1,412 matches
-
cazuri și la 2/3 din acești pacienți se identifică o sursă chirurgicală (60). Cele mai frecvente surse de hemoragie sunt reprezentate de: ramurile arterei mamare interne, radiale, gastroepiploice sau ale unui alt conduct arterial folosit; ramurile venei safene; anastomozele distale sau proximale; locurile de canulare; inserția firelor de pacemaker; patul arterei mamare; timusul; locul de trecere al firelor de sârmă folosite la sternorafie; ventriculografia în cazul în care revascularizarea miocardică a fost asociată cu rezecția unui anevrism de ventricul stâng
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
tip de complicație sunt protecția miocardică inadecvată pe durata clampării aortei, revascularizarea incompletă, spasmul arterelor coronare native distal de anastomoză sau al grefoanelor arteriale folosite, embolii ateromatoase sau aeriene, tromboza vaselor native sau a grefoanelor (111, 114, 115), leziuni coronariene distale, durata lungă a circulației extracorporeale, vârsta avansată și disfuncția ventriculului stâng (106, 107). Endarteriectomia și severitatea ischemiei miocardice în perioada preoperatorie au fost semnalate ca factori importanți de risc (108, 109). În ceea ce privește asigurarea unei bune protecții miocardice pe durata clampării
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
cu o incidență postoperatorie crescută a sindromului de debit cardiac scăzut are la bază caracteristicile acestei categorii de pacienți: vârsta la operație mai avansată, leziunile tricoronariene și de left main mai severe și mai des întâlnite (121). Prezența leziunilor coronariene distale face de multe ori dificilă, dacă nu imposibilă, realizarea unei revascularizări miocardice complete și persistența în consecință a unor zone de miocard ischemic, fapt recunoscut ca factor etiologic în apariția sindromului de debit cardiac scăzut (122). Disfuncția ventriculului stâng și
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
mobilizării plăcilor de aterom. Dacă grosimea peretelui aortic nu depășește 3 mm se poate folosi tehnica clasică. Depășirea acestei limite impune plasarea în alt loc a canulei arteriale (artera femurală, artera subclaviculară), fibrilarea cordului fără clamparea aortei, realizarea tuturor anastomozelor (distale și proximale) cu aorta clampată (single cross-clamp technique), alegerea altei localizări pentru anastomozele proximale, revascularizare exclusiv arterială (155). Radicalitatea unor autori merge până la a recomanda înlocuirea aortei ascendente sub oprire circulatorie (156, 157). La bolnavii cu multiple plăci de aterom
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
proximale, revascularizare exclusiv arterială (155). Radicalitatea unor autori merge până la a recomanda înlocuirea aortei ascendente sub oprire circulatorie (156, 157). La bolnavii cu multiple plăci de aterom localizate la nivelul aortei ascendente, identificate prin palpare, se pot realiza atât anastomozele distale, cât și cele proximale folosind tehnica clampării unice (single cross-clamp technique). Există fără îndoială situații în care ateroscleroza aortică este foarte avansată, iar riscul operator foarte mare, ceea ce pune sub semnul întrebării beneficiul by-pass-ului aortocoronarian clasic la această categorie de
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
efectuarea anastomozei; utilizarea șunturilor intracoronariene deși nu s-a dovedit esențială în chirurgia coronariană pe cord bătând, trebuie să facă parte din arsenalul oricărui chirurg cardiac. Beneficiile importante obținute în acest fel includ un câmp operator curat și asigurarea perfuziei distale în timpul efectuării anastomozei. În acest fel nu apar modificări ale indexului scorului de motilitate parietală și scorului de motilitate parietală în teritoriul deservit de artera ce urmează a fi graftată și nici ale fracției de ejecție. ~n schimb apărea o
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
realizarea unei anastomoze corespunzătoare este absolut necesară o bună vizualizare a câmpului operator. Îndepărtarea sângelui ce inundă anastomoza se realizează prin ocluzia arterei coronare, cu ajutorul unor dispozitive de spălare (87), a șunturilor intracoronariene (88) sau a unei canule pentru perfuzie distală (89). În cazul folosirii circulației extracorporeale pentru revascularizarea miocardică, vizualizarea adecvată în timpul efectuării anastomozei se realizează prin clamparea aortei, ceea ce oprește curgerea sângelui prin arterele coronare. În chirurgia coronariană pe cord bătând se realizează ocluzia secvențială a arterelor ce urmează
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
anastomozei se realizează prin clamparea aortei, ceea ce oprește curgerea sângelui prin arterele coronare. În chirurgia coronariană pe cord bătând se realizează ocluzia secvențială a arterelor ce urmează a fi graftate. În general, este necesară doar ocluzia proximală a arterei, ocluzia distală fiind rezervată cazurilor în care vizibilitatea necorespunzătoare poate compromite calitatea anastomozei. Ocluzia arterei coronare se poate realiza cu ajutorul unui bulldog special sau a unui șnur elastic prevăzut cu petec. Șnurul elastic este trecut pe sub arteră proximal și distal de locul
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
incorporat în micelii. În final, aproximativ 300 mg din colesterolul micelar este absorbit în enterocit, unde este reesterificat parțial și participă la sinteza chilomicronilor. Sărurile biliare rămân în lumen participând la solubilizarea și transportul altor molecule lipidice. Abia în porțiunea distală a ileonului sărurile biliare ajung în ficat și după unele remanieri ajung din nou în bilă și intestin (circuit entero-hepatic). O cantitate mică din produșii digestiei intestinale a lipidelor pătrund în organism prin sistemul portal hepatic. Aceștia sunt acizi grași
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
din fibroblaste (14). În condiții de ischemie retiniană, principala sursă de VEGF este reprezentată de celulele din infiltratele inflamatorii, în special macrofage activate (22). La nivel renal (8), componentele sistemului VEGF sunt sintetizate de către celulele epiteliale glomerulare, podocite și tubii distali și colectori. VEGFR-2 este sintetizat în special de către celulele endoteliale glomerulare și fibroblastele interstițiului cortical. Familia factorilor de creștere epidermali (EGFs) cuprinde un grup de factori de creștere, liganzi și receptori peptidici (8). EGF este sintetizat în condiții normale de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
de sinteză și acțiune a EGF. Receptorii EGF sunt localizați în celulele mezangiale, interstițiul medular și porțiunile bazolaterale ale membranei celulelor tubulare proximale și ale ductelor colectoare (8). EGF este sintetizat în porțiunea ascendentă a ansei Henle și în tubii distali și de aceea pare foarte probabilă stimularea reeptorilor specifici de către anumiți liganzi ce sunt produși local și nu stimularea prin EGF. Sistemul factorilor de creștere derivați din fibroblaste (FGFs) cuprinde doi membri (14): FGF bazic și FGF acid. FGFs acționează
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
se asociază cu tendința la tromboze, prezența sa poate reprezenta o posibilă legătură între mecanismele imune și cele vasculare implicate în patogenia neuropatiei diabetice. De asemenea, anticorpii antigangliozidici 1 (GM1) au fost izolați la 12% din pacienții diabetici cu polineuropatie distală simetrică. Afectarea microvasculară a fost propusă de asemenea ca posibilă cauză de neuropatie diabetică (3, 14), hipoxia și scăderea fluxului sanguin endoneural fiind considerate elemente patogenice caracteristice, mai ales în formele de neuropatie hiperalgică și în mononeuropatiii (3). În acest
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
2 - de altfel singurii care au o mai largă recunoaștere. Primul Genome Wide Scan efectuat pentru identificarea genelor T2DM (studiu efectuat pe un lot de Mexicani-Americani, rezultate publicate în 1996) a identificat un interval de 12 cM în regiunea telomerică distală a cromozomului 2q37 care sugera existența unei gene asociate T2DM [40]. Acest locus a primit apelativul de NIDDM 1. Ulterior, regiunea de asociere a fost restrânsă treptat, ajungându-se la identificarea genei asociate cu T2DM - gena calpain 10 (CAPN10) [45
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
de risc aterogen, cu determinări coronariene, cerebrale și periferice. Din punct de vedere anatomic, leziunile ateriopate din diabetul zaharat sunt similare structural cu cele din populația generală, dar apar mai precoce, sunt mai difuze, cu implicarea în special a segmentelor distale, iar calcificările arteriale au o prevalență mai mare. Două tipuri de leziuni patologice sunt de găsit la pacienții cu diabet: scleroza medială (scleroza Mönckeberg) și ateroscleroza cu plăci ateromatoase. Scleroza Mönckeberg este adesea asociată neuropatiei vegetative. Mecanismul exact este necunoscut
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92258_a_92753]
-
proba celor trei eprubete) sau xantocrom (gălbui) la câteva zile de la debut. Ecografia Doppler transcraniană (EDT). EDT este folosită în mod obișnuit pentru diagnosticul neinvaziv și urmărirea vasospasmului cerebral. Limitările acestei tehnici includ imposibilitatea de a evalua îngustarea lumenului ramurilor distale ale arterelor cerebrale și lipsa unei ferestre ultrasonice adecvate la 10% dintre pacienți. Diagnosticul vasospasmului prin ecografie trebuie afirmat pe baza mai multor explorări consecutive realizate de către un examinator antrenat. Angiografia cerebrală a fost extensiv discutată în capitolul explorări vasculare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
ischemie și infarct cerebral), hidrocefalie precoce sau tardivă, edem cerebral, hipertensiune intracraniană, efectul de masă al hematoamelor intracraniene, crize convulsive. Vasospasmul cerebral reprezintă reducerea tardivă a lumenului arterelor intracraniene după HSA, asociată adesea cu o reducere a perfuziei în teritoriile distale ale arterei afectate ce poate fi urmată de suferința ischemică întârziată și infarctele cerebrale din HSA. În studiile moderne, 15-20% din pacienți suferă un atac ischemic sau mor din cauza vasospasmului în ciuda unei terapii maximale [9]. Se pare că prezența oxihemoglobinei
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
hemodinamic cronic asupra peretelui vascular) joacă un rol important în patogeneza ASIC. Locațiile obișnuite pentru formarea anevrismelor sunt în strânsă legătură cu zonele de agresiune circulatorie: coturile vasculare strânse (paraclinoidiene), zonele de bifurcație (cerebrala medie, trunchiul bazilar), de ramificare (carina distală de birfucare de pe originea arterei comunicante posterioare) sau de joncțiune (artera comunicantă anterioară). Aceste locații sunt supuse unui stress mural ridicat și unor variații circulatorii complexe. De obicei, anevrismele sunt orientate pe direcția de curgere proximală a fluxului sanguin. Analiza
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
preceda ruptura. Constă în compresiunea structurilor învecinate: trunchi cerebral, alte zone de parenchim cerebral, chiasma optică, nervi cranieni (mai ales paralizie de nerv 3), compresiune pe glanda sau tija pituitară; b. infarcte de mici dimensiuni sau ischemii tranzitorii datorate embolizării distale (inclusiv amauroza fugace, hemianopsie omonimă); 389 c. pot apare crize convulsive ca rezultat al gliozei localizate fără a însemna în mod obligatoriu o expansiune a anevrismului. Există particularități ale anevrismelor intracraniene în funcție de localizare, dimensiune, complexitate, leziuni asociate. În majoritatea cazurilor
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
anevrismal. Scopul chirurgiei anevrismale este închiderea anevrismului cu păstrarea intactă a tuturor vaselor normale și reducerea la minim a leziunilor pe țesutul cerebral și nervii cranieni. Plasarea clipului prea jos pe vas duce la obturarea vasului purtător, în timp ce plasarea prea distală lasă pe loc un rest anevrismal cu un oarecare risc de ruptură ulterioară (fig. 5.24). Utilizarea clipurilor temporare pe artera aferentă pe parcursul diferitelor etape în disecție și clipare, în special în cazul anevrismelor mari și dificile a intrat în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
INSUFICIENȚA CIRCULATORIE HEMODINAMICĂ MIHAELA COȘMAN, ALIN IORDACHE DEFINIȚIE Insuficiența hemodinamică este o entitate patologică rar recunoscută și diagnosticată atât clinic cât și paraclinic. Ea se referă la aspectul clinic de accident vasculare ischemic tranzitoriu care nu este cauzat de emboli distali din circulația extracerebrală sau de hialinoza vaselor cerebrale. În acest caz ischemia este cauzată de o obstrucție vasculară la distanță de parenchimul cerebral, care nu determină scăderea fluxului sanguin decât în condiții de stres [1]. MANIFESTAREA CLINICĂ În insuficiența circulatorie
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
prezintă următoarele avantaje׃ - este ușor accesibilă, fiind ideală pentru teritoriul circulației anterioare; - este un grefon pediculat astfel necesitând doar o singură anastomoză; - fluxul de la nivelul anastomozei este mai mare decât la nivelul ATS native (5-15 ml/min) datorită scăderii rezistenței distale și poate crește odată cu maturizarea grefonului. Preoperator este necesară realizarea unei angiografii care să evidențieze cursul, permeabilitatea și ramurile ATS de pe partea ipsilaterală anastomozei. Înaintea intervenției chirurgicale se folosește ecografia Doppler pentru a localiza ATS și pentru a marca astfel
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
localiza ATS și pentru a marca astfel locul inciziei. După disecția arterei se realizează craniectomia la aproximativ 6 cm deasupra conductului auditiv extern (Chater’s point) și se alege un ram din ACM potrivit ca și calibru pentru anastomoză. Partea distală din ATS și ramul din ACM sunt pregatite pentru anastomoză, în acest timp este necesară folosirea clipurilor temporare pentru a preveni sângerarea. La sfârșitul intervenției se verifică fluxul de la nivelul bypassului [7,8]. Complicațiile anastomozei ACM - ATS pot fi următoarele
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
mod patologic, seroasa peritoneală inflamată. Segmentele proximale intestinale constituie habitatul florei orale (coci Gram-pozitiv, enterobacterii aerobe, unele tulpini de Bacteroides) și care din punct de vedere cantitativ este redusă (10 germeni/ml de conținut gastric). Cu cât înaintăm către segmentele distale ale intestinului, apar specii fecale mult mai agresive (coci anaerobi de tipul streptococilor, enterococi, clostridii, Bacteroides, E.coli) și totodată predomină bacteriile anaerobe ce ating cantități mult mai crescute (108 - 1011 germeni/ml de conținut). Aceste afirmații se regăsesc în
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
proximale intestinale constituie habitatul florei orale (coci Gram-pozitiv, enterobacterii aerobe și unele tulpini de Bacteroides și care din punct de vedere cantitativ prezența lor este redusă la 10 germeni/ml de conținut gastric), iar cu cât se înaintează către segmentele distale ale intestinului apar specii fecale mult mai agresive (coci anaerobi de tipul streptococilor, enterococilor, clostridii, E. coli, Bacteroides) ce ating cantități mult mai crescute 108-1011 germeni/ml de conținut. În cazurile de infecții intraabdominale cu scor Carmeli I sau II
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
conținutul lor în calciu și este invers corelată cu conținutul lor în fosfor și magneziu; astfel, monohidratul și dihidratul de oxalat de calciu au o densitate medie de >1000 UH; struvita 500-1000; acidul uric <500 [190]. În privința diferențierii calculilor ureterali distali și fleboliți cu scanerul helicoidal fără injecție, cităm din comentariul lui J. Hubert (Nancy) la articolul lui T.V. Bell și colab. [214]: Când calculul este radiotransparent, semnele indicate sunt: ureterohidronefroză, infiltrație a grăsimii periureterale sau perirenale, sau edem al peretelui
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]