2,494 matches
-
de pacient („Refuz să fiu o invalidă”). La fel, într-o altă secvență a interviului, ea îi va spune intervievatoarei cum se grăbea de la o universitate la alta, încârje, ca să se înscrie pentru următorul an de studii. Descrierea accidentului este distanțată și ruptă de perspectiva vorbitoarei. Ea spune: „O mașină blindată care transporta trupe venea pe șosea” și „A virat brusc și a ieșit de pe banda sa” - referindu-se doar la cealaltă mașină implicată în accident. Când revine la o descriere
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
mașină blindată care transporta trupe venea pe șosea” și „A virat brusc și a ieșit de pe banda sa” - referindu-se doar la cealaltă mașină implicată în accident. Când revine la o descriere care o implică, ea simte nevoia să se distanțeze de propria-i experiență și, astfel, transferă perspectiva asupra martorilor. Vorbitoarea folosește câteva adverbe intensificatoare - vreausă spun, extrem de, foarte - ca să accentueze gravitatea accidentului. Ea folosește, de asemenea, cuvântul chiar atunci când atribuie toată vina celuilalt autovehicul, și nu soțului ei. Este
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ca ea să se bazeze pe același inventar de indivizi ca în lumea reală. Principala condiție care se cere însă îndeplinită este ca indivizii din lumile posibile să fie compatibili cu cei din lumea reală, cu alte cuvinte să se distanțeze cât mai puțin posibil de aceștia. Cum ar fi spus Aristotel, ficțiunea se interesează în primul rând de „lucruri putând să se întâmple”. În ansamblu, studiul lui Toma Pavel reușește să submineze, cu argumente greu de contestat, simpla opoziție „ficțiune
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sunt generate prin postularea unui posibil-în-fiecare-clipă, ci chiar pentru lumile imposibile, paradoxale, conflictuale. Cu alte cuvinte, pentru acele lumi populate cu cercuri pătrate și cavaleri inexistenți 155. În mod similar, Lubomir Doležel în lucrarea sa consacrată universurilor ficționale 156, se distanțează în egală măsură de teza referențialismului naiv (ca și de convenționalismul extrem), propunând un model mai cuprinzător, inspirat - ca și cel al lui Toma Pavel - din semantica lumilor posibile. Aspectul cel mai incitant al lucrării sale constă în faptul că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
avea convingerea supremei acomodări cu pulsul viu al lumii. O asemenea pretenție ar putea părea că frizează iluzoriul pur, mai cu seamă în cazul „producției” postmoderne, considerată de către mulți cercetători radical antimimetică și prin excelență convenționalistă 165. Perspectiva noastră se distanțează de asemenea puncte de vedere, situându-se mai aproape - din nou - de viziunea lui Brian McHale, care consideră că această literatură „se dovedește a fi, la urma urmelor, mimetică”166, mimetismul său manifestându-se, ce-i drept, nu atât, sau
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fi interpretat, în funcție de context, fie ca „semitransparent”, fie ca „semiopac” - reușește să se sustragă principiilor maniheiste ale logicii lui „sau...sau”. În lumina unor asemenea puncte de vedere, termenul de poezie metatranzitivă, pe care l-am propus, prezintă avantajul că - distanțându-se, în egală măsură, de referențialismul naiv, ca și de autoreferențialitea extremă - reușește să submineze prestigiul gândirii binare, convertind dihotomiile rigide în generoase rețele rizomatice unde termeni ca real, imaginar, posibil, virtual se pot - la rigoare - substitui unul altuia. Guvernată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
noastre, tocmai resuscitarea dimensiunii presocratice a conceptului se dovedește, în ultimă instanță, crucială. Poezia metatranzitivă este ficțiune, precum jocul. Ea nu numai că tematizează - după cum am arătat - posibilitatea sau imposibilitatea reprezentării, ci simulează adeseori abandonarea acelor „cadre” ce ar marca distanța față de acțiuni sau comunicări reale. Am putea vorbi, în consecință, despre conservarea unei dihotomii implicite între realitate și ficționalitate, dar una strict funcțională, ce presupune excluderea asumpțiilor metafizice. Se dovedește mai puțin relevant, dintr-o atare perspectivă, dacă această ordine
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un fundament economic sau tehnologic, cât mai ales unul cognitiv, fiind strâns legată de evoluția discursului public și a cunoașterii sociale. În explicarea instituirii relațiilor intra-organizaționale legitime, vom prezenta În opoziție, o abordare politică-realistă și una instituționalist-constructivistă; ambele se distanțează de poziția neoclasică strictă care asocia intresele legitime (principalul) cu cele ale deținătorilor de capital (deținătorii de capital și proprietarii legali ai organizației) stabilind astfel și sensul unilateral al relației agent - principal În care primul trebuie să acționeze În sensul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
proiect social raționalizator; rolurile sunt internalizate la nivel cognitiv, iar capacitatea de acțiune reprezintă o autorizare socială ce se Înscrie În teleologia socială; contactul este dinainte structurat, planificat pentru Înglobarea unui sens Îm roluri, organizarea devenind o construcție eminamente macrosocială. Distanțându-se de paradigmele clasic-raționalistă și instituționalistă dominante, teoria câmpurilor organizaționale operează cu o viziune a acțiunii social constitute Într-un cadru structural, el Însuși social construit. În cazul câmpurilor organizaționale, acțiunea intențională specifică pieței se manifestă Într-un cadru ordonat
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
multiple. Modul standard de analiză condusese la întărirea separațiilor caracteristice gândirii dihotomice, cel puțin din punct de vedere epistemic. Vechile cadre conceptuale devin nesatisfăcătoare. Elizabeth Groszxe "„Grosz,Elisabeth" consideră că această etapă este un „feminism al autonomieixe "„feminismalautonomiei"”, care se distanțează de feminismele clasice cantonate în problema dominației paradigmelor masculinexe "„masculin" (Groszxe "„Grosz,Elisabeth", 1988). Acest feminism pleacă mai degrabă de la relevanța pluralității de experiențe pe care le au femeile. Accentul nu mai cade asupra diferențelor dintre bărbați și femei, ci
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și practica mișcării feministexe "„feminist" trebuie să existe o permanentă relație reciproc-productivă, fără pretenția unicității și omogenității politicii feministexe "„feminist", accentul principal căzând pe micropoliticixe "„micropolitici" și politici localexe "„politicilocale" și regionale 10. Abordările feminismului valului al III-lea se distanțează și ca stil de cele din valul al II-lea. Sunt mai puțin academice, mai accesibile, mai populare și mai narative. Valul al treilea pune accentul pe putereaxe "„putere" femeilor, este un veritabil feminism al puteriixe "„feminismalputerii" („power feminism”), distanțându
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
distanțează și ca stil de cele din valul al II-lea. Sunt mai puțin academice, mai accesibile, mai populare și mai narative. Valul al treilea pune accentul pe putereaxe "„putere" femeilor, este un veritabil feminism al puteriixe "„feminismalputerii" („power feminism”), distanțându-se de „abordarea conservatoare” victimistă a celor două valuri anterioare, dar și de situația care le-a generat. Să nu uităm că fiecare dintre feminisme, în succesiune, a fost posibil datorită victoriilor, fie și parțiale, ale feminismelor care l-au
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
o gândire caracterizată prin „dualism normativxe "„dualismnormativ"”. Ei tratează activitățile mentale ca exclusiv umane și net superioare celor legate de trupxe "„trup", pe acestea din urmă socotindu-le animalice. Astfel s-a născut și diviziunea sexuală a munciixe "„diviziunesexualăamuncii", bărbații distanțându-se de trupesc, pe care l-au lăsat, ca activitate, femeilor. Ei și-au cultivat mai ales activitatea minții. Liberalii, indiferent că sunt sau nu feminiști, acceptă această perspectivă. Astfel, ei ajung și la scepticism (nu există un răspuns comun
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de curiozitate. Jenică luă o bucată de hârtie și scrise cu cifre mari, astfel încât zerourile abia încăpeau pe hârtie. Femeia își plimbă privirea peste mațul de zerouri, silabisi de câteva ori, încercând să nu piardă vreo cifră. — Parcă ar fi distanța de la Pământ la Lună... Dă-mi repede formularul, până nu mă zăpăcesc și uit cifrele. Cine știe când se mai ivește o ocazie ca asta... Jenică nu părea să se grăbească. Împinse foaia dintre ei pe tejghea. Păi, tocmai aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu fi ridicol făcând atâta poliție pentru cine știe ce nimic. În cele din urmă examină hârtia cea mare, bătută la mașină, care cuprindea de la prima vedere un fel de raport ca răspuns la un chestionar, ale cărui puncte erau subliniate și distanțate în cursul compoziției. Lată, de altfel, conținutul lui: G. Călinescu "Camarade, Făcând investigațiile cele mai atente în cercurile și printre persoanele care cunosc bine pe arhitectul Ioanide, sunt în măsură a raporta următoarele: 1. Dacă numitul a aparținut sau aparține
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ironică, arogantă, disprețuitoare etc.), comandă, jignire, resentiment, șantaj (sentimental) (Forward, Frazier, 2008). Stă în puterea noastră să (ne) vorbim (unii altora) cu sensibilitate, curaj și sinceritate despre adevăratele noastre stări și nevoi sufletești, în loc să ne evităm, să ne certăm, tatonăm, distanțăm, disprețuim, urâm sau însingurăm. Este foarte importantă prezența deplină, de neîngrădită vitalitate, care se naște dintr-o întâlnire, cu noi și cu ceilalți. Nu există alt bun, o altă beție, o altă minune de contemplat și de cultivat decât întâlnirea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în capacitatea lui de a-și găsi propriile căi de a ieși din situația dată, asistat de empatia noastră. Apoi, cu ajutorul reformulării și al întrebărilor deschise, îl vom ajuta să exprime în cuvinte ceea ce simte. "Cuvintele ne permit să ne distanțăm de emoția brută", scrie I. Filliozat (2006b, p. 97). Pare că oamenii fricoși provin cel mai frecvent din copii fricoși. Adulții (printre ei, părinți) au adesea tendința de a subestima temerile copiilor. Prin experiență directă, frica poate fi învățată în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și ghidarea acesteia în procesul de rezolvare a problemelor cu care se confruntă. Acest tip de suport ia forma sfaturilor, a opiniilor, a recomandărilor, a informațiilor relevante. Important este ca persoana să înțeleagă situația cu care se confruntă, să se distanțeze de ea și să-și modifice perspectiva imediată referitoare la aceasta (este vorba de o reevaluare mai calmă, mai detașată a situației care a stat la originea suferinței). c. Suportul instrumental se referă la intervenția anturajului asupra situației persoanei afectată
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
limbaj nonverbal): • privire menită să seducă (fixă, însoțită de zâmbet); zâmbet forțat; neadecvat, inadvertență între gersuri și vorbe; inadvertență între gesturi; • gesturi cu dublu sens; gesturi repetitive (care distrag atenția); • își atinge prea mult partenerul; • trage cu ochiul; nu respectă distanța față de celălalt, stă prea aproape de el, îl ocolește; atitudine contradictorie; prezintă ipotezele ca pe niște certitudini. Atitudinea de supunere pasivă. Această atitudine denotă încercarea de a obține siguranța prin evitare, repliere, supunere excesivă. Subiectul evită să-și spună părerea. Este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în 1991 să se creeze Gruparea Economică din Asia de Est (EAEG) care să fie condusă de Japonia. Spre deosebire de alte instituții economice regionale, propunerea ar fi inclus Japonia, dar ar fi exclus SUA. În cele din urmă, Japonia s-a distanțat de propunere (Buzan, 1998, pp. 82-83). Cu toate acestea, oficiali din guvernul japonez au discutat deschis la începutul anilor 1990 despre un regionalism emergent, sub conducerea Japoniei. Hall presupune că japonezii s-au aflat în mare parte în spatele propunerii Malaeziei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
arta predecesorilor. Sfărâmarea codurilor convenționale și deformarea formelor plastice sau sonore sunt rezultatul acestui fapt. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Europa, desprinderea de controlul academic începe să se facă simțită aproape în toate sferele artelor frumoase. Artistul se distanțează de o tradiție ale cărei canoane de frumusețe îi dirijau convențional, până atunci, practica (scene mitologice, modele istorice, portrete ilustre, naturi moarte). Această deplasare, întinsă pe câteva secole, are drept consecință poziționarea artistului ca autodidact în fața școlilor oficiale și a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se exersează dinlăuntrul unor hotare pe care, deși sânt ale mele, nu eu mi le-am dat. Înainte de a mă construi prin propriile mele hotărâri, sânt ceea ce sânt prin hotarele primite. Distanța dintre fondul intim-străin și lotul libertății mele este distanța dintre eul primit și eul construit. Ca ființă liberă, sânt constrâns să colaborez cu zestrea de limite a eului primit. Libertatea umană se întruchipează din acest mănunchi de limite; ele sânt condiția exersării ei, terenul de pe care libertatea se înalță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de "destin neîmplinit" reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între "destinul frînt" prin accident și "destinul neîmplinit" al ratării se află distanța care desparte exterioritatea evenimentului (ex-venio) de interioritatea răspunderii, deci de existența libertății ca domeniu închis și autonom. * Dat fiind că realizarea oricărui destin se bazează pe conflictul dintre natură și libertate (a cărui expresie cantitativă este spațiul "de depășit-de atins
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și forma rea a consecvenței. Ea este valul care bate același țărm, limită atinsă și de atins la nesfârșit. Intrat în circularitatea propriului său proiect, pe care nu-l poate părăsi și nici realiza, eul meu este incapabil să se distanțeze și să se debaraseze de el și rămâne prins în insistența proprie prostiei. Prin natura ei, prostia este in-sistentă, este rămânere tenace în interiorul proiectului, așezare ferventă în el. Privirea liberă care domină proiectul și care își are sursa în sciziunea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un păcat. De fapt: cine pretinde și obține de la sine ceva măreț trebuie să se simtă foarte departe de cei care nu o fac - această distanță este interpretată de către ceilalți ca o "excelentă părere despre sine"; însă acela nu cunoaște distanța decât ca muncă neîncetată, luptă și izbândă, de zi și noapte: din toate acestea ceilalți nu știu nimic." (Nietzsche) 22 decembrie 1980 A treia zi de la operație. Sânt singur în salon și, deși aproape țintuit de sonde, am o paradoxală
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]