5,812 matches
-
cu tangajul bărcii și cu apa de mare care încă-mi mai picura din haine. — A, bună! M-am întors ca să urmăresc direcția privirii doctorului. Ian se apropie împleticit de marginea bălții pe care o lăsasem și se așeză. Cuvântul dispreț nu prea făcea dreptate expresiei afișate de motan. — Îmi pare rău, am spus, știind că nu era de ajuns. — Cum te mai simți, Toto? zise doctorul, aplecându-se spre el cu un zâmbet incredibil, prea larg. E suficient de cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deformat realitatea noastră, tovarășa Marievici, vezi numai partea rea. Nu-i sănătos. Contradicțiile societății, spune și Tovarășul Secretar General, sînt normale. Noi aicea..." I-aș zice cîteva de la obraz, dar mi-e silă. Din timp în timp, sila (dublată de dispreț) mă face să nu mai reacționez cum ar trebui să reacționez. La ce bun? Staliniștii ("un antisovietic este un dușman al poporului" a devenit "un antiamerican este un antiromân") metamorfozați în aprigi agenți de influență compromit, năclă... Reportera îmi prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el pe Rusalin pentru "practici nesănătoase". "Dumb am Dumber". Prostul și prostovanul, a rîs de ei Rusalin Pop. Pe Dumber l-a înjurat de seceră și ciocan sau așa ceva, în plenul unui vernisaj. Turcitu îl acuzase iarăși de aroganță și dispreț, dublat de rea intenție față de realizările-noastre-noi. Rusalin n-a cedat: "Eu nu fac pictură raională". Ce dictatură de ageamiu ridicol practica Turcitu, dovedește din nou Russ că-mi urmărește gîndurile. Să nu crezi că-n spațiul vestic nu-s ageamii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o insulă. Mai aflu că editura Colosseum își publică în Hong Kong cărțile pentru elevi. Vom tipări întreaga Românie literară în Caraibe? Pe timpul Pauker făceai pușcărie nu numai dacă scriai ceva interzis, ci și dacă citeai; Ceaușescu avea pentru scriitori destul dispreț (de-aia le arăta pisica, exact ca la șoricei). Sub Iliescu înflorește ura de carte. E exagerat spus ura de carte? Sigur nu, de vreme ce se cultivă nu numai ignoranța, dar și un spirit ostil cărții. E în proiect ca Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sila de coterii, de cronicari contra-cost și-o manifesta cu o octavă mai sus. "Greața lui Sartre e floare la ureche față de-a mea". Era foarte "ambarcat", cum ar fi spus Liselle. Prea sceptic, prea tăios cu confrații. Nici disprețul vanitos ca al lui Cezanne ("Tous mes compatriotes sont culs a cote de moi") nu se justifica. Interviul i-l lua o domnișorică fremătînd de admirație. Era ca și cum i se coborîse cuvîntul lui Dumnezeu pe creștet. Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie. Ultima lor întâlnire îi dăduse fiori reci pe șira spinării. A fost pentru prima dată când nu a flagelat-o cu păcatele ei inocente și iluzorii. Din acea zi, ironia și disprețul pe care le manifesta pentru Tanti Eugenia au luat sfârșit. Și ea i-a mulțumit încă o dată că a intervenit pentru ea și mama ei, iar Dumnezeu i-a mai dăruit o dată viața pe care ea avea s-o trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ploaie, o prezență din altă parte a lumii, bănuită că ar fi vie. Dar ei nu existau decât în amintirile altora. De aceea apăreau rar, făceau cumpărături, se întâlneau mai mulți ca să comenteze un disputat meci de fotbal sau disprețul politicienilor. Și dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă ca marginile mării, / Disprețul să l primesc de la oricine, / Căci smulg cuvinte din ghearele uitării.“ (Legenda personală) Și mai greu de acceptat este tonul solemn-meditativ specific scrisorilor eminesciene pe care Costin Grigoraș îl folosește nonșalant în enunțarea unor adevăruri banale: „Ca un titirez pământul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
minte, se miră că în poeme NU este vorba de: „probleme cu ovarele, sânge menstrual, ceva droguri, sex (dacă se poate, ciudat, traumatizant etc.), izbucniri isterice, sumbre halucinații, chiar o (mică) tentativă de sinucidere“. O asemenea laudă, involuntar-jignitoare, presupunând un dispreț de macho față de femei, este irelevantă în plan literar. Este ca și cum cineva l-ar lăuda pe Alexandru Mușina că, în textele sale, nu face greșeli de gramatică. Culmea este că, la sfârșitul prefeței, obsesia feminității (mai exact, a femeității) revine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a păr, cum i-era daru... / Dar pe când spunea la lume, / ’Nalt, burtos, veni primarul // Bota Macavei: — Na, bine / Ursule că ai sosit-a! / C-am poruncă a te duce / La Ișpan, asta-ai porunca! // Și zicând aceste vorbe / Cu dispreț, râzând ciudat, / Îi puse mâna pe brațu-i, / Parcă l-ar fi arestat! // Crăișorul, aspru-atunce, / Se smuci și îi răspunse: / — Vezi-ți omule de treabă, / Căci ce împăratu-mi spuse / Nu e pentru voi, voi domnii... / Și-arătând mulțimea goală — / Trebuie să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
smuci și îi răspunse: / — Vezi-ți omule de treabă, / Căci ce împăratu-mi spuse / Nu e pentru voi, voi domnii... / Și-arătând mulțimea goală — / Trebuie să dau, primare, / Lor, nu vouă socoteală!“ Dacă ar fi publicat versuri de acest fel, exprimând disprețul față de „domni“, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Mihai Istudor ar fi făcut carieră... Poezie S ´ i sarmale O formație de muzică se numește Sarmalele reci. Sintagma are un umor brutal, dar are totuși umor. Valentin Jantea a găsit, pentru volumul său
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care și le dau vânătorii unii altora, fac parte din folclorul mediilor non-intelectuale și sunt de un prost-gust remarcabil (chiar dacă în unele cazuri își dovedesc eficacitatea!). În afară de sexism, Horia V. Pătrașcu profesează și un rasism al vârstei, scriind cu un dispreț deșănțat despre femeile în vârstă: „Dar silă mai mare nu-i decât vederea unei scârnăvii bătrâne. Farduri... miros de spermă și sânge menstrual, dinți falși care ascund dinți bolnavi / cariați, ca niște buboaie gata să se spargă...“ Când nu filozofează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin a povesti - din perspectiva unei tinere - cum se desfășoară vizita unor persoane simandicoase la orfelinatul în care este și ea internată. Este un prilej pe care scriitorul și l-a creat anume pentru a-i trece în revistă, cu dispreț, pe cei ce reprezintă protipendada de azi. Din nefericire, disprețul nu sublimează într-o portretistică cu valoare literară. Totul rămâne la nivelul unei filozofări ieftine, dar cu pretenții și al unei persiflări confuze, din care nu înțelegem decât că autorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vizita unor persoane simandicoase la orfelinatul în care este și ea internată. Este un prilej pe care scriitorul și l-a creat anume pentru a-i trece în revistă, cu dispreț, pe cei ce reprezintă protipendada de azi. Din nefericire, disprețul nu sublimează într-o portretistică cu valoare literară. Totul rămâne la nivelul unei filozofări ieftine, dar cu pretenții și al unei persiflări confuze, din care nu înțelegem decât că autorul se îneacă de indignare. Urmează „piesa de teatru“, în care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de cupru. Mi e frică de vadul care duce spre niciunde.“ Ca mulți alți autori care suferă de amatorism, Cristian RobuCorcan își reprezintă în mod greșit condiția omului superior (eventual a scriitorului), crezând că ea presupune o indisciplină socială, un dispreț față de cei din jur, un drept inalienabil de a vorbi licențios. În realitate lucrurile stau cu totul altfel. Cum anume stau se poate afla din cărțile scriitorilor valoroși. Un specialist in glorificari Faptul în sine de a aduce în prim-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apostolii lui Iisus, semăna foarte mult cu Petru cel de după cântatul cocoșului: inima lui Toma, sufletul lui Ioan, înțelepciunea lui Iacob, gândirea lui Pavel, răbdarea lui Simon, tristețea lui Andrei, smerenia lui Matias, dăruirea lui Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
arde să fie ironic cu moartea? Prietenii mei au fost în recunoaștere; probabil, vor să refacă drumul cu ochii închiși. După miros, sigur nu mă vor regăsi, put a pământ. Moartea ține evidența uitărilor; scârnăvia mă rabdă ca pe un dispreț de toamnă săracă; prietenii mei, cel puțin, până la noapte, până mâine, mă vor identifica după propriile nevoi. Tătuța nu a fost niciodată intim cu moartea, cât a putut a dus-o de nas. Cu sufletul mereu ascuns în borcanul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o țintă foarte înaltă, s-o atingă pe aceea pe care și-au ales-o" (Principele, VI). In cel mai extins dintre capitolele cărții (XIX, tradus și de Eminescu), esențial pentru abilitățile comportamentului princiar, încît el să nu stîrnească nici disprețul umilitor, nici ura primejdioasă a tuturor supușilor, se revine asupra adoptării marilor modele după nevoi de conjunctură, împrumutul automat, neadecvat, poate conduce la eșec. In concluzie "un principe nou... nu poate să imite acțiunile lui Marcus Aurelius și nici nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
statului, în concluzia lui e o sentenție cu valoare de oracol "... conchid că religia introdusă de Numa a fost una din principalele cauze ale prosperității Romei, însă, dacă atașamentul față de cultul divinității este garantul cel mai sigur al înfloririi republicilor, disprețul religiei este cauza certă a ruinei lor. Nenorocire pentru statul în care teama de ființa supremă nu există! el trebuie să piară, ori să fie susținut prin teama față de principe în absența religiei..." (Discorsi, 1,11). Genială previziune, împlinită, asupra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au ocolit truda armelor, au ajuns să fie oameni oarecare, după ce fuseseră înainte duci. Se întîmplă astfel că pe lîngă celelalte rele pe care ți le pricinuiește faptul de a fi lipsit de armată este și acela de a merita disprețul celorlați; iar lucrul este atît de rușinos pentru un principe, încît el trebuie să se ferească de aceasta, după cum voi arăta mai jos. Între un om care are armate și un altul care nu are, nu se poate face nici un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care posedă armate să asculte de bună voie de acela care n-are soldați de nici un fel, după cum nu este firesc ca un om lipsit de arme să se simtă în siguranță între slujitorii lui armați. Unul fiind plin de dispreț, iar celălalt plin de bănuieli, nu va fi niciodată cu putință ca ei să acționeze de acord unul cu altul. Iată de ce un principe care nu se pricepe la război, nu numai că va avea de suferit cele arătate mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al uneia și al celeilalte; atîta una cît și cealaltă, dacă le-ar fi respectat, l-ar fi făcut să-și piardă de mult și faima și puterea. CAPITOLUL XIX În ce fel trebuie să ne ferim de a merita disprețul și ura Dar întrucît n-am vorbit decît despre însușirile cele mai însemnate, dintre acelea pe care le-am numit mai sus, vreau să tratez despre celelalte pe scurt, cuprinzîndu-le în această considerație generală, și anume că, așa cum am spus
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iar aceștia, obișnuiți să trăiască sub domnia lui Commodus, fără a asculta de nici o lege, n-au putut duce viața cinstită pe care Pertinax voia să le-o impună; de aceea, începînd să-l urască și adăugîndu-se la această ură disprețul lor, fiindcă Pertinax era bătrîn, acesta și-a pierdut tronul de cum a început să domnească. Și se cuvine să observăm cu acest prilej că îți poți atrage ura oamenilor prin fapte bune cît și prin fapte rele. Prin urmare, după cum
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că în paisprezece ani cît a condus imperiul, nimeni n-a fost ucis fără să fie judecat. Cu toate acestea, fiind socotit o fire prea molatică și spunîndu-se despre el că se lasă călăuzit de mama lui, și-a atras disprețul oamenilor, iar armata a conspirat împotriva lui și l-a omorît. Analizînd acum, dimpotrivă, caracterul lui Commodus, al lui Sever, al lui Antoninus Caracalla și al lui Maximin, veți vedea că aceștia au fost oameni foarte cruzi și lacomi; căci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
erau sătui de cruzimile lui, fiindu-le totodată mai puțin frică de el pentru că îl vedeau înconjurat de dușmani, îl uciseră. Nu vreau să vorbesc nici despre Heliogabal, nici despre Macrinus, nici despre Iulian care, fiind în totul demni de dispreț, au și fost foarte repede nimiciți; voi trece deci la concluzia cu privire la această chestiune. Spun, prin urmare, că principii care domnesc în vremea noastră întîmpină prea puțin în guvernarea lor greutatea de a trebui să-și mulțumească în mod deosebit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]