului social; contradicția între construcția de mari ansambluri și preferința francezilor pentru locuința individuală. Standardizarea construcțiilor colective moderne face dificilă 192 aproprierea orașului de către locuitorii săi. Urbanismul progresist nu-și disimula autoritarismul. În numele transparenței, "[...] se încăpățânau să pună "bucăți de sticlă" acolo unde locatarul ar fi pus mai bucuros o bucată de perdea"193. Or, de posibilitatea de a aduce o notă personală depinde în definitiv succesul unei operațiuni de urbanism
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
incompetenți. În calitate de ingineri, ei pot să preconizeze, sau chiar să elaboreze soluții tehnice, dar în calitate de administratori ei nu mai sunt prezenți acolo pentru a aplica soluțiile tehnice [...]. În probleme de urbanism, în probleme de arhitectură, tehnocrații sunt acolo pentru a disimula faptul că un minim de tehnicitate există peste tot. Un minim de tehnicitate peste tot, dar casele rămâneau fără curent, un minim de tehnicitate, dar casele nu aveau alura celor de azi, un minim de tehnicitate, dar mijloacele de transport
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
neliniște în sufletul actorilor locali, care ar vrea să-l vadă mai mult mobilizator decât monitorizator și evaluator al proiectelor lor. Aceste declarații apar ca o modalitate zadarnică de a masca incertitudinile care macină serviciile statului în privința rosturilor lor; ele disimulează cu greu slăbiciunile propriilor mijloace. Contrar retoricii contractuale, actorii locali suspectează întotdeauna statul că încearcă să-și impună propriile vederi, că dorește "contractualizarea" soluțiilor inventariate, a unor mijloace, acțiuni sau instrumente omologate de către serviciile sale. Un adevărat parteneriat ar presupune
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
finanțate public, nu este sigur, în condițiile amplorii pe care a luat-o sistemul educativ școlar, că nu ajungem la „economii” atunci când avem mai puțini copii și mai mulți bătrâni. Și mai este ceva, și anume, o notă de ideologie disimulată într-un calcul economic. Cel puțin de la Alfred Sauvy încoace se afirmă de către reprezentanții unui curent demografic că cheltuielile pentru creșterea copiilor sunt „bune”, iar cele pentru întreținerea vârstnicilor sunt „rele”. În concluzie, oricum am privi lucrurile, cred că se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de exersare a funcției de legitimare a puterii politice, de disimulare a actelor de violență la care recurge aceasta: "prin limbaj ideologia legitimează violența când puterea recurge la aceasta, făcând-o să apară ca dreaptă, necesitate de stat, pe scurt, disimulând caracterul ei de violență"61. În strânsă legătură cu specificul ideologiei, limbajul ideologic se definește prin: * caracter explicativ (vizează prezentarea cauzelor care stau la baza unor condiții particulare, politice, economice și sociale); * caracter evaluativ (se referă la stabilirea standardelor de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și Erfurt, Napoleon îl determină pe țarul Alexandru I să-și blocheze litoralul către Anglia; în 1810, el se căsătorește cu Marie-Louise, fiica împăratului Austriei, și intră astfel în concertul familiilor domnitoare europene. Zenit aparent al acestei traiectorii, anii 1810-1811 disimulează și cele două dificultăți care totuși anunță declinul. Încă din 1805, Anglia zdrobise flota franceză la Trafalgar și ruinase orice proiect de debarcare. Lupta nemaiputînd fi decît economică, Napoleon, prin decretele de la Berlin (noiembrie 1806) și de la Milano (decembrie 1807
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
oamenilor. A. Binet, preconiza extinderea aplicării sugestiei și în general a psihoterapiei în domeniile extramedicale, și mai ales în acela al pedagogiei. La rândul ei, psihoterapia modernă, prin metodele sale atât de variate, caută și folosește în mod explicit sau disimulat idei valoroase din domeniul pedagogiei, sociologiei, eticii, filosofiei. De fapt, istoria psihoterapiei este în mod strâns corelată cu istoria culturii, iar pe un plan mai general, psihoterapia include concepția despre om a epocii și rolul lui în societate. Metodă terapeutică
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
explica totul, dar pe de altă parte ea vrea să explice totul. Sunt foarte rare cazurile când, în fața misterului nepătruns, savantul își declară cu modestie insuficiența mijloacelor. Orgoliul îi face pe cei mai mulți să construiască aparențe ale adevărului, sub care se disimulează de obicei neajunsurile științei care, în realitate, e limitată ca orice lucru omenesc. Problema inspirației îi determină pe psihologi la subterfugiul de a degrada transcendentul și de a-l confunda în imanent, crezând că astfel îl transformă în obiect de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spaimă". Toate cumulate sînt motive de a așeza Craii... pe raftul cărților nepieritoare, unde stau sculpturile. "Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental". Două mari împărății se întemeiază pe umerii personagiilor mateiene. Împărății dragi și în consonanță cu universul barbian: "Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anume fapte și judecăți care-l privesc de-a dreptul și a căror cunoaștere l-ar jigni peste măsură de dureros. Durata și buna funcționare a acestor conspirații prietenești sînt garantate deopotrivă de cătră conspiratori, cari, ca oameni ce sînt, disimulează natural și automatic, și de cătră protejatul și răsfățatul pe care el îl țin captiv, fiindcă și el, ca om ce este, primește neturburat de gîndiri critice aprobările chiar cît de deocheate ale cercului". Care dintre noi nu-i părtaș
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
liminar, tocmai sacrificarea eului superficial, temporal, sugestie pe care textul poesc - "Manuscris găsit într-o sticlă" -, la care se face aluzie aici, o conține de asemenea 18, pentru a-și regăsi, astfel eul profund. Sub eul factice și superficial, se disimulează un altul, pur și originar, o conștiință concentrată asupra ei înseși, în continuă stare de uimire, totdeauna gata să iasă la lumină. Acesta este și adevăratul creator al operei de artă19. Edgar Poe așază experiență acestei "limite" în schema tragică
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cuvintele (exceptând numele proprii) desemnează genuri. Cuvântul, care nu desemnează decât funcția cea mai comună și aspectul cel mai banal al lucrului, se insinuează între el și noi, ascunzându-i formă de ochii noștri, dacă această formă nu s-a disimulat deja, în spatele nevoilor, care au creat cuvântul însuși. Acestea nu sunt doar obiecte exterioare, acestea sunt, de asemenea, propriile noastre stări de spirit care se dezbrăca pentru noi de ceea ce este mai intim, personal, de trăire autentică. Când încercăm iubirea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
spectatorul, în viața cotidiană îcea adevăratăă simulantul (și as-cun-de îcu grijă intenția). Simularea implică un comportament intenționat de inducere în eroare a celorlalți pentru a obține avantaje de ordin moral, psihologic, juridic sau chiar material. Disimularea este „acțiunea de a disimula și rezultatele ei, camuflare, mascare“. A disimula înseamnă a as-cun-de adevărata față a unui lucru, a unei situații, a camufla, Disimularea înseamnă „ascundere, prefăcătorie, fățărnicie, ipocrizie, o activitate îo situațieă care are aparența unui lucru real deși aceasta nu există
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
și as-cun-de îcu grijă intenția). Simularea implică un comportament intenționat de inducere în eroare a celorlalți pentru a obține avantaje de ordin moral, psihologic, juridic sau chiar material. Disimularea este „acțiunea de a disimula și rezultatele ei, camuflare, mascare“. A disimula înseamnă a as-cun-de adevărata față a unui lucru, a unei situații, a camufla, Disimularea înseamnă „ascundere, prefăcătorie, fățărnicie, ipocrizie, o activitate îo situațieă care are aparența unui lucru real deși aceasta nu există. Deși asemănătoare, noțiunile „simulare” și „disimulare” a
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
tot cea veche, dogmatică, marxistă. Ceea ce se vede cu ochiul liber și prin faptul că ideile și obiecțiile opoziției sunt tratate totdeauna cu aroganță, suficiență, ironie și agresivitate abia disimulată. Mimează totuși obiectivitatea (falsă), dar nu reușește niciodată să-și disimuleze zelul propagandistic (real). Aceste ticuri sunt reținute uneori și de opinia critică a presei 11. Tipul nr. trei este expresia perimată, agresivă și sumbră a ideologului oficial, care a pierdut definitiv poziția dominantă și acum este nevoit să se apere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
personalități străine de mâna a treia. Rămâne, mai ales, viu preocupat de cultivarea relațiilor sale strict oficiale, participant decorativ și inexpresiv la tot felul de vizite și delegații, colocvii, congrese. Micul său lustru diplomatic nu-i poate totuși ascunde vidul disimulat în forme solemne. Și nici carierismul vătuit și birocratizarea până și a surâsurilor convenționale. Când un scriitor sau artist pătrunde, într-un fel sau altul, în străinătate și dincolo de sferele oficiale, el nu-și poate ascunde agasarea, încordarea acră a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Orizontul misterului este unul întreținut în mod strategic, iar revelarea devine un drum fără sfârșit. Blaga explicitează acest lucru pe parcursul lucrării. Să urmărim. Pentru că o cunoaștere pozitiv-adecvată este definitiv interzisă, cunoașterea individuată nu are decât două posibilități: fie de a disimula misterele existențiale, fie de a se instala în aceste mistere ca atare. În ambele cazuri, spune Blaga, cunoașterea individuată nu face altceva decât o convertire a misterelor, fără însă a le schimba statutul fundamental. Prin actele sale, cunoașterea apără, de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înțelege: "Obiectul poemului - spune Alonso - nu poate fi expresia realității imediate și superficiale, ci a realității iluminate de claritatea plină de fervoare a Poeziei: realitate profundă, ascunsă îndeobște în viață, neintuibilă decât prin intermediul facultății poetice și inexprimabilă"11. Profunzimea se disimulează în chiar semnificațiile și imaginile prin care ea apare, dar pentru a putea vorbi de apariție trebuie ca ceva să iasă din ascunsul inaparent, să dea de văzut și de înțeles, să ia cuvântul așa cum ar lua lumină. De aceea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de conviețuire. Nu se știe care dintre cei doi oponenți - rezolvitorii de probleme, sau problematicii - avea mai multă nevoie de celălalt; detectarea conflictelor constituia rațiunea de a fi a unei categorii sociale cu atât mai cuprinzătoare cu cât ele se disimulau mai deplin în firesc. Faptul că o asemenea rezolvare nu reprezenta decât o nouă și dureroasă înfrângere a rezistenților, capabilă să-i incite la remobilizare, nu părea să descurajeze optimismul emanat compulsiv la nivel central. Nu numai optimismul, dar și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de partea fapticului împlinit. Cu cât sunt mai pure, mai golite de substanță, cu atât stârnesc un ecou mai nefiresc la rostogolirea lor prin lume înspre realizare, ceea ce, desigur, face să crească bănuielile și vigilența la adresa lor. Dacă s-ar disimula sub aparența nocivității de rând - tolerabile, deși nedorite - ce continuă un curs deja existent al lucrurilor în loc să-l întrerupă, periplul lor ar scăpa, poate, mai puțin cenzurat. Pentru a debuta fructuos în lume, un început foarte diferit trebuie mai întâi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ochii care nu se văd își recapătă o inocentă cruzime veridică, un soi de capacitate pierdută de-a detecta deplasarea înspre roșu a microuniversului cândva familiar lor și, prin asta, de a-i compromite involuntar iluzoria zugrăveală incoloră. Căci transparența disimulează roșul de fond al rupturii; netocită de obișnuință, privirea tinde să redevină pătrunzătoare, ascuțindu-se întru întâmpinarea necunoscutului, gata de contraatac. Avea emoții. Ultima fotografie primită de la vechea ei prietenă cu trei-patru ani în urmă era mai mult un peisaj
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sigure nu privește direct la soare. − Mă-ntreb de ce torera pare totuși să-i întindă sabia; dacă-i cum zici tu, nu-l împuternicește îndeajuns prin revărsarea ei de splendoare? Arma e cumva superfluă. − Tocmai asta o face aptă sa disimuleze necesitatea supremă. Cred că arma e-o rază din panoplia personală a torerei oferită echitabil întru înnobilarea luptei. Conștientă de puterea excesivă a seducției ce o exercită, ea îi dăruiește Minotaurului estoca; ascuțișul ei l-ar putea izbăvi de monstruozitate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
necesitate pe care toreadorul nu face decât s-o slujească - atât de pasiv încât frizează inocența. Neclintit, depersonalizat, epurat de agitația pasiunilor, fraternizat funerar cu victima, marele stil iese la iveală în primirea finală a adevărului. La apogeu, arta își disimulează măiastru artificiul în înțepenirea asta impunătoare, recită Ondine cu ochii pierduți în gol. − Doamne, ce ți-au făcut legumele alea pe care atât le-ai grădinărit prin Centrul de asistență socială? Mă înspăimânți! strigă Trees. − Ei, asta-i! N-are
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]