1,157 matches
-
toleranței la glucoză sau diabet zaharat tip 2, hipertrigliceridemie și modificări cantitative și calitative proaterogene ale lipoproteinelor plasmatice, scăderea HDL-colesterolului, hipertensiune arterială, reducerea fibrinolizei și microalbuminurie [Basdevant et al., 1998; Reaven et al., 2002]. Amplificarea factorilor de risc tradiționali (HTA, dislipidemia, tulburările hemostazei etc.) de către insuficiența renală este crucială. Există puține dovezi referitoare la beneficiile măsurilor de intervenție asupra factorilor de risc cardiovascular la pacienții diabetici uremici. Unele cercetări au sugerat că un bun control glicemic în predializă și în dializă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
rezultatele studiilor HOPE și LIFE din populația generală, pentru tratamentul HTA se recomandă folosirea inhibitorilor ECA și a antagoniștilor receptorului angiotensinei II. De asemenea, beta-blocantele sunt benefice în ameliorarea funcției cardiace și a supraviețuirii [Zuanetti et al., 1997]. Valoarea corectării dislipidemiei prin tratament cu statine nu a fost demonstrată. Tratamentul adecvat al anemiei cu rHu-EPO este important, deoarece pacienții diabetici cu IRC au o anemie mai precoce și mai severă decât non-diabeticii [Dikow et al., 2002]. Diabetul zaharat la pacienții cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
în plan terapeutic, în absența dovezilor directe, experții nefrologi recurg la extrapolarea rezultatelor studiilor intervenționale de la pacienții diabetici non-renali. Pe această bază, se recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
se recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă la 70-100% dintre pacienți. Este direct proporțională cu nivelul proteinuriei și invers proporțională cu albuminemia [Appel et al., 1985; Kaysen et al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă la 70-100% dintre pacienți. Este direct proporțională cu nivelul proteinuriei și invers proporțională cu albuminemia [Appel et al., 1985; Kaysen et al., 1987
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
apo-C II (un activator al enzimei). (4) Reducerea funcției receptorului LDL. (5) Creșterea sintezei de HDL3 și un defect în sinteza HDL2. Pe de altă parte, tratamentul corticosteroid, frecvent folosit în SN, induce o hiperlipidemie mixtă, aterogenă. Riscul aterogen al dislipidemiei din sindromul nefrotic este controversat. Datele publicate până în prezent sunt contradictorii. Rolul anomaliilor lipidice este dificil de stabilit, având în vedere asocierea în cadrul SN a numeroși alți factori aterogeni, precum hipertensiunea arterială, tulburările coagulării plasmatice, insulinorezistența, inflamația, disfuncția endotelială [Dogra
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
Dogra et al., 2002] și ameliorată după tratament cu statine [Dogra et al., 2002]. Tratamentul hiperlipidemiei secundare SN constă, în primul rând, în tratamentul etiologic și patogenic al nefropatiei. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, reducând proteinuria, determină și ameliorarea dislipidemiei [Olbricht et al., 1999]. în ceea ce privește regimul alimentar, un grup de cercetători italieni a demonstrat că nu numai restricția lipidică în sine, dar și modificarea calitativă a grăsimilor și a proteinelor alimentare este importantă. Dieta vegetariană, bazată pe soia și ulei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
în ceea ce privește regimul alimentar, un grup de cercetători italieni a demonstrat că nu numai restricția lipidică în sine, dar și modificarea calitativă a grăsimilor și a proteinelor alimentare este importantă. Dieta vegetariană, bazată pe soia și ulei de pește poate ameliora dislipidemia și proteinuria [DAmico et al., 1991, 1992; Gentile et al., 1993]. Totuși, numai măsurile dietetice nu sunt suficiente pentru controlul dislipidemiei, aproape în toate cazurile fiind necesară și administrarea de medicamente hipolipemiante. Studii cu agenți hipolipemianți în SN sunt puține
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
a grăsimilor și a proteinelor alimentare este importantă. Dieta vegetariană, bazată pe soia și ulei de pește poate ameliora dislipidemia și proteinuria [DAmico et al., 1991, 1992; Gentile et al., 1993]. Totuși, numai măsurile dietetice nu sunt suficiente pentru controlul dislipidemiei, aproape în toate cazurile fiind necesară și administrarea de medicamente hipolipemiante. Studii cu agenți hipolipemianți în SN sunt puține și pe loturi mici de pacienți. Inhibitorii HMG-CoA reductazei (statinele) au o bună eficiență în reducerea atât a colesterolemiei, cât și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
Ei pot fi și periculoși, deoarece, în prezența hipoalbuminemiei din SN, fracția lor plasmatică liberă este crescută, determinând un risc important de miozită, astfel încât trebuie folosite doze mai reduse. Indicația tratamentului hipolipemiant în SN este discutabilă, atâta vreme cât riscul vascular al dislipidemiei și efectul terapiei asupra morbi-mortalității nu sunt lămurite. în orice caz, acest tratament nu trebuie inițiat decât după o anumită perioadă de urmărire, în situația în care SN nu are tendință de regresie. Dislipidemia este o trăsătură aproape constantă în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
este discutabilă, atâta vreme cât riscul vascular al dislipidemiei și efectul terapiei asupra morbi-mortalității nu sunt lămurite. în orice caz, acest tratament nu trebuie inițiat decât după o anumită perioadă de urmărire, în situația în care SN nu are tendință de regresie. Dislipidemia este o trăsătură aproape constantă în sindromul nefrotic, direct proporțională cu severitatea acestuia, având multiple mecanisme patogenice. Alterările lipidice se caracterizează prin hipercolesterolemie totală și hiper-LDL-colesterolemie, hipertrigliceridemie, creșterea sdLDL și a Lp(a). Aceste anomalii lipidice sunt, toate, recunoscute ca
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
direct proporțională cu severitatea acestuia, având multiple mecanisme patogenice. Alterările lipidice se caracterizează prin hipercolesterolemie totală și hiper-LDL-colesterolemie, hipertrigliceridemie, creșterea sdLDL și a Lp(a). Aceste anomalii lipidice sunt, toate, recunoscute ca aterogene în populația generală, dar riscul cardiovascular al dislipidemiei este dificil de apreciat la pacienții cu sindrom nefrotic, în absența studiilor mari, prospective. Tratamentul hiperlipidemiei constă, în primul rând, în tratamentul nefropatiei cauzale, dar dieta și medicația hipolipemiantă (în special statinele) ar putea fi adjuvante utile. Dislipidemia la pacienții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
cardiovascular al dislipidemiei este dificil de apreciat la pacienții cu sindrom nefrotic, în absența studiilor mari, prospective. Tratamentul hiperlipidemiei constă, în primul rând, în tratamentul nefropatiei cauzale, dar dieta și medicația hipolipemiantă (în special statinele) ar putea fi adjuvante utile. Dislipidemia la pacienții hemodializați Prevalența și caracterizarea dislipidemiei la pacienții hemodializați (HD) încă din stadiile precoce ale insuficienței renale cronice (IRC) pot fi detectate anomalii calitative ale lipidelor plasmatice, dar hiperlipidemia propriu-zisă survine în IRC avansată și persistă și după inițierea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
la pacienții cu sindrom nefrotic, în absența studiilor mari, prospective. Tratamentul hiperlipidemiei constă, în primul rând, în tratamentul nefropatiei cauzale, dar dieta și medicația hipolipemiantă (în special statinele) ar putea fi adjuvante utile. Dislipidemia la pacienții hemodializați Prevalența și caracterizarea dislipidemiei la pacienții hemodializați (HD) încă din stadiile precoce ale insuficienței renale cronice (IRC) pot fi detectate anomalii calitative ale lipidelor plasmatice, dar hiperlipidemia propriu-zisă survine în IRC avansată și persistă și după inițierea terapiei de supleere renală, indiferent de metoda
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
precoce ale insuficienței renale cronice (IRC) pot fi detectate anomalii calitative ale lipidelor plasmatice, dar hiperlipidemia propriu-zisă survine în IRC avansată și persistă și după inițierea terapiei de supleere renală, indiferent de metoda folosită (HD, dializă peritoneală sau hemofiltrare). Prevalența dislipidemiei este mai mare la pacienții HD decât în populația generală 60-80%, după diferite studii [Kasiske et al., 1998; Brunzell et al., 1977]. Ea este independentă de factori ca istoricul de SN, diureza restantă ori alte complicații ale uremiei (anemia, osteodistrofia
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
componentele acestui profil lipidic (resturile de VLDL, IDL și sd-LDL crescute, HDL-colesterolul scăzut) reprezintă, fiecare în parte, factori aterogeni independenți [Weintraub et al., 1992; Gardner et al., 1996; Griffin et al., 1994]. Există mai multe ipoteze privind cauzele și aterogenitatea dislipidemiei din IRC: 1. Creșterea sintezei de apoB [Kasiske et al., 1991]. 2. Reducerea catabolizării VLDL de către enzimele lipolitice: lipoprotein-lipaza (LPL) [Arnadottir et al., 1995] și triglicerid-lipaza hepatică (HTGL) [Applebaum-Bowden et al., 1979]. Scăderea activității LPL determină reducerea catabolizării chilomicronilor și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
o substanță implicată în transportul acizilor grași [Guarnieri et al., 1987], ale cărei niveluri plasmatice și musculare sunt scăzute în IRC terminală [Moorthy et al., 1983] este un factor presupus implicat în creșterea trigliceridemiei, dar această ipoteză este controversată. Semnificația dislipidemiei ca factor de risc Studiile realizate până în prezent referitoare la relația dintre profilul lipidic și ateroscleroză la pacienții HD [Brunzell et al., 1977; Ponticelli et al., 1978; Hahn et al., 1983; DElia et al., 1993; Kimura et al., 1999] au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
hepatopatii) se însoțesc de o scădere a sintezei de colesterol și determină de asemenea creșterea mortalității [Corti et al., 1997; Ritz et al., 1996]. Fenomenul poate limita relevanța unor studii care urmăresc relația colesterol-boală vasculară-mortalitate [Baigent et al., 2000]. Evaluarea dislipidemiei în practica curentă Dat fiind profilul lipidic aterogen complex, caracteristic pacienților HD, evaluarea riscului cardiovascular la această populație ar necesita analize biochimice mai sofisticate decât simpla măsurare a nivelului colesterolului total și a LDL-colesterolului. Din păcate, dozarea tuturor lipoproteinelor (resturi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
alte anomalii lipidice (colesterol total crescut, trigliceride crescute și/sau HDL-colesterol scăzut) trebuie investigat pentru eventuale boli asociate, precum hipotiroidism, icter obstructiv, diabet, și chestionat cu privire la consumul de alcool și al unor medicamente ca steroizi anabolizanți, corticosteroizi ori progestative. Tratamentul dislipidemiei la pacienții HD în populația generală, cercetări clinice și epidemiologice au arătat că LDL-colesterolul crescut este un factor predictiv major de complicații cardiovasculare [LaRosa et al., 1990]. în plus, studii recente au demonstrat că măsurile terapeutice care scad nivelul LDL-colesterolului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
există puține dovezi că LDL-colesterolul ar reprezenta un factor de risc cardiovascular similar cu cel observat în populația generală. în plus, la această categorie de pacienți nu există până în prezent studii intervenționale randomizate și controlate care să demonstreze că tratamentul dislipidemiei ar reduce incidența afectării cardiovasculare. Pe de altă parte, tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei are aceeași eficacitate și tolerabilitate ca și în populația generală. Din aceste considerente, majoritatea autorilor sunt de acord că, la pacientul uremic cu dislipidemie, conduita
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
tratamentul dislipidemiei ar reduce incidența afectării cardiovasculare. Pe de altă parte, tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei are aceeași eficacitate și tolerabilitate ca și în populația generală. Din aceste considerente, majoritatea autorilor sunt de acord că, la pacientul uremic cu dislipidemie, conduita diagnostică și terapeutică trebuie să se bazeze, prin extrapolare, pe recomandările emise de experții europeni (Joint European Societies) sau americani (National Cholesterol Education Program NCEP) pentru populația generală. Chestiunea esențială rămâne însă în ce grupă de risc trebuie încadrat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
primară, nivelul-țintă al LDL-colesterolului fiind, în acest caz, sub 130 mg/dl. în sfârșit, trebuie să se țină seama că, la pacienții HD, LDL-colesterolul poate reprezenta un obiectiv terapeutic insuficient sau inadecvat, deoarece el nu este un element caracteristic al dislipidemiei la această populație. La pacienții cu LDL-colesterol > 100 mg/dl sau trigliceride > 180 mg/dl trebuie inițiate măsuri de modificare a stilului de viață. Se recomandă realizarea de anchete sau jurnale alimentare privind cantitatea și tipul de grăsimi consumate. Aceste
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
lipoproteinemia postprandială la pacienții non-renali [Weintraub et al., 1988]. Acidul eicosapentanoic scade nivelul plasmatic al resturilor de lipoproteine și previne peroxidarea LDL in vivo la pacienții dializați. Exercițiile fizice, dacă pot fi tolerate și menținute pe termen lung, pot ameliora dislipidemia și toleranța la glucoză [Harter et al., 1985; Goldberg et al., 1980, 1986]. Măsurile de restricție calorică pentru controlul greutății corporale sunt riscante, putând duce la malnutriție. De obicei, la pacienții dializați, grăsimea subcutanată este redusă în raport cu indicele de masă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
ale HDL sunt alterate [Al Saady et al., 1999]. Deși unele studii clinice sugerează că creșterea HDL reduce riscul cardiovascular, cercetări suplimentare în legătură cu HDL și inflamația sunt necesare înainte de a se putea formula recomandări cu privire la indicațiile tratamentului pentru creșterea HDL. Dislipidemia la pacienții cu dializă peritoneală Față de pacienții HD, pacienții cu dializă peritoneală (DP) prezintă un profil lipidic diferit, într-o oarecare măsură, și mai aterogen [Avram et al., 1989; Lindholm et al., 1986; Horkko et al., 1994; Webb et al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
1991], pe de o parte, și cardiopatia ischemică, pe de altă parte. în schimb, alți autori nu au identificat colesterolul ca factor de risc de mortalitate cardiovasculară [Prichard et al., 1996; Rostand et al., 1991; Lowrie et al., 1995]. Tratamentul dislipidemiei la pacienții cu dializă peritoneală (DP) Strategia tratamentului. Ca și la pacienții hemodializa]i, recomandările de tratament al dislipidemiei la pacienții cu DP sunt în funcție de nivelul de risc la care situăm acești pacienți. Dacă admitem a priori că toți pacienții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]