2,551 matches
-
l-ar transforma Într-un individ arid și meschin, și dezamăgit ca toți ceilalți. Aris, care o așteptase cât timp ea se juca de-a clienta agenției imobiliare - iar apoi, când refuzase să urce În mașină, o privise melancolic și distant. Ca și cum totul s-ar fi sfârșit, sfârșit, Dumnezeule. Dar doamnele erau terorizate de tăcerea care putea să se aștearnă asupra lor dacă se Întrerupea această conversație. Erau Îngrozite să stea față În față, să discute, să-și asculte una alteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub gene cu niște ochi care păreau că încep să se topească, tocmai treceam prin zonă și mă gândeam să te iau la masă, nu mi-am imaginat că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a fost mult timp frică de el, chiar și mai târziu, după mai mulți ani, când se obișnuise și îi cunoștea toate fețele, încă era intimidat în prezența lui, se simțea ca în fața unui dascăl sever ori a unui părinte distant. Cu Achile și-a petrecut multă vreme și a fost un prieten în ochii căruia s-a putut uita. N-a intrat niciodată în sângele lui. Îi plăcea să-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fără fund Un sunet profund. Sunt gâze și gângănii Ce sar și fac mătănii Și mă-ncântă mereu Trecând prin dreptul meu. Soarele și luna Soarele și luna Se-nalță și apun, Semănând întruna Cu baloane de săpun. Privirea lor distantă Prin negre rămuriști Din când în când arată Doi ochi adânci și triști. În sufletul lor trist Resimt singurătatea Și, precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea fugară De-abia s-a liniștit. Și acum ea suspină Asemenea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bărbat, avea fii mari și era chiar bunic. N-a lăsat să se vadă nici o emoție când Iacob și-a prezentat copiii, nevestele și darurile. Doar dădea din cap, primea totul și nu zicea nimic. Mie mi se părea magnifică - distantă ca o regină. Dar am văzut că gura mamei mele se strânsese într-un gest de neplăcere. Se așteptase la un spectacol de dragoste maternă din partea fiului ei favorit. Nu-i vedeam fața tatălui meu ca să văd cum se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cinstea femeii care fusese doica ei în copilărie și apoi o slujise întreaga viață, oasele ei odihnindu-se sub copacii de la Mamre. Femeile din jurul Bunicii vorbeau în șoaptă și erau îmbrăcate toate în tunici albe, simple. Erau la fel de amabile și distante și m-am obișnuit repede să nu le mai privesc ca pe niște individualități, ci ca pe o unică Debora. După-amiaza a trecut repede cu pregătirile pentru masa de seară. Chiar când prima pâine era scoasă din cuptor, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un preot al zeului Ra, iar viața curgea plăcută pentru familia lui. Re-nefer își amintea fiecare servitor sau sclav care avusese grijă de ea în copilărie. Vorbea despre mama ei Nebettany, pe care și-o amintea ca fiind drăguță, dar distantă - mereu cu vasul de kohl, cea mai fericită atunci când servitorii îi turnau pe spate bol după bol de apă parfumată în frumoasa ei baie. Dar Nebettany murise la naștere pe când Re-nefer purta încă zulufii de fetiță. Soacra mea își rememora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de farmacie, spuse ea laconic Înainte de a se Îndepărta spre castel. Tristețea Mariei Îl mișcă pe Lucas, iar el Încercă s-o minimalizeze. - Nici părinții mei n-au Înghițit faptul că m-am făcut polițist... Marie Îi aruncă o privire distantă și se Îndreptă la rîndul ei spre castel fără să-l mai aștepte. El o văzu pe Jeanne Închizînd ușa de la intrare aproape În nasul fetei. Măcar acum știa, Își spuse Lucas În sinea lui, de unde moștenise Marie fermecătorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deja În fața lui și a valizei pe rotile. - Pleci? Strigătul țîșnise. Surd, violent, animalic. Lucas Întoarse capul spre ea și o cercetă cu atenție. Privirea lui trecu rapid peste obrazul Mariei, se opri asupra buzelor, o cuprinse toată. Apoi deveni distantă. - Am să mă instalez În altă parte... pînă se termină ancheta. Și intră În cabină. Ea alergă spre el, cu inima gata să-i sară din piept, cu ochii strălucind de lacrimi Încă stăvilite. - Nu pleca, murmură ea. El Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privire În grădină. Ea roșea; părinții, În schimb, se fereau s-o ia peste picior. Ea pricepea: țineau la Michel. Era un băiat ciudat: nu știa nimic despre fotbal, nici despre cântăreții de muzică ușoară. În clasă, nu era distant, vorbea cu câțiva colegi; dar aceste contacte rămâneau limitate. Înainte de Annabelle, nici un coleg de clasă nu venise la el acasă. Se obișnuise cu gânduri și reverii solitare; puțin câte puțin, se obișnui cu prezența unei prietene. Plecau adesea cu bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sun ca să te anunț că din acest moment contractul dintre tine și Carter Spink a fost reziliat. Simt că mi se scurge tot sângele din față. — Ți-am trimis deja o scrisoare din care vei afla motivele. Tonul lui e distant și oficial. Gravă neglijență în serviciu, la care se adaugă comportamentul tău ulterior, total lipsit de profesionalism. Vei primi prin poștă fișa fiscală. Legitimația de acces ți-a fost anulată. Din acest moment, nu mai ai ce căuta la Carter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
O, Doamne. Îmi vine să dau un pumn în aer sau să izbucnesc în lacrimi sau ceva de genul ăsta. Dar nu știu cum reușesc totuși să-mi păstrez calmul. — Ați aflat ceva ? — Nu pot să spun nimic deocamdată. Ketterman pare la fel de distant și de oficial ca întotdeauna. Voiam doar să știu dacă ești disponibilă. Sigur că da. Unde trebuie să merg ? — Am dori să vii aici, la sediul Carter Spink, spune fără nici cea mai mică urmă de ironie. Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
orgoliu rănit. Acuma vrea să-mi spună, nu? Ei bine, poate că e prea tîrziu. Poate că acum nu mă mai interesează. Nu trebuie să-mi spui nimic. Afacerile tale te privesc numai pe tine, Jack. Îi arunc un surîs distant. Eu nu am absolut nici o legătură cu ele. Și, oricum probabil că nici n-aș Înțelege nimic, avînd În vedere că sînt atît de complicate, iar eu sînt chiar așa de grea de cap... Mă răsucesc pe călcîie hotărîtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
intelecte și tot restul acelui schtuss cultural. Francezii Își trăiseră traiul. De Gaulle, girafa umană care pufăia disprețuitor pe nări! Churchill, care afirmase În legătură cu el că pentru Anglia fusese o ofensă faptul că trebuise să ajute Franța. Acea creatură militară, distantă și alungită, care privea peste vârfurile copacilor din lumea modernă, nu putuse tolera gândul că țara lui avea nevoie de ajutor. Lui Abe nu‑i lipseau niciodată citatele menite să justifice sau să ilustreze vremurile: „Franța fără o armată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de toate, e un perfect maâtre d'hôtel. - Cine să‑l contrazică dacă pretinde că În zilele lui de glorie a făcut parte din gherilă și a luptat Împotriva germanilor? - De asta are o mutră atât de tristă și de distantă. Așa că ce ne‑a mai rămas? Chestiunea evreiască, a stăruit Ravelstein. - În vremurile acelea era de dorit să nu fii evreu; era chiar un mare atu. Dar nu se știe niciodată. Ce‑i interesant Însă la Kurbanski e că‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mult frigul. Când te uiți la urși polari la televizor, mai că-ți vine să iei o pătură să ți-o pui pe umeri. Așa era și cu decorul luminat ca pentru miezul nopții, la fel de întunecat, de rece și de distant ca hăul, cu mobilele atârnând asemenea unor planete ciudate, care păreau cu atât mai ciudate în lumina slabă a lunii. Helen, în rolul Titania, apăru tolănită pe o grămadă de frunze argintii. Costumele lui Sophie erau uimitoare; Helen semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu i se întâmpla în fiecare seară să-și îngroape nasul în ceva atât de sexy precum... a aruncat o privire la ecusonul ei: Dr. M. Watson, Medic Specialist Pediatrie. Nici o problemă, a replicat doctorița pe un ton lejer, ușor distant. Nu vă cheamă într-adevăr Dr. Watson, nu? Hugo a măsurat-o din cap până-n picioare cu o expresie seducătoare, observându-i părul negru, strălucitor și ochii mari și întunecați. Plin de încredere, a așteptat ca frumusețea propriului său chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și mai cîte, dar nimic devastator, de vreme ce drogurile dure erau interzise În Christiania. Chiar locuitorii fostelor cazărmi hotărîseră să facă ordine În propriul teritoriu; Thomas, care mai venea doar În treacăt printre foștii camarazi, le părea acestora, cîteodată, oarecum absent, distant. Cei care bănuiau că Thomas trăiește, uneori, printre fantasme gîndeau asta Înlăuntrul propriilor lor fantasmagorii, pentru că atunci mințile li se așezau parcă altfel Între oasele capului, strecurîndu-se, de acolo, În alte scăfîrlii cu minți pornite razna, cum o socoteau ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cerceta realitatea, utilizînd observa(ia drept mijloc. Dificultatea acestei tehnici care o face mult mai atractiv( const( de fapt (ntr-un paradox: observatorul trebuie s( fie cît mai bine integrat (n mediul cercetat dar, (n acela(i timp, trebuie s( priveasc( distant, cu obiectivitate, tot ceea ce se (ntîmpl(. El trebuie "s( apar(în(" (i "s( nu apar(în(" mediului (n acela(i timp! (n felul acesta, tehnica devine prin exigen(ele sale ispititoare (i atr(g(toare, punînd la (ncercare calit(țile
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ale observației sale. Dar că și observator al unui mediu particular el vrea, în același timp, să analizeze faptele în termeni generali și să le restituie în particularitatea lor. Pentru a le relata el adaugă limbajului sau abstract și foarte distant situații particulare și un limbaj narativ pe care alte persoane în special cele din mediul observat ar putea să-l utilizeze și pe care el însuși l-a utilizat adesea, în timp ce-și culegea notele [vezi cap. IV]. Redarea
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
băutura! Antreurile fuseseră savurate. Atmosfera se destinsese. Bătrânele doamne susurau încălzite. Ultimul păhărel de lichior fusese împresurat, degustat și învins. Carafa golită. Cafetiera idem. 225 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Adoua. Impunător, dur, englezit (dacă nu chiar englez), apretat, distant, aristocrat, surâzând, cu pieptul bombat de-o multitudine de îndeletniciri sportive sau militare, într-o redingotă ce nu provenea de la un magazin de închiriat redingote. Într-o redingotă, în ceva foarte strâmt, ce făcea, ca de durere, cele două mustăți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nostru editor de pe atunci, Paul Nancă. Un pomelnic. Mai mult, o forfotă. O primă tentativă a Nouăzecismului. Poate un iarmaroc. Conducătorul Cenaclului UNIVERSITAS, profesorul universitar Mircea Martin (numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant chiar... Pe care nu generozitatea îți lăsa impresia că-l dădea afară din casă... Plimbîndu-și printre contemporani, ca pe-un cățel, micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bărbaților! Se distrează amândoi aducându-și aminte de mofturile lui din copilărie și se despart. Arde de nerăbdare și curiozitate cum va decurge întrevederea< își ia la revedere în stilul obișnuit: - Sărut mâna! Relația tată-fiu, obișnuită în neamul său rece, distantă ca între doi bărbați care abia se cunosc însă se iubesc. Amintirile și copilăria au trecut ca un fum, a rămas viitorul incert dar atât de plauzibil pentru bătrânul tată care nu e atât de bătrân însă boala l-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ei reacționară a culturii românești, reprezintă o viziune profesorală a României. Când compari elanul inconștient și reformator al lui Eliade- Rădulescu, ce s-a "compromis" cu atâta zel pe toate terenurile, imitând și inventând, îndemnînd și construind, - cu luciditatea rece, distantă și paralizantă a lui Titu Maiorescu, atunci ești obligat a recunoaște că primul este o piatră unghiulară a României, pe când ultimul un profesor mare și onorabil, pe care memoria națională îl va înregistra, cu timpul, tot mai înspre periferie. Începuturile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui Tito, a observat foarte bine astfel de relații între aceasta din urmă și anturaj. Ele păreau exemplare: "Cu toate acestea, atît în situațiile periculoase, cît și în momentele de destindere poate mai mult în momentele de destindere Tito rămînea distant, impenetrabil, îndepărtat. Între el și tovarășii lui și chiar între el și soțiile sale mai ales ultimele exista o barieră de netrecut. O barieră, nu o groapă! El era cel care stabilise această barieră, ea exista în instinctul și conștiința
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]