1,603 matches
-
faptul că nu este întotdeauna ușor de decis dacă constituenții dislocați își păstrează poziția de bază sau sunt deplasați în periferia vP; sub analiza propusă însă, nu poziția ocupată de constituenții dislocați este importantă, ci poziția verbului, întrucât considerăm că dislocarea apare ca efect al poziției joase ierarhic a verbului. În exemplul cu dislocare propus spre exemplificare mai jos, auxiliarul verifică trăsătura de mod (indicativ) prin INSERARE, iar infinitivul verifică trăsăturile de timp (viitor) și aspect (imperfectiv) prin ACORD la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poziția de bază sau sunt deplasați în periferia vP; sub analiza propusă însă, nu poziția ocupată de constituenții dislocați este importantă, ci poziția verbului, întrucât considerăm că dislocarea apare ca efect al poziției joase ierarhic a verbului. În exemplul cu dislocare propus spre exemplificare mai jos, auxiliarul verifică trăsătura de mod (indicativ) prin INSERARE, iar infinitivul verifică trăsăturile de timp (viitor) și aspect (imperfectiv) prin ACORD la distanță. (164) (...) veți cu adevăr afla (...)(PO.1582: 10) (165) MOODP qp MOOD0 TP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
3]qp T0 ASPP [IT][Viitor][2] qp ASP0 FOCP [iAsp][Imp][1] qp PP FOC' 4 qp ACORD ACORD FOC0 vP qp cu VP .... veți adevăr afla [uMood][Ind][3] [uAsp][Imp][1] [uT][Viitor][2] Celelalte situații de dislocare (cu clitic pronominal, cu complementizatori ca să și a) se derivă într-o manieră identică, cu excepția faptului că, în absența auxiliarului, toate trăsăturile din domeniul verbal se verifică prin ACORD la distanță. Procesul de ACORD la distanță reflectă un stadiu arhaic
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din perspectivă formală, relația dintre verb și centrele din domeniul flexionar IP se stabilește prin ACORD la distanță. În schimb, în limbile romanice, necesitățile de instanțiere paradigmatică forțează deplasarea verbului în afara domeniului vP către proiecțiile din domeniul flexionar. Structurile cu dislocare din româna veche (și probabil unele dintre structurile discutate și pentru alte limbi romanice vechi, v. §4.1 supra) nu reprezintă altceva decât un caz în care procesul de ACORD nu se corelează automat cu deplasarea verbului ca în româna
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
arătarea [a dooavenireei lui] (CC2.1581: 536) Arhitectura grupului nominal adoptată este cea din (167) (v. §II.2), iar fenomenul de ACORD la distanță primește formalizarea din (168) (pentru exemplul (166c)); se poate observa analogia cu structura propusă pentru derivarea dislocării în (165). (167) DP > DEMP > QP > (> NUMP >) NP (168) DP ei D QP [i+def] [1]ei CardP Q' ei P NP [u+def] [1] 4 zece cuvintele ACORD Diacronic, structurile din (166) au fost eliminate: structurile în care adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1650: 8r) Deci unde-ț va plăcea ție loc, acolo te sălășluiaște tu și muiarea ta (PI.~1650: 6v) Scoală și ia coconul și pre muma Lui și te du în pământul lui Israil (NT.1648: 4v) 4.3.2 Dislocarea predicatului complex Un alt fenomen de dislocare discutat în bibliografie (Todi 2001: 114 pentru cronicile muntenești; Stan 2013: 283; Nicolae și Niculescu 2016) este interpolarea de constituenți în structura predicatelor complexe; ne referim la structura alcătuită din verbul a putea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ție loc, acolo te sălășluiaște tu și muiarea ta (PI.~1650: 6v) Scoală și ia coconul și pre muma Lui și te du în pământul lui Israil (NT.1648: 4v) 4.3.2 Dislocarea predicatului complex Un alt fenomen de dislocare discutat în bibliografie (Todi 2001: 114 pentru cronicile muntenești; Stan 2013: 283; Nicolae și Niculescu 2016) este interpolarea de constituenți în structura predicatelor complexe; ne referim la structura alcătuită din verbul a putea plus infinitiv scurt verbal, ilustrată prin exemple
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniul vP/VoiceP este un domeniu fazal (Chomsky 2001, 2008; v. §II.2.2 pentru prezentarea conceptului), constituenții interpolați între verbul modal putea și infinitivul scurt verbal din (171) sunt găzduiți în periferia internă propozițională. Pe scurt, spre deosebire de structurile cu dislocare discutate în secțiunile anterioare, în structura de față ridicarea verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie, ci nu este nici măcar posibilă (după cum arată incompatibilitatea infinitivului cu semiadverbul aspectual mai), ceea ce explică faptul că structurile din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu este nici măcar posibilă (după cum arată incompatibilitatea infinitivului cu semiadverbul aspectual mai), ceea ce explică faptul că structurile din (171) (mai puțin (171c)) sunt pe deplin gramaticale în româna modernă și contemporană 49. Scurta discuție despre predicatele complexe arată că fenomenul dislocării nu a fost eliminat întru totul în trecerea de la româna veche la româna modernă, ci mai degrabă că au fost eliminate formele de dislocare bazate pe procesul de ACORD la distanță. Dislocarea se păstrează în structuri în care are ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplin gramaticale în româna modernă și contemporană 49. Scurta discuție despre predicatele complexe arată că fenomenul dislocării nu a fost eliminat întru totul în trecerea de la româna veche la româna modernă, ci mai degrabă că au fost eliminate formele de dislocare bazate pe procesul de ACORD la distanță. Dislocarea se păstrează în structuri în care are ca sursă alte procese decât ACORDUL la distanță. 4.4. Relevanța fenomenului examinat Dispariția majorității structurilor bazate pe ACORD la distanță (dislocarea nucleului verbal, articolul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Scurta discuție despre predicatele complexe arată că fenomenul dislocării nu a fost eliminat întru totul în trecerea de la româna veche la româna modernă, ci mai degrabă că au fost eliminate formele de dislocare bazate pe procesul de ACORD la distanță. Dislocarea se păstrează în structuri în care are ca sursă alte procese decât ACORDUL la distanță. 4.4. Relevanța fenomenului examinat Dispariția majorității structurilor bazate pe ACORD la distanță (dislocarea nucleului verbal, articolul hotărât inferior, gerunziul cu procliză pronominală) arată că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
eliminate formele de dislocare bazate pe procesul de ACORD la distanță. Dislocarea se păstrează în structuri în care are ca sursă alte procese decât ACORDUL la distanță. 4.4. Relevanța fenomenului examinat Dispariția majorității structurilor bazate pe ACORD la distanță (dislocarea nucleului verbal, articolul hotărât inferior, gerunziul cu procliză pronominală) arată că angajarea în relații sintactice nonlocale (i.e. în condițiile în care diferiți constituenți apar între cele două unități - aflate în raport de c-comandă - care stabilesc relația de ACORD) nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
conjunct (e.g. du-te și îlspală; v., pentru detalii §§III.3.2; III.3.5). Întrebarea firească este care este sursa acestei disparități. În structurile eliminate diacronic, ACORDUL este legat de instanțierea morfologiei: a morfologiei de mod, timp, aspect pentru dislocarea nucleului verbal; a morfologiei definite pentru articolul hotărât inferior; a morfologiei nonfinite pentru gerunziul cu procliză pronominală. În schimb, în construcția cu imperativ și procliză pronominală, ACORDUL la distanță este legat de verificarea trăsăturii [+directiv], o trăsătură care nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și centrele funcționale din domeniul flexionar se stabilește prin ACORD la distanță. În trecerea la limbile romanice, slăbirea morfofonologică a flexiunii verbale conferă un grad mai slab de instanțiere paradigmatică, ceea ce determină apariția deplasării V-la-I ca mecanism compensator. Structurile cu dislocare din româna veche nu sunt altceva decât un reziduu al unei gramatici în care satisfacerea morfologiei se realiza în principal prin ACORD la distanță (alternativă la deplasarea sintactică), gramatică "resetată" ca efect al slăbirii morfologiei. 5. Negocierea unei gramatici În
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
reziduală" se poate aplica și structurilor cu deplasare V-la-C din româna veche. (iv) Pe lângă opțiunile de deplasare V-la-I (strategia generală) și V-la-C (gramatica V2 reziduală), româna veche prezintă și opțiunea arhaică de a păstra verbul în domeniul vP, manifestată ca dislocare a nucleului propozițional (cea mai frecventă formă de dislocare fiind cea a formelor compuse cu auxiliar). Trăsăturile sintactice ale centrelor funcționale se verifică prin procesul de ACORD la distanță. Din punct de vedere diacronic, procesul de ACORD la distanță a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din româna veche. (iv) Pe lângă opțiunile de deplasare V-la-I (strategia generală) și V-la-C (gramatica V2 reziduală), româna veche prezintă și opțiunea arhaică de a păstra verbul în domeniul vP, manifestată ca dislocare a nucleului propozițional (cea mai frecventă formă de dislocare fiind cea a formelor compuse cu auxiliar). Trăsăturile sintactice ale centrelor funcționale se verifică prin procesul de ACORD la distanță. Din punct de vedere diacronic, procesul de ACORD la distanță a fost eliminat în toate contextele în care are a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrelor funcționale se verifică prin procesul de ACORD la distanță. Din punct de vedere diacronic, procesul de ACORD la distanță a fost eliminat în toate contextele în care are a face cu verificarea morfologiei, atât în domeniul verbal (prin dispariția dislocării nucleului propozițional), cât și în domeniul nominal (articolul hotărât inferior, v. Cornilescu și Nicolae 2011a). Influența modelelor / textelor străine (v) Am abordat două aspecte privitoare la relația dintre textele românești vechi și modelele / textele străine, având în permanență în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din domeniul flexionar prin ACORD la distanță - procesul de ACORD la distanță a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din domeniul flexionar prin ACORD la distanță - procesul de ACORD la distanță a fost eliminat diacronic în toate contextele în care are a face cu verificarea morfologiei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
marked order. Significantly, during this period the marked and unmarked orders were not however necessarily synonymous, but could encode a meaningful contrast". 4 Poletto (2014: §1.2.1) distinge structurile AUX - SUBIECT - VERB LEXICAL din italiana veche de structurile cu dislocare / interpolare din italiana veche, din portugheza veche (Martins 2002) (și, putem adăuga, din româna veche, v. Dragomirescu 2013b): în aceste structuri, spre deosebire de alte construcții cu dislocare analizate în Poletto (2014: cap. 2), subiectul ocupă poziția [Spec, TP], iar auxiliarul se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2.1) distinge structurile AUX - SUBIECT - VERB LEXICAL din italiana veche de structurile cu dislocare / interpolare din italiana veche, din portugheza veche (Martins 2002) (și, putem adăuga, din româna veche, v. Dragomirescu 2013b): în aceste structuri, spre deosebire de alte construcții cu dislocare analizate în Poletto (2014: cap. 2), subiectul ocupă poziția [Spec, TP], iar auxiliarul se deplasează în domeniul C, la stânga subiectului, satisfăcând astfel regula V2. 5 Ledgeway (2008) demonstrează că, în napolitana veche, regula V2 se poate satisface nu numai prin
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
century, or perhaps, given the figures from Calvin [...], the 1530s, French was no longer a V2 language" (Roberts 1993: 199). 11 Fenomenul a fost denumit interpolare (engl. interpolation) de filologul Winthrop Holt Chénery (Poole 2007), cu referire la structuri cu dislocare care implică pronumele clitice și verbul; un alt termen care circulă, extins de la analiza limbilor germanice și la analiza altor limbi este engl. scrambling. Vom folosi în continuare termenul dislocare, consacrat în bibliografia românească (v. Dragomirescu 2013b). 12 Româna modernă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Winthrop Holt Chénery (Poole 2007), cu referire la structuri cu dislocare care implică pronumele clitice și verbul; un alt termen care circulă, extins de la analiza limbilor germanice și la analiza altor limbi este engl. scrambling. Vom folosi în continuare termenul dislocare, consacrat în bibliografia românească (v. Dragomirescu 2013b). 12 Româna modernă permite doar interpolarea adverbelor clitice (Dobrovie-Sorin 1994; Avram 1999; Alboiu 2002; Ledgeway 2015a; Mîrzea Vasile 2015), care au statut de centru (elemente X0): (i) a. A cam greșit. b. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mai) cerut o țuică. 13 Structura cu recomplementarea complementizatorului să (v. Fontana 1993:163-165 pentru definirea termenului recomplementare, care circulă și sub denumirea dublarea complementizatorului) este atestată din româna veche (i) și păstrată în româna modernă. Aceste structuri nu reprezintă dislocări de tipul celor discutate în această secțiune; cele două ocurențe ale complementizatorului să marchează lexicalizarea ambelor poziții de complementizator (FORCE 0 și FIN0), la fel ca în structura (ca... să); astfel, constituenții plasați între cele două lexicalizări ale complementizatorului să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu cumva să aibă smenteală (DÎ.1600: XXXIII; XXXIV) b. să nu cumva truda noastră și usteneala săpiiardem (CC2.1581: 19) c. să nu cumva săsă tâmple să fie neștine svătuit și amăgit de vicleșugul șearpelui (VRC.1645: IIr) 14 Dislocarea structurii modale putea + infinitiv scurt verbal, înregistrată în româna veche (i), s-a păstrat în oarecare măsură în trecerea la româna modernă (ii); aceste construcții, în care verbul putea a fost etichetat ca "semiauxiliar" (Guțu Romalo [1956] 2005), au o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]